158 matches
-
danger", Le Monde, 6 mai 1980. 209 C. De Gaulle, Le fil de l'épee, ed. cit., p. 67. 210 G. Le Bon, La Psychologie des foules, ed. cit., p. 82. 211 Ibidem. 212 Se observă că astăzi, problema de-divinizării lui Mao se află în centrul sistemului politic chinez, la fel cum odinioară cea a de-divinizării lui Stalin se afla în centrul sistemului sovietic. 213 G. Le Bon, La Psychologie des foules, op. cit., p. 40. Mă grăbesc să adaug
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
p. 67. 210 G. Le Bon, La Psychologie des foules, ed. cit., p. 82. 211 Ibidem. 212 Se observă că astăzi, problema de-divinizării lui Mao se află în centrul sistemului politic chinez, la fel cum odinioară cea a de-divinizării lui Stalin se afla în centrul sistemului sovietic. 213 G. Le Bon, La Psychologie des foules, op. cit., p. 40. Mă grăbesc să adaug că toate cîte s-au spus despre conducătorii politici este valabil și pentru "conducătorii" sau "vedetele" din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în evoluție pe aceast... planet.... Practică Reiki nu se opune religiei, ea putând fi aplicat... indiferent de cultul religios pe care il împ...rt...sim, indiferent de credință într-un Dumnezeu sau altul (oricum exist... Unul singur) și nu implic... divinizarea vreunei noi zeit...ți. Că metod... a luminii, Reiki ne înlesnește contactul cu lumea puterilor cerești, dându-ne totodat... posibilitatea de a contacta, prin simboluri, diferiți ghizi de lumin... care ne vindec... sau ne ajut... în str...daniile noastre pe
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
plurilingvism în cazul de fața, bilingvismul (folosirea limbii latine alături de citate parodice din limba greacă). A râde din și despre orice se adaugă, pe fondul imixtiunii elementelor folclorice, de mentalitate a claselor inferioare, tendinței de suprimare a distanțării temporale. Dacă divinizarea trecutului absolut și a miturilor naționale, patriarhale era specifică oricărei epopei, în calitatea ei de text perfect închis, unitar, în satira menippee (și de aici, mai departe, în romanul latin) lucrurile au o natură contrarie. Nu a supraviețuit nici unul dintre
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cultul împăraților la Roma. În Occident au continuat să persiste unele asociații private, dedicate promovării acestui cult. Fiind foarte legat de puterea statală, cultul împăratului a exercitat o anumită influență de prim plan, atunci când creștinismul, care refuza orice formă de divinizare a omului, a trebuit să intre într-un conflict teoretic și practic cu acest stat. 2.3. Cultele orientale În timp ce cultul împăraților, aparținând oficial statului, a avut o importanță și o difuziune generală mai mult în Orient decât în Occident
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cea privată, fapt ce aduce în discuție nedreapta distincție a delictului individual văzut ca sacrileg de uciderea în luptă, legitimată și glorificată. În fragmentul citat se poate vedea că Imperiul roman este fondat pe violență și pe idolatrie, dată fiind divinizarea ființelor umane în baza puterii războinice. Scriitorul african pare să aibă destul de clar în vedere faptul că această tipologie religioasă deriva din tradițiile păstrate de cei care dețineau puterea, pentru a-și menține nepieritoare propria faimă de-acum înrădăcinată și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de puterile Statului". Cu mult înaintea lui Hannah Arendt, Sturzo analiza totalitarismul ca pe o expresie politică nouă, diferită de regimurile autoritare cunoscute pînă atunci. El îl identifica ca pe un sistem total incompatibil cu catolicismul, fiindcă se baza pe divinizarea Statului păgîn, pe violență, pe caracterul absolut dat națiunii, rasei, clasei, pe dorința de a schimba omul, de a crea "omul nou". Aportul lui Luigi Sturzo este cu atît mai important cu cît, contrar cazului lui Maritain și Mounier, este
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
altă viață; amară; anxietate; au!; Bacovia; bătrîn; bruscă; bucurie; bunel; capeț; cea mai simplă cale; certitudine; ceva urît; chinuitoare; ciclu; coajă; colivă; continuare; continuitate; cortegiu; covor; crimă; crudă; cruzime; cumplită; cunoaștere; de curînd; cutremur; cuțit; deceda; depresie; destin; diavol; dispărut; divinizare; dorință; a dormi; ducă; duh; durere, plîns; dureri; etapă; etapă finală; nu eu; filozofie; fior; frică, dispariție; frumoasă; fulger; game over; garoafă; glorie; greu; grijă; groază; iertare; instanță; interesează; ireversibilitate; împlinire; începutul altei vieți; înfiorător; întins; jale; lașitate; lipsit de
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
