2,212 matches
-
nocive ele însele prin excesul de rău. Confesiunea lirică în tonurile tari ale neo-expresionismului, aspirând la misticism, a avut loc însă în lipsa religiosului. Oricât paroxistic ar presupune discursul poetic al Angelei Marinescu, creierul rămâne un simbol mult prea recurent, iar divinul rămâne instabil, mai degrabă într-o poziție virtuală, niciodată abordat frontal. E mult prea egocentrică poezia Angelei Marinescu pentru a trece dincolo de pelicula mistică și a-și adjudeca un canal de comunicare religios! De altfel, într-un scurt eseu teoretic
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
credința în Providență: "Eu cred în Providență și știu că în viață nu ți se întămplă decăt ceea ce ăți rezervă Providența. Am sentimentul că pe mine Providența mă favorizează, și în rău și în bine". Să precizăm însă că "apetitul divinului" pe care-l mărturisește dl Paleologu exclude creștinismul habotnic, ascetic, întemeiat pe o nemiloasă reducție a umanului, în favoarea unui creștinism, am zice, hedonist, legat de împlinirile pe diverse planuri ale ființei omenești, de acea joie de vivre care poate mijloci
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
Primare <endnote id="3"/>, cum este și ZALMOXIANISMUL... despre care Religii Primare, Hristosul, prin spălarea picioarelor Sfinților Apostoli, sugerează că sunt “rădăcinile arhetipal religioase”, față de care trebuie să arătăm profund respect!......dar neexistând bună-credință și bunăvoință de Duh, re-integratoare Întru divin, nici până azi!) nu explorează hristicul implicit, ascuns sub exagerările “distructive”: de fapt, “demonismul (pretins!) al Morții” nu e altceva decât indiciul (conținând valența!) Morții Hristice, INIȚIATOARE ÎNTRU ÎNVIERE/VIAȚA VEȘNICĂ! <endnotelist> 1. În Dictionar de mitologie generală, definește LYCANTROPIA
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
cît mai ales Cine am fost, făptuind? nu putem nici măcar muri fără de tine atît de aproape ne ești, încît însăși respirația se înfioară mai aproape decît îmi sunt eu mie însumi scrisoare către Alegra cu neputință Alegra, a zări prezentul divinul e mereu cu un pas înaintea noastră îmi înalț capul în noapte întîmpinînd ce-a fost, așadar ceea ce gîndesc a zări, licuriri - ne bîntuie mereu îndoiala, însă de ce nu ne-ar străbate ea atunci și-n fața convențiilor prin care
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
furtună și otravă. Pe diamant voi scrijeli un nume, griji și furii departe se vor duce, Într-un smarald seascunde fericirea, eu sunt granatul răstignit pe cruce! Opalul Îmi preschimbă sănătatea pe un potir cu vin bisericesc, precum culoarea ochiului, divinul, mănturnurează-n candeli ce ațipesc. Doar piatra lunii visul Întărâtă, rubinul Învelește rana mea, safirul crește-n camera ocultă, cerșește mir și glas de cucuvea. Nu dau nimic, topazul mă-nflorește, turcoazul plânge, fă-mă o cișmea! Deaceea-ți scriu acum, la
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
a argumentului lui Williams. Sfântul Dionisie îi spune explicit lui Timotei să renunțe la toate; Timotei trebuie să întoarcă spatele tuturor afirmațiilor și negațiilor, să nege întregul proces. Dacă procedează astfel, aceasta îl va conduce la uniunea în extaz cu Divinul; totuși, nu va fi contactul cu totalitatea Divinului, va fi doar cu o rază, cu umbra Divinului. Sfântul Dionisie îi cere lui Timotei să pășească dincolo de afirmații și negații, deși P. Rorem nu interpretează această cerere exact în acest sens
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
explicit lui Timotei să renunțe la toate; Timotei trebuie să întoarcă spatele tuturor afirmațiilor și negațiilor, să nege întregul proces. Dacă procedează astfel, aceasta îl va conduce la uniunea în extaz cu Divinul; totuși, nu va fi contactul cu totalitatea Divinului, va fi doar cu o rază, cu umbra Divinului. Sfântul Dionisie îi cere lui Timotei să pășească dincolo de afirmații și negații, deși P. Rorem nu interpretează această cerere exact în acest sens. Citatul lui Rorem, care ne oferă o perspectivă
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
să întoarcă spatele tuturor afirmațiilor și negațiilor, să nege întregul proces. Dacă procedează astfel, aceasta îl va conduce la uniunea în extaz cu Divinul; totuși, nu va fi contactul cu totalitatea Divinului, va fi doar cu o rază, cu umbra Divinului. Sfântul Dionisie îi cere lui Timotei să pășească dincolo de afirmații și negații, deși P. Rorem nu interpretează această cerere exact în acest sens. Citatul lui Rorem, care ne oferă o perspectivă intimă a părerii sale asupra a ceea ce ar putea
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
