1,047 matches
-
cîteva indicii despre Reverendul Telluride: a fost adoptată de o familie de evrei din New Jersey, dar la 18 ani a plecat În Haiti, unde a fost inițiată În voodoo de un babalao pe nume Audevie și a Învățat artele divinației, așa că poate citi acum În cărți, cochilii, monede, zaț de cafea, frunze de ceai, mîini, picioare și frunți. A trăit apoi un an În Telluride, Colorado, unde și-a găsit și numele. Acum, În afara faptului că umblă noaptea În chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să domnească. Pentru devotamentul pe care Îl purta minții lui Frederic. Devotament pe care domnia ta l-ai exploatat, lingușindu-l, făcându-l să creadă că destinul lui imperial era confirmat În stele. De aceea i-ai arătat tratatul dumitale despre divinație. Iar apoi, l-ai determinat să Închine pentru succesul Întreprinderii În cupa minunată care Îi aparținuse tatălui său. Și care l-a ucis În același fel În care Îl ucisese pe Frederic. - Tratatul meu... opera mea de-o viață, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
material sensibil în fabricarea mâhnirilor și a suferințelor. Nu încape îndoială că sofistul, retor iscusit, înzestrat cu știința folosirii cuvântului, își mobiliza toată arta pentru a dezamorsa potențialul negativ al visului dându-i o interpretare cathartică... Pentru că, după spusele lui, divinația se rezumă la prezumțiile unui om înzestrat cu bun-simț. Inventator al psihanalizei, el este și inventatorul modelului lacanian - să spunem mai degrabă al analistului care recurge la humor sau la ironie în caz de necesitate. Judecați, vă rog: un țăran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aceasta sigur atrăgîndu-i atenția lui Chatterton care aprofunda acest domeniu); cuvinte și expresii folosite în documente și arhive vechi din sferă juridică, cuvinte din domeniul teogoniei, teologiei și mitologiei egiptenilor, grecilor și romanilor, clasificate în termeni folosiți pentru divinități, solemnități, divinații, auguri, oracole, hieroglife, etc., această parte fiind adresată în mod special cititorilor de poezie în limba engleză (indicații care sigur l-au atras direct pe Chatterton ca poet); apoi, nume proprii de persoane și locuri din Marea Britanie, toate cu explicații
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
fi citit pe acesta, care (greșit sau nu, e o altă chestie) se îngrozea de această idee și o anunța ca pe un Apocalips. Deci, printre mijloacele „ideale” (dar nu utopice) ale polemicii, ar fi și acesta: între studiu și divinație, a-l prefera pe cel dintâi. august 1973 POEZIA ROMÂNĂ LA 1971 1. Fiți, vă rog, de acord să căutăm împreună genul proxim și diferența specifică, pentru poezie, în general, și pentru poezia română, în special! 2. Încercați să circumscrieți
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
material sensibil în fabricarea mâhnirilor și a suferințelor. Nu încape îndoială că sofistul, retor iscusit, înzestrat cu știința folosirii cuvântului, își mobiliza toată arta pentru a dezamorsa potențialul negativ al visului dându-i o interpretare cathartică... Pentru că, după spusele lui, divinația se rezumă la prezumțiile unui om înzestrat cu bun-simț. Inventator al psihanalizei, el este și inventatorul modelului lacanian - să spunem mai degrabă al analistului care recurge la humor sau la ironie în caz de necesitate. Judecați, vă rog: un țăran
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
conform tabelului următor 26: Lume Arhonte Metal Gust Greșeală 1. Fum ? aur sărat astrolatrie 2. Foc leu bronz acru venerarea focului 3. VÎnt vultur fier iute idolatrie 4. Apă pește argint dulce baptism 5. Întuneric șarpe plumb și cositor amar divinație Cei cinci Arhonți sînt ca viermii din cei cinci Arbori ai Răului 27, fiecare provenind din propriul său element. Arhontele suprem este chintesența tuturor celor cinci tipuri de animale, elemente și Arhonți sectoriali care le prezidează. Uneori Însă el este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
universală și satanism. Contestatar și excentric, cinic până la brutalitate, demonic, amar și patetic, autorul Stârvului discreditase irevocabil vechea concepție despre cuvintele "poetice în sine" sau funciar "nepoetice". Baudelaire cunoștea Principiul poetic, eseul halucinatului Edgar Poe, potrivit căruia poezia este expresie, divinație, formă: o Creație Ritmică a Frumuseții. "Cu intelectul sau cu Conștiința, ea nu are decât relații colaterale." Sub un titlu înșelător, Scrisori unei fetițe, Arghezi redacta, în 1927, o ingenioasă Ars poetica, simulând regretul de a nu fi putut construi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
astăzi o «falsificare», dimpotrivă, ea a pretins că e științifică, singura îndreptățită a fi aplicată în colecțiile de folclor”. În accepțiunea patruzecioptiștilor, în general, inclusiv a lui Vasile Alecsandri, operațiunea de „reconstituire” era asociată înainte de toate artei și inspirației (asemenea divinației) și în ultimul rînd științei. Termenii tehnici încă nu căpătaseră rigoarea pozitivistă pe care urma să le-o asigure filosofii Condorcet și August Comte. Așadar, se considera că nu oricine are competența să pătrundă tainele trecutului, nici chiar istoricul cel