au răstignit chiar și pe Isus, doar ca să-l lege cumva de spațiu, numai că "ei n-au observat că pe cruce capul se odihnește în direcția cerului sau, în tot cazul, mai mult pe cer decât pe pamant"29. Divinizarea ar fi marea aventură pe care o poate experimenta omul, dar Dumnezeu nu pare a se apropia de timpul uman: "Și Învierea, ce e ea dacă nu proba că un Dumnezeu nici mort nu se poate odihni în lume și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care îl face fericit. Sacrificiul pentru altcineva, spune Cioran, se naște din descoperirea unei valori mai prețioase decât propria ta viață: "Sacrificiul meu da existenței o altă formă de viață. A da existenței expresie caracteristică lui Cioran, care implică și divinizarea ființei care face acest sacrificiu, pentru că aceasta repeta gestul primordial al Creatorului"72. Acest sacrificiu, deși nu îi aduce lui însuși salvarea, dar altora, da, Cioran îl proclama cu "orgoliu luciferic": "Este moartea mea cea care este condiție de supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
umană este descendenta evoluată a animalului, care a pierdut însă siguranța instinctivă, repaosul instinctiv din cadrul sensului vieții (paradisul) și este expusă fricii. Strămoșul animal devine simulacrul magic al divinului, adică opusul spaimei, seninul magic al vieții satisfacute de ea însăși. Divinizarea magică și totemistă a animalului-strămoș (cultura vînătorilor) va fi în cele din urmă înlocuită de divinizarea magică a omului-strămoș, de cultul morților (cultura păstorilor), ca să evolueze în epoca mitică spre divinizarea simbolică a omului, eroul combativ (cultul agricultorilor). Devenind tot
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții (paradisul) și este expusă fricii. Strămoșul animal devine simulacrul magic al divinului, adică opusul spaimei, seninul magic al vieții satisfacute de ea însăși. Divinizarea magică și totemistă a animalului-strămoș (cultura vînătorilor) va fi în cele din urmă înlocuită de divinizarea magică a omului-strămoș, de cultul morților (cultura păstorilor), ca să evolueze în epoca mitică spre divinizarea simbolică a omului, eroul combativ (cultul agricultorilor). Devenind tot mai precis, idealul sfîrșește prin a nu mai fi căutat în trecutul preconștient al evoluției, ci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
spaimei, seninul magic al vieții satisfacute de ea însăși. Divinizarea magică și totemistă a animalului-strămoș (cultura vînătorilor) va fi în cele din urmă înlocuită de divinizarea magică a omului-strămoș, de cultul morților (cultura păstorilor), ca să evolueze în epoca mitică spre divinizarea simbolică a omului, eroul combativ (cultul agricultorilor). Devenind tot mai precis, idealul sfîrșește prin a nu mai fi căutat în trecutul preconștient al evoluției, ci în viitorul supraconștient. Dat fiind că a devenit ființa gînditoare, omul trebuie să devină ființa
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în ea însăși și de consecventă ar fi, decade prin acumularea de superstiții și se dovedește insuficientă izgonirii spaimei. Ea trebuie să se depășească și nu o poate face decît prin evoluția propriului ei principiu fundamental: concepția "spiritelor" multiple și divinizarea lor. Realismul magic trebuie să evolueze spre simbolismul mitic. Animismul ar fi condamnat să se piardă într-o tehnică rituală, care în măsura în care credința magică se diminuează prin excese și abuzuri nu ar mai fi nici măcar subiectiv motivantă, dacă această credință
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
epoca animistă prin faptul că implorarea magică este înlocuită de simbolizarea unui efort intrapsihic destinat depășirii mai eficiente a spaimei. Efortul acesta își găsește expresia mitică în luptele eroice împotriva pericolelor înfricoșătoare, a monștrilor tenebrelor, care simbolizează chinurile orbirii afective. Divinizarea simbolică a stării ideale este deci completată de cealaltă simbolizare tipică a miturilor: eroul și lupta lui împotriva monștrilor, care reprezintă propriile lui tentații subconștiente. Această diferențiere esențială dintre animism și mit își află însă condiția prealabilă într-o altă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu-l mai înspăimîntă și nu-l mai neliniștește. Poate spune că-l cunoaște pe Tată, că este una cu el, deoarece întreaga lui activitate este motivată de emoția în fața misterului. Mitul exprimă starea aceasta sufletească prin simboluri: încarnare, sanctificare, divinizare. Semnificația lor comună subiacentă este faptul psihic că misterul-suflet a devenit manifest în mod activ, a devenit realitate trăită. Dar numai înfăptuitorul trăiește personal această viziune încarnată a misterului-suflet. Viziunea lui nu mai este deloc conformă viziunii mitice pe care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
determinarea liberă. Introducerea acestei serii de expresii a fost indispensabilă, întrucît ele ilustrează diversele aspecte ale reacției supraconștiente numită pe drept cuvînt legea fundamentală a vieții, adică temelia întregii legalități psihice. Mitul se referă la împlinire prin termenii "încarnare, filiație, divinizare", care constituie aspectul metafizic și simbolic, "grația". Toate simbolurile acestea și-au găsit explicația. Este important să lărgim gama traducerii lor, studiind viața aceasta unică sub aspectul ei real, cel al meritului. Dacă justiția este inerentă vieții, este limpede că