este metafora pe care o utilizează amândoi pentru a descrie extazul uniunii divine care poate fi obținută în stadiul cel mai înalt. Atât Sfântul Grigorie, cât și Sfântul Macarie subliniază natura tranzitorie a „beției treze” în aceea că uniunea cu divinul nu este considerată o stare permanentă. Sfântul Macarie a pus accent pe liberul arbitru al omului de a renunța la urmarea lui Dumnezeu și de a se lăsa îmbătat de rău/demonic, o frază care nu poate fi regăsită și
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
se regăsi pe sine, „operație specifică misticii anterioare Sfântului Grigorie, dar cercetând mai atent sesizăm că ieșirea din sine este realizată cumva într-o pasivitate specifică stării extatice. Nu este o părăsire a condiției ontologice, ci este o tensiune spre divin, tensiune a sufletului ce se exprimă prin cuvintele miresei din Cântarea Cântărilor. Tensiunea este resimțită dureros, carnal am spune spre a fi mai plastici, căci sub condiția erosului «simțurile spirituale» sunt mereu chinuite de așteptarea celui iubit, de nedeplinătatea specifică
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
Dar, „prin «ieșirea din sine» Sfântul Grigorie revine la caracterul supra-noetic al extazului, redându-i elementul de pasivitate ce-i este esențial. Însă nu se pune problema unei substituiri a spiritului uman de către spiritul divin, a sinelui uman de către cel divin, însă este o ieșire dincolo de διανοία, este o tainică participare la spiritul divin, adică la cunoașterea și la iubirea prin care Dumnezeu Însuși se cunoaște și se iubește ... Dacă Apollinarie nu admitea existența unui νοῦς uman în Hristos deoarece i
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
des noțiunea de διανοία, ce definește mai degrabă facultatea noetică a spiritului, decât noțiunea de νοῦς care este mai echivocă”<footnote Jean Daniélou, Platonisme ..., p. 282. footnote>. Sfântul Grigorie combină o conștientizare a tradiției platonice a beției ca unire cu divinul, cu conceptul de necunoaștere a lui Dumnezeu și prăpastia dintre creat și necreat, și formulează un element original în mistica creștină, respingând doctrina platonică a unirii supreme<footnote Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa ..., p. 311. footnote>. Deci
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
a-l depăși. Adică, nu există extaz în care sufletul să-și părăsească natura creată și să treacă în necreat, care poate fi regăsit în acele forme ale gândirii platonice și neoplatonice în care extazul este o permanentă uniune cu divinul. El se bazează pe Filipeni 3, 12-14<footnote „Nu (zic) că am și dobândit îndreptarea, ori că sunt desăvârșit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucât și eu am fost prins de Hristos Iisus. Fraților, eu încă nu
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
discursul lui Socrate asupra iubirii. Plotin utilizează sintagma „beție” când vorbește de sufletul care își finalizează uniunea cu „Unul”. Beția sau extazul ce însoțește contactul cu Ființa nu sunt tumultuoase sau acaparatoare. El afirmă că sufletul, în obținerea revelației prezenței divinului, devine unul și este „fericit”: „un suflet devine din nou ceea ce era la momentul bucuriei sale dintâi”<footnote Plotinus, Enneads, VI.7.34, traducere S. McKenna, Londra, 1991 apud Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa ..., p. 310. footnote
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
Londra, 1991 apud Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa ..., p. 310. footnote>, și repudiază chiar și „actul Intelectului pe care odată îl iubea atât de intim”<footnote Plotinus, Enneads, VI.7.35, loc. cit. footnote>. Când sufletul caută Divinul, aceasta este cea dintâi surprindere a conținutului intelectual al viziunii, iar a doua, înaintarea și primirea divinului, a uniunii cu „Unul”<footnote Ibidem, VI.7.35. footnote>. Această stare este mai elevată decât cea de contemplare, și este atinsă atunci când
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
și „actul Intelectului pe care odată îl iubea atât de intim”<footnote Plotinus, Enneads, VI.7.35, loc. cit. footnote>. Când sufletul caută Divinul, aceasta este cea dintâi surprindere a conținutului intelectual al viziunii, iar a doua, înaintarea și primirea divinului, a uniunii cu „Unul”<footnote Ibidem, VI.7.35. footnote>. Această stare este mai elevată decât cea de contemplare, și este atinsă atunci când intelectul uman obține viziunea sursei inteligibilului, al singurului bine și, absorbit de impulsul iubitor, aspiră să se
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
Adeseori, trezindu-mă în mine însumi din somnul trupului și ajungând afară din toate celelalte și înăuntrul meu însumi, văd o frumusețe minunată iar atunci cred că aparțin unui destin superior, activând viața cea mai bună și ajungând identic cu divinul și întemeiat în el vin la activitatea aceea care mă întemeiază pe mine însumi mai presus de orice alt lucru înțeles cu mintea (inteligibil); iar după această stare/repaus în divin coborând din Intelect la rațiune, sunt nedumerit cum cobor
