KorAP: Find »[drukola/base=divorțialitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...7 >

175 matches

Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684

și liberalizarea vieții sociale de ansamblu au determinat o mai mare permisivitate și în ceea ce privește divorțul. Scăderea influenței bisericii și a religiei, „îndulcirea” legislației, micșorarea considerabilă a presiunilor normelor și obiceiurilor tradiționale facilitează ruperea oficială a legăturilor conjugale. Între creșterea ratei divorțialității și factorii mai sus menționați există o circularitate cauzală, în sensul că liberalizarea juridică, cea religioasă a opiniei publice nu numai că au contribuit la respectiva creștere, ci au și reflectat-o. S-au adaptat adică la situația existentă (numărul

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
de ce să mai sufere încă foarte mulți ani. O serie de condiții au făcut, prin urmare, ca o nouă atitudine față de divorț să opereze la nivelul indivizilor, ceea ce, alături de alți factori, pot fi incluse în schema explicativă a creșterii ratei divorțialității. 7.1.3. Factori explicativi specificitc "7.1.3. Factori explicativi specifici" Și în problematica divorțului, sunt răspândite teoriile de nivel microsocial care practică individualismul metodologic, pornesc adică de la interesele, informațiile și strategiile actorilor individuali. G. Levinger (1979) oferă un

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
nu sunt dispuși să piardă în jocul cu viața, ei vor ajunge mai greu la hotărârea de a divorța. Teoria lui G. Becker face predicții valide și pentru constatarea că, cu cât statutul socioeconomic e mai ridicat, cu atât rata divorțialității e mai mică. Aceasta întrucât cei săraci nu prea au ce împărți, pe când cei bogați, da. Contraargumentul ar fi că, având bani, poți repede să-ți întemeiezi o nouă familie. Vom vedea însă pe parcursul celor ce urmează că explicația este

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
însă pe parcursul celor ce urmează că explicația este mai complexă. Amândouă teoriile mai sus menționate au fost confirmate, la nivelul datelor empirice, doar parțial. Aceasta și datorită faptului că există serioase dificultăți în stabilirea raportului cauzal dintre variabile în cazul divorțialității. De exemplu, o asociere statistică ridicată între statutul căsătorit-divorțat și valoarea bunurilor materiale nu spune aproape nimic despre relația de cauzalitate dintre ele, chiar dacă putem controla efectul altor variabile (cum ar fi vârsta și școlaritatea). Analiza longitudinală este un pas

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
de mare complexitate pot ajunge la date ferme, cuplându-se metodele cantitative cu cele calitative (vezi capitolul 2). Factorii și variabilele mai specifice ar putea fi grupate în trei mari clase: 1. Variabilele de ordin premarital, dintre care semnificativă în divorțialitate este școlaritatea. Studiile au arătat că școlaritatea sensibil egală a soților descrește disoluția maritală. În ceea ce privește gradul de școlaritate a femeilor, există o legătură nonliniară între școlaritate și divorț: soțiile cu studii superioare divorțează în mai mare măsură decât celelalte, dar

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
foarte puternic cu statutul socioeconomic al individului (țăran, muncitor, intelectual etc.), așa încât, analizând școlaritatea, ne referim și la statutul social. Referirea e doar parțială, și dacă luăm în calcul statutul socioeconomic, în particular venitul, atunci, așa cum am arătat deja, rata divorțialității este invers proporțională cu acesta. Afirmația nu vine în contradicție cu cea anterioară, ce viza venitul și școlaritatea femeilor, deoarece în primul caz statisticile se referă la veniturile pe ansamblul populației, în funcție de statutul socioeconomic. La păturile sărace, destrămarea familiilor este

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
clasele de mijloc și superioare se căsătoresc mai târziu, fiind centrați pe școală și carieră; ei nu se confruntă nici cu dificultățile materiale de zi cu zi, care la cei mai săraci sunt o serioasă sursă de tensiune familială. Pentru divorțialitate contează însă extrem de mult statutul social al părinților și mediul de proveniență. Și cercetările de la noi din țară au relevat că, la o instrucție egală, distanța mare dintre mediile sociale de proveniență produce instabilitate maritală (Mihăilescu, 1983; Bejan, Buruiană, 1989

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
mai ales când sunt copii-problemă (Waite et al., 1985). Nașterile premaritale măresc riscul divorțului, dar graviditatea premaritală, nu (Teachman, 1983). Investițiile monetare în locuință și alte bunuri de folosință îndelungată - capitalul marital specific de proprietate - sunt o variabilă relevantă în divorțialitate. Cuplurile ce nu au divorțat au o proprietate comună mult mai valoroasă decât cea a cuplurilor care s-au despărțit (comparația se face în momentul în care cuplul a divorțat). Probabil că interpretarea lui G. Becker (1991) că dacă ai