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a pământului" (Henri Michel). Relativ recent, a apărut în Franța o car-te care s-a răspîndit foarte rapid, scrisă de Luc Ferry, cu titlul Omul-Dumnezeu sau sensul vieții (1996). Lucrarea își propune nici mai mult nici mai puțin decît divinizarea omului, o autodivinizare desigur, specifică societăților moderne secularizate. Ar fi vorba, de fapt, de un dublu proces, de umanizare a divinului, asimilat tot mai mult conștiinței individuale și de divinizare a omului, prin iubire și sacrificiu. "Homo homini deus", cum
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Lucrarea își propune nici mai mult nici mai puțin decît divinizarea omului, o autodivinizare desigur, specifică societăților moderne secularizate. Ar fi vorba, de fapt, de un dublu proces, de umanizare a divinului, asimilat tot mai mult conștiinței individuale și de divinizare a omului, prin iubire și sacrificiu. "Homo homini deus", cum spunea Feuerbach. Stăpînit de o morală, de o etică orizontală, omul a pierdut verticalitatea divină, ajun-gînd să-și sacralizeze corpul, drepturile individului și alte figuri ale unui sacru cu față
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Ibrăileanu), iubirea situată în cadrul feeric al naturii este angelică, având în vedere expresia lui Călinescu. Chiar pudică am completa noi. Nu este vorba aici de o reprimare a instinctului incestuos? Erosul eminescian este o amalgamare între iubire pentru Femeie și divinizarea Mamei protectoare. Comentariul lui Tudor Vianu la poezia O, mamă..., publicată în aprilie 1880, la patru ani de la moartea Ralucăi, sprijină o asemenea ipoteză. Iubita este o ipostază a unei imagini mai ample în care predomină sentimentul filial față de figura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o matrice ce participa la elaborarea modelelor care inspiră reprezentarea femeii. Imaginarul despre femei este în general construit în funcție de două coordonate pe de o parte, demonizarea femeii prin reproducerea parabolei biblice a păcatului originar al Evei, iar pe de alta, divinizarea ei prin recuperarea blestemului de către fecioara Maria. Credință creștină închide itinerarul feminin în două extreme: Eva la început, Maria la sfârșit. Eva este acuzată de păcatul originar, Maria salvează și răscumpără blestemul Evei. Conform acestui model, reluat de toate timpurile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pleacă de la o considerație a lui Jürgen Habermas, care, în Der Philosophische Diskurs der Moderne (1985), reconstruiește, plecând de la tezele de filozofie a istoriei ale lui Walter Benjamin, modalitatea autentică a modernului de a se raporta la temporalitate: nu ca divinizare oarbă a viitorului, nici ca „muzeificare“ istoristă a trecutului, ci ca responsabilitate față de tradiție a prezentului-acum (Jetztzeit), saturat de semnificație“. Conceptul de „experiență“ se defi nește, acum, ca salvare a trecutului amenințat de uitare și, con comi tent, ca deconstrucție
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
disociere între mesajul evanghelic, legat el însuși printr-un cordon ombilical de Vechiul Testament, și Dogma catolică. Revenirea la textele sfinte revitalizează mesajul lui Iisus și al apostolului Pavel privind întîietatea credinței, revigorează măreția Dumnezeului lui Abraham, pune sub semnul îndoielii divinizarea catolică a Fecioarei. Catolicismul medieval reușise să înăbușe și să suprime ca erezie orice nouă interpretare a surselor evanghelice. Însă reactivarea surselor evanghelice și iudaice devine de nestăvilit în secolul al XV-lea și, sub influența exacțiunilor papalității, în Germania
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
care provine. Determinismul, obiectivitatea, diviziunea disciplinară, care invadează științele umaniste, elimină din acestea orice idee legată de individ, de autonomie, de subiect, făcînd inutilă însăși ideea de om. Din acest moment, dezintegrarea Umanismului dă naștere unei idei la fel de stupide ca divinizarea omului: disoluția sa. Discreditarea Umanismului încurajează deopotrivă nihilismul și revenirea la religia multimilenară, care se regenerează fără încetare odată cu prăbușirea miturilor și religiilor laice. Mai presus de toate însă, prăbușirea Umanismului antropocentric și supranatural deschide un abis din care țîșnesc
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
devine o mașină autosuficientă absolut perfectă, ce-și află Ordinea în ea însăși. Din acest moment, Determinismul universal devine dogma care instalează Perfecțiunea și Eternitatea lui Dumnezeu în Mașina cosmică însăși. Încă o dată, o laicizare absolută instalează în mod inconștient divinizarea absolută în obiectul laicizat. De-a lungul întregului secol al XIX-lea și pînă astăzi, reconstruirea Lumii va continua prin descoperirea "Legilor" care guvernează interacțiunile sale fizice și speranța de a reuni aceste Legi într-o Lege supremă. Însă de la
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]