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mijlocitoare între vii și morți, între oameni și zei; între o comunitate și o cosmologie; între o comunitate de supuși vizibili și societatea forțelor invizibile care-i supun. Această imagine nu este un scop în sine, ci un mijloc de divinație, de apărare, de farmec, de vindecare, de inițiere. Ea integrează cetatea în ordinea naturală sau pe individ în ierarhia cosmică, "sufletul lumii" sau "armonia universului". Mai succint: un adevărat mijloc de supraviețuire. Virtutea ei metafizică, care o face conducătoare a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mărgăritar ale operei", "filonul caracteristic", "secretul", "taina", "obsedantul mesaj", "comoara îngropată". Pentru Culianu, desenul din covorul operei lui Eliade este scurta proză Ghicitor în pietre; din punctul său de vedere, toată opera eliadescă poate fi descifrată prin apel la ideologia divinației (Eliade însuși a fost numit "litomantul incomparabil al literaturii române"64), deoarece "a povesti înseamnă a stabili relații între niște serii fenomenologice aparent eterogene (precum configurația pietrelor și soarta omului, de pildă); a nu mai vedea ceea ce par obiectele, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
candidatului în funcție de niște scheme tradiționale socotite a avea o anumită influență asupra centrilor "subtili" psiho-fizici, și care vrea, în inițierile indo-tibetane, să ducă la descoperirea treptată a structurii hieratice a nivelurilor ontologice ascendente"69. Căutarea lui Ștefan Viziru este o "divinație în istorie", deoarece realizează legături "între oameni și evenimente și ajunge la o "figură" ce-i rezumă simbolic destinul"70. Culianu compara acțiunea protagonistului Nopții de Sânziene cu aceea a litomantului care restituie un semnificat unui semnificant, chiar dacă par eterogeni
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Permanent, protagonistul va încerca să scape de întâlnirea cu A(d)riana și de temuta scena de care ghicitorul i-a spus să se ferească, până când află că, de fapt, avusese loc "asta-iarnă, la patinaj"88; este vorba de o "divinație ratată", "divinație imperfectă" sau de o "prezicere în trecut"89. Când, după o noapte în care va evita cu orice chip să fie găsit de Adriana, drumurile li se intersectează, ea se poartă "ca și cum nu l-ar fi recunoscut"90
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
va încerca să scape de întâlnirea cu A(d)riana și de temuta scena de care ghicitorul i-a spus să se ferească, până când află că, de fapt, avusese loc "asta-iarnă, la patinaj"88; este vorba de o "divinație ratată", "divinație imperfectă" sau de o "prezicere în trecut"89. Când, după o noapte în care va evita cu orice chip să fie găsit de Adriana, drumurile li se intersectează, ea se poartă "ca și cum nu l-ar fi recunoscut"90. (Adverbul modalizant
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
scenariu, de la momentul când îl întâlnește pe Emanuel și îl sfătuiește să se ferească de nenorocul pe care i l-ar aduce cele două fete, până la final, când, după căutări chinuitoare, ghicitorul eludează răspunsul la orice întrebare. Puterea sa magică, divinația, se explică atât prin numele de Vasile, asociat unor elemente vechi, precreștine, manifestări legate de momentul crucial al venirii noului an: colindatul, Plugușorul, Vasilca, vergelul - datină legată de profețirea norocului și cunoașterea ursiților - călindariul, diferite vrăjitorii, farmece și descântece care
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în acel templum" - de aici contemplare -, iar zborul păsărilor care intrau în templum arăta ceea ce avea să se întâmple, de unde vb. *(in)templăre 341) ar justifica descifrarea pe care o face I. P. Culianu operei lui Eliade, prin apel la ideologia divinației. Înțelegerea semnelor este actul principal în interpretarea operei. Întâmplarea care are loc în prezentul profan este de fapt o evocare periodică a întâmplării primordiale, sacre, a evenimentului mitic, după cum se arată în Sacrul și profanul 342. Relaționând cei doi termeni
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu obiectul sacru la care se referă povestea 486. Lăcrămioara Berechet echivala strada care găzduiește întâlnirile cu substitutul său ezoteric, cale, și pe Bătrânul Fărâmă cu Învățătorul, Inițiatul căii mantice, refăcând etimologia substantivului propriu, Mântuleasa, din grecescul mantike, artă a divinației, mantică; în acest sens, "Fărâmă este cel care cunoaște semnele ascunse ale timpului, este hermeneutul semnelor vremii și al marelui text"487. În această geografie mitică, toponimul este sub semnul solarității 488: așa este cârciuma Floarea Soarelui de pe strada Popa