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
activând viața cea mai bună și ajungând identic cu divinul și întemeiat în el vin la activitatea aceea care mă întemeiază pe mine însumi mai presus de orice alt lucru înțeles cu mintea (inteligibil); iar după această stare/repaus în divin coborând din Intelect la rațiune, sunt nedumerit cum cobor acum și cum sufletul ajunge înăuntrul trupului fiind în sine însuși ceea ce mi s-a arătat, deși este într-un trup” (Enneade, IV, 8, 1)<footnote Cf. Andrew Louth, Originile tradiției
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
e un fenomen rar și trecător<footnote Ibidem, p. 78. footnote>. Revenind la Filon, subliniem că el interpretează „beția trează” ca o stare temporară, în principal mediu pentru profeție și revelarea misterelor divine, care sunt revelate prin mistica uniunii cu divinul. Plotin, analizându-l pe Platon, este mai preocupat de uniunea divină, printr-un proces de purificare, care angajează calea negativelor, adică, încetarea oricărei cunoașteri. Filon primește înțelepciunea cea adevărată a lui Dumnezeu pentru o perioadă limitată, în timp ce Plotin urmărește uniunea
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
In Ps., P. G. XII, col. 1349C sq.) sau al „vederii față în față” (de exemplu, Despre principii, I.1.2; Omilii la Ioan, III.1 ), este frecvent utilizat când se are în vedere lectura spirituală a Scripturii sau înțelegerea Divinului<footnote C. W. Macleod, Allegory and Mysticism in Origen and Gregory of Nyssa, în Journal of Theological Studies, 22/1971, p. 370. footnote>. Mistica lui Origen este centrată pe Cuvântul divin, acest Cuvânt fiind perceput prin Sfintele Scripturi. Și în măsura în care
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
învățătură care reprezintă ecoul conceptului de epectază al Sfântului Grigorie. La Părinții Bisericii, viața în trezvie și autocontrol (ἐγχράτεια) este cea care permite sufletului să primească ajutorul divin necesar pentru „a zbura pe aripile Duhului” și de a comunica cu Divinul. Comunitatea pe care încerca Sfântul Macarie să o creeze era o Biserică pură, o comunitate de credincioși care își puneau întreaga inimă în răspunsul la Dumnezeu și care primeau comunicări de la Dumnezeu când se aflau sub influența harului divin abundent
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
la Dumnezeu și care primeau comunicări de la Dumnezeu când se aflau sub influența harului divin abundent, și care recunoșteau natura trecătoare a poziției lor în călătorie. Astfel fiind, frații Sfântului Macarie sunt comunități formate din cei care se împărtășesc de divin<footnote Collection II, 17.2. footnote>, și sunt „participanți la secretele Împăratului ceresc”<footnote Ibidem. footnote>. Sfântul Macarie recunoaște pericolul care rezidă în a nu permite Duhului să lucreze asupra inimii, din cauza lipsei de disciplină și a ascetismului, dar și
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
de natură revelatoare, în aceea că viziunile despre care se vorbește pot fi primite într-o stare de beție. Principalul context este unul al evoluției creștinului, al rolului liberului arbitru în viața credinciosului și al călătoriei spre uniunea supremă cu Divinul. Beția, pentru Sfântul Macarie este o experiență tranzitorie, și nu este de așteptat ca beția permanentă să fie disponibilă în timpurile de acum. Beția spiritului este determinată de lucrările harului asupra inimii credinciosului. „Cei ce s-au învrednicit să fie
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
că lucrarea Sfântului Grigorie al Nyssei - De vita Moysis este un tratat devotat evoluției vieții spirituale, pentru că voința umană este neîncetat solicitată să transforme patima în virtute. Contingența umană - cu adevărat, întreaga ființă contingentă - este autentificată prin deschiderea sa în fața Divinului. Este creată de Dumnezeu pentru a-și realiza propria identitate în Creatorul său. Pentru că este creată pentru θέωσις (îndumnezeire), scopul său este de a nu se lăsa reabsorbită într-un Unul neoplatonic, sau de a evada din contingența și materialitatea
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
lume, potrivit căreia cosmosul a fost creat în așa fel încât bogăția binelui divin să poată lucra. Trupurile noastre sunt receptacole ale „celor bune” și, pe măsură ce se hrănesc, cresc și au nevoie de și mai multă hrană divină. Participarea la divin este asemănată cu o creștere fără limită, alimentată de nesfârșitul izvor al binelui - Dumnezeu Însuși. Acesta este planul divin, iar atașamentul față de cele materiale nu e decât o împiedicare a acestei creșteri<footnote Andreas Andreopoulos, „Eschatology and final restoration (apokatastasis
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]