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
contează atât direct - cei cu atitudine negativă vor divorța mai greu -, cât și indirect, prin efectul ei asupra investițiilor materiale și psihologice. La rândul ei, respectiva atitudine este puternic corelată cu religia și socializarea. După cum am văzut, la americani, rata divorțialității este mai scăzută la catolici decât la protestanți. Potrivit unor studii, divorțul părinților induce o atitudine pozitivă față de divorț la copii (Greenberg, Nay, 1982). O altă cercetare (Amato, 1988) nu a găsit însă diferențe semnificative în atitudinea față de divorț, comparând

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
în atitudinea față de divorț, comparând adulții proveniți din familii divorțate cu cei din familii intacte. 3. Factorii pieței (forței de muncă și maritale), reflectați în primul rând în statutul socioeconomic al soților, reprezintă o clasă importantă de variabile în înțelegerea divorțialității. Numeroase studii arată că divorțul are o mai mare incidență în cazul cuplurilor unde soția este angajată în muncă. Determinațiile sunt multiple și aici: independența dată de câștig, schimbarea rolurilor tradiționale în familie, orele de muncă ale soției pot afecta

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
în general. O integrare socială puternică (în comunitate) înseamnă, pe de o parte, existența unui însemnat capital social și, pe de altă parte, că asupra indivizilor se exercită presiuni sociale și morale în favoarea familiei integrale. Există, astfel, factori care frânează divorțialitatea. De aceea, cu cât populația trăiește în zone urbane dense, cu atât divorțialitatea este mai accentuată. Nu întâmplător, susțin unii autori (Glenn, Shelton, 1985), rata divorțialității în SUA crește de la est la vest, în această din urmă regiune existând o

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
existența unui însemnat capital social și, pe de altă parte, că asupra indivizilor se exercită presiuni sociale și morale în favoarea familiei integrale. Există, astfel, factori care frânează divorțialitatea. De aceea, cu cât populația trăiește în zone urbane dense, cu atât divorțialitatea este mai accentuată. Nu întâmplător, susțin unii autori (Glenn, Shelton, 1985), rata divorțialității în SUA crește de la est la vest, în această din urmă regiune existând o maremobilitate rezidențială și un scăzut nivel integrativ social. După cum se poate sesiza și

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
se exercită presiuni sociale și morale în favoarea familiei integrale. Există, astfel, factori care frânează divorțialitatea. De aceea, cu cât populația trăiește în zone urbane dense, cu atât divorțialitatea este mai accentuată. Nu întâmplător, susțin unii autori (Glenn, Shelton, 1985), rata divorțialității în SUA crește de la est la vest, în această din urmă regiune existând o maremobilitate rezidențială și un scăzut nivel integrativ social. După cum se poate sesiza și din cele de mai sus referitoare la integrarea socială, problema crucială în legătură cu factorii

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
o maremobilitate rezidențială și un scăzut nivel integrativ social. După cum se poate sesiza și din cele de mai sus referitoare la integrarea socială, problema crucială în legătură cu factorii și variabilele ce dau seama de genezașipersistența unui fenomen social, în cazul nostru divorțialitatea, este ceea ce se numește controlul variabilelor: când invocăm „vârsta”, trebuie să ținem seama că e asociată cu „școlaritatea”. Există, apoi, asociații statistice ridicate între etnie, școlaritate, venit, rezidență. La unele legături - cum sunt cele de mai sus - ne așteptăm în

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
asemenea familii se mărită mult mai repede, interpunându-se în schema explicativă „vârsta” și „școlaritatea” (Glenn, Kramer, 1987). Un al doilea aspect foarte important privitor la factorii explicativi este acela că noi, ca cercetători, îi depistăm ca fiind răspunzători pentru divorțialitate, dar partenerii rareori declară că se despart - și nu numai că declară, dar așa se întâmplă și în realitate -, din cauza „emancipării economice a femeii”, a „distanței dintre rezidență și locul de muncă”, „integrării sociale” etc. Poate că uneori ei invocă

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
indirect asupra partenerilor. Ei se traduc în probleme ce duc la neînțelegeri și tensiuni în cuplu. Unele dintre aceste mecanisme de trecere de la factorii „obiectivi” la cei „subiectivi” au fost deja descrise, altele urmează în pasajele următoare. 7.1.4. Divorțialitatea ca proces temporaltc " 7.1.4. Divorțialitatea ca proces temporal" În mod tipic, divorțul este punctul final al unui proces de disoluție maritală. El nu poate fi surprins prin date oficiale statistice, așa cum se întâmplă cu divorțialitatea. Studiile pe această

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
probleme ce duc la neînțelegeri și tensiuni în cuplu. Unele dintre aceste mecanisme de trecere de la factorii „obiectivi” la cei „subiectivi” au fost deja descrise, altele urmează în pasajele următoare. 7.1.4. Divorțialitatea ca proces temporaltc " 7.1.4. Divorțialitatea ca proces temporal" În mod tipic, divorțul este punctul final al unui proces de disoluție maritală. El nu poate fi surprins prin date oficiale statistice, așa cum se întâmplă cu divorțialitatea. Studiile pe această temă fac apel la intervievarea subiecților implicați