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Marie-José Mondzain, Imagine, icoană, iconomie: sursele bizantine ale imaginarului, Editura Sophia, București, 2009, p. 102. 307 Ibidem, p. 102. 308 Régis Debray susține că imaginea prezintă o funcție mijlocitoare între morți și vii, constituind în același timp un mijloc de divinație și de supraviețuire. (Cf. Régis Debray, op. cit., p. 33). 309 Rudolf Otto, op. cit., p. 18. 310 Andrew Newberg, Mark Robert Waldman, Cum schimbă Dumnezeu creierul: descoperirile inovatoare ale unui prestigios neurolog, Curtea Veche Publishing, București, 2009, p. 10. 311 Ibidem
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
fost însă niciodată total. Mijloacele de luptă contra bolii au fost diferite, dar în general au evoluat. Spre sfârșitul Evului Mediu, în lumea civilizată nu existau doctori la sate. Oamenii apelau la doftoroaie, la vraci practicile acestora amestecând ritualuri magice, divinații, rugăciuni, sacrificii, exorcizări pentru ... expulzarea demonilor din corpul celui bolnav. În societățile tradiționale, în societățile tradiției cum spune G. Balandier reprezentările bolii erau și sunt legate de concepții mai largi privind universul, zeii, familia, înrudirea. Hipocrate spusese în antichitate (460
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
pythice”, De Pythiae Oraculis și De Defectu Oraculorum 1. Acesta din urmă abordează problema - generală - a decadenței sanctuarelor oraculare, fenomen atestat istoric la Începuturile erei creștine și chiar ceva mai Înainte. De aici va porni o amplă dezbatere asupra agenților divinației (daimoni intermediari, pneuma - suflul profetic) care, „părăsind” unele sanctuare, ar fi provocat decăderea lor totală. Cel dintâi dialog, De Pythiae Oraculis - sau, după titlulsău grecesc, De ce răspunsurile Pythiei nu mai sunt acum În versuri? -, tratând strict despre divinația delfică, ne
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
asupra agenților divinației (daimoni intermediari, pneuma - suflul profetic) care, „părăsind” unele sanctuare, ar fi provocat decăderea lor totală. Cel dintâi dialog, De Pythiae Oraculis - sau, după titlulsău grecesc, De ce răspunsurile Pythiei nu mai sunt acum În versuri? -, tratând strict despre divinația delfică, ne oferă, pe lângă o teorie a inspirației oraculare, informații extrem de bogate privitoare la forma și la semnificația oracolului ca revelație. Concepția lui Plutarh despre oracole - și, În consecință, și studiul nostru - se articulează, așadar, În jurul a trei aspecte extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
oferă, pe lângă o teorie a inspirației oraculare, informații extrem de bogate privitoare la forma și la semnificația oracolului ca revelație. Concepția lui Plutarh despre oracole - și, În consecință, și studiul nostru - se articulează, așadar, În jurul a trei aspecte extrem de complexe: agenții divinației, inspirația profetică și mesajul oracular propriuzis. Pentru a putea aborda Însă problemele ridicate de aceste scrieri, se impun mai Întâi de toate câteva precizări de ordin cronologic. Vom Încerca apoi să situăm „discuțiile delfice” În contextul istorico-filosofic al epocii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Îl avusese altădată aparținea acum, pe de o parte, oracolelor apolliniene din Asia Mică, mai cu seamă Didymos și Claros 3, și, pe de altă parte, oracolelor tămăduitoare, ca Asklepeion-ul din Pergam și oracolul din Abonotica. Oricum, Delfi rămâne simbolul divinației oraculare. Unul dintre criticii cei mai Înverșunați ai oracolelor, Œnomaos din Gadara, dezamăgit de Apollo Clarios, „Își va regla conturile” nu cu acesta, ci numai cu Apollo Pythianul, imaginând o confruntare directă În care zeul era acuzat ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
credinței În Providență, trăsătură specifică acestui secol. Încă de pe vremea lui Plutarh nu se putea găsi o temă filosofico-religioasă mai răspândită decât cea a Providenței. Două lucruri caracterizează religiozitatea acestei epoci: pe de o parte, importanța daimonilor ca agenți ai divinației și, pe de altă parte, orientarea cvasi-generală către oracolele tămăduitoare. Sunt două aspecte semnificative a căror urmă o regăsim și la Plutarh, chiar În dialogurile ce formează obiectul analizei noastre. Despre problema daimonilor vom vorbi Într-un capitol separat. Cât
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
va rămâne pentru multă vreme platonismul. În vremea lui Plutarh, platonismul se suprapune În bună măsură cu neopitagorismul - de care a fost puternic influențat Ammonios, maestrul lui Plutarh 1. * În tratatul lui Cicero, De Divinatione, găsim esența polemicilor iscate În jurul divinației. E de notat faptul că argumentele pro și contra n-au fost reînnoite și că ne regăsim Între cei doi poli clasici: stoicii, gata să folosească divinația ca pe o dovadă a existenței zeilor providențiali, și, la polul opus, epicureii
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]