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
7.1.4. Divorțialitatea ca proces temporaltc " 7.1.4. Divorțialitatea ca proces temporal" În mod tipic, divorțul este punctul final al unui proces de disoluție maritală. El nu poate fi surprins prin date oficiale statistice, așa cum se întâmplă cu divorțialitatea. Studiile pe această temă fac apel la intervievarea subiecților implicați, adică la percepția lor asupra fenomenului. Multe cercetări referitoare la motivele pentru care partenerii conjugali se gândesc la divorț, cum sunt cele efectuate de J. Huber și G. Spitze (1980

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
pe care le mai avem, putem ajunge la o asemenea liniște superioară, fără umbră de invidie și gelozie. După cum putem constata, de data aceasta fără interogație, câți dintre noi nu ne facem doar că nu ne pasă. Privitor la cauzalitatea divorțialității, să mai observăm, în final, că pe lângă chestiunea convertirii factorilor „exteriori-obiectivi” (starea economică, școlaritatea etc.) în mobiluri „interior-subiective”, se mai ridică una gravă din punct de vedere epistemico-metodologic: motivele invocate de persoane sunt cele reale? Răspunsul comportă o întrebare fundamentală

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
și familială presupune, de aceea, combinarea unor indicatori ai subiectivității (percepției) cu indicatori obiectivi (comportamentali, caracteristici socioeconomice și de altă natură), ceea ce implică cuplarea studiilor calitative cu date statistice demografice și economice de mare anvergură. 7.1.5. Consecințe ale divorțialității tc "7.1.5. Consecințe ale divorțialitĂȚii După cum am văzut, concepția despre divorț s-a schimbat profund în societatea contemporană. Divorțul nu apare ca un eșec, ci ca o soluție și un început pentru o viață mai bună. Sunt prezumate

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
indicatori ai subiectivității (percepției) cu indicatori obiectivi (comportamentali, caracteristici socioeconomice și de altă natură), ceea ce implică cuplarea studiilor calitative cu date statistice demografice și economice de mare anvergură. 7.1.5. Consecințe ale divorțialității tc "7.1.5. Consecințe ale divorțialitĂȚii După cum am văzut, concepția despre divorț s-a schimbat profund în societatea contemporană. Divorțul nu apare ca un eșec, ci ca o soluție și un început pentru o viață mai bună. Sunt prezumate aici consecințele lui pozitive. Realitatea empirică înconjurătoare

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
afective făcute în căsnicie, de cine a inițiat divorțul, de valoarea partenerilor pe piața erotică și maritală, de densitatea rețelei de rude și de prieteni ai fiecăruia. Studierea acestor aspecte și eventualele intervenții terapeutice presupun mai mult o abordare ideografică. Divorțialitatea afectează diferențiat femeia și bărbatul. Dacă există copii în căsnicie - iar aceștia (cum se întâmplă de obicei) rămân la mamă - și dacă nu seproduce recăsătorirea, atunci costurile psihologice sunt mai mari pentru bărbați, iar cele materiale pentru femei. Bărbații suferă

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
la întrebările curioase ale vecinilor ori cunoștințelor. 7.2. Recăsătorirea și problemele eitc "7.2. RecăsĂtorirea și problemele ei" 7.2.1. Disparitatea bărbat-femeietc "7.2.1. Disparitatea bărbat‑femeie" Chiar și în țările cu o rată foarte ridicată a divorțialității, numărul persoanelor divorțate este mic, întrucât majoritatea se recăsătoresc. În SUA, de exemplu, 80% dintre divorțați intră într-un nou mariaj. În 1982, din totalul populației de interval marital, 6,5% dintre persoane erau divorțate, 60,5% erau căsătorite (dintre

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
precare de viață ale acestora, în sărăcie. (Studiile arată că dacă se controlează variabila „sărăcie”, diferențele pe aproape toate planurile dintre familiile cu un singur părinte și cele cu doi devin minore - vezi și subcapitolul 7.1.5., „Consecințe ale divorțialității”.) Sărăcia familiilor monoparentale are ca principale surse: • După cum am văzut, o mare parte dintre ele sunt rezultatul nașterilor neintenționate ale tinerelor care întrerup școala, nu au un serviciu și, în foarte multe cazuri, nu știu cine este tatăl copilului. În SUA, pentru

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
alternativă permanentă la căsătorie, cele în care „a trăi împreună este o alternativă acceptabilă pentru cei ce resping mariajul tradițional” (Strong, DeVault, Sayad, 1998, p. 194) sunt produsul unui ansamblu societal mai larg, ce a făcut posibilă și creșterea ratei divorțialității și a celibatului. Într-un asemenea spirit am afirmat la început că nu „în sine” slăbește coabitarea căsătoria tradițională. Prin cele de mai sus sunt deja sugerate și unele dintre motivele pentru care indivizii se angajează masiv în coabitare, dar

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]