KorAP: Find »[drukola/base=dizarmonic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...10 >

239 matches

Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680

cu dificultăți în activitatea de achiziție, fără însă a fi însoțite de tulburări de natură motrice sau socială; prognoza profesională este favorabilă, iar trăsături ca docilitatea, hărnicia, atitudinea ponderată, perseverența îl fac pe copil educabil, perfectibil, utilizabil; b) deficientul mintal dizarmonic - la care tulburările intelectuale sunt asociate cu tulburările afective și de comportament, fapt care influențează semnificativ posibilitatea stabilirii unui prognostic favorabil; Th. Simon și G. Vermeylen disting mai multe forme de manifestare ale deficientului mintal dizarmonic, și anume: - deficientul mintal

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
utilizabil; b) deficientul mintal dizarmonic - la care tulburările intelectuale sunt asociate cu tulburările afective și de comportament, fapt care influențează semnificativ posibilitatea stabilirii unui prognostic favorabil; Th. Simon și G. Vermeylen disting mai multe forme de manifestare ale deficientului mintal dizarmonic, și anume: - deficientul mintal dizarmonic instabil, caracterizat prin incapacitate de concentrare și de fixare asupra unei sarcini, agitație permanentă, turbulență, comportament incoerent, randament inconstant, impulsivitate, reacții spontane, dificultăți de adaptare; - deficientul mintal dizarmonic excitat, prezentând tulburări asemănătoare celui instabil, dar

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
la care tulburările intelectuale sunt asociate cu tulburările afective și de comportament, fapt care influențează semnificativ posibilitatea stabilirii unui prognostic favorabil; Th. Simon și G. Vermeylen disting mai multe forme de manifestare ale deficientului mintal dizarmonic, și anume: - deficientul mintal dizarmonic instabil, caracterizat prin incapacitate de concentrare și de fixare asupra unei sarcini, agitație permanentă, turbulență, comportament incoerent, randament inconstant, impulsivitate, reacții spontane, dificultăți de adaptare; - deficientul mintal dizarmonic excitat, prezentând tulburări asemănătoare celui instabil, dar de o gravitate mai mare

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
multe forme de manifestare ale deficientului mintal dizarmonic, și anume: - deficientul mintal dizarmonic instabil, caracterizat prin incapacitate de concentrare și de fixare asupra unei sarcini, agitație permanentă, turbulență, comportament incoerent, randament inconstant, impulsivitate, reacții spontane, dificultăți de adaptare; - deficientul mintal dizarmonic excitat, prezentând tulburări asemănătoare celui instabil, dar de o gravitate mai mare, agitație motrice permanentă, expansivitate și stare de euforie, logoree, atitudini dezordonate; - deficientul mintal dizarmonic emotiv, cu caracteristici similare celor întâlnite la tipul instabil, dar cu o instabilitate afectivă

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
permanentă, turbulență, comportament incoerent, randament inconstant, impulsivitate, reacții spontane, dificultăți de adaptare; - deficientul mintal dizarmonic excitat, prezentând tulburări asemănătoare celui instabil, dar de o gravitate mai mare, agitație motrice permanentă, expansivitate și stare de euforie, logoree, atitudini dezordonate; - deficientul mintal dizarmonic emotiv, cu caracteristici similare celor întâlnite la tipul instabil, dar cu o instabilitate afectivă mai pronunțată și cu un nivel intelectual sensibil superior acestuia; reacțiile sunt exagerate, oscilând între exuberanță excesivă și inhibiție accentuată; - „debilitatea Chaslin” se caracterizează printr‑o

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843

pentru a ajuta astfel la Facerea adevărului; poetul ironic se face pe sine din coasta Ființei, ca opus al acesteia, ca unul care contrazice Ființa, care o desființează, înfrățindu-se. Originea însăși a poeziei stă în natura dublă, în ambiguitatea dizarmonică (Zwiespaltigkeit) a Ființei. Poezia există pentru că Ființa este în sine ironică..." (p. 12). Un umor sec, în notă tandră totuși, e cel din Triplu poem pentru bătrânul porcar Garibaldi din Țicău. O ironie-umor emană dintr-un Post-scriptum (gongoric, fanfaron) trimițând

[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579

sociale ale timpului. toată această presiune externă, frica sau interesul slăbesc efortul creierului, deranjează mecanismele gândirii, diminuează spiritul critic, scad puterea inventivă a minții și curajul psihic, strică echilibrul uman. O realitate „Înșelătoare” disturbă orientarea, depersonalizează, conduce la o funcționare dizarmonică a creierului: oamenii devin asemănători, sunt ușor de influențat, mentalitățile evoluează spre simplism și ritmuri sacadate, rațiunea este suspendată. Într-un cuvânt, În condiții de panică, de frică, „omul se inferiorizează”. Condițiile timpului determină „renunțarea la personalitate (...) unul dintre relele

Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau (2011) [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

virale și tumorigeneza 326 anterior. Din această cauză, nu trebuie să ne așteptăm la identificarea unui singur motiv în declanșarea procesului tumorigenezei. Dar, cercetările de biologie moleculară din acest domeniu ne permit astăzi să înțelegem cum are loc această orchestrație dizarmonică a creșterii celulare anormale. Din punct de vedere conceptual este incorect să se vorbească despre „gene ale cancerului”, deși circumstanțele istorice explică de ce terminologia oncogenică a fost introdusă mai înainte să se stabilească rostul funcțional al genelor celulare normale corespunzătoare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692

Există, pe filiera conștiinței de sine, o mereu reconfirmată contribuție personologică a intelectului și a introspecției. Astfel, un individ preocupat de computere - cu trăsături de tip evitant - imatur afectiv și relațional, în sens dimensional, nu este clasificabil categorial. Orice trăsătură dizarmonică reprezintă - ca semnificație - o negare a unui atribut al firescului, deci al umanului, care înseamnă și cunoaștere, și afirmare de sine. Faptul că există personalități normale și tulburări de personalitate rezultă din însăși modul de a fi al lumii, în

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
comportamentul abuziv sau neglijent. Vârsta la care copilul e dezavantajat de experiențele de viață negative are, la rândul ei, un rol decisiv. Cu cât vârsta copilului e mai mică, efectul acestor influențe parentale sau de mediu cresc, prefigurându-se trăsături dizarmonice din clusterul A și B, mai puțin C. Este alterată structura eului care coalizează imaginea de sine și imaginea lumii. Paris (1994Ă și Zanarini (2000Ă descriu rolul psihotraumelor copilăriei în structurarea TP de tip borderline, alături de atașamentul distorsionat de expunerea

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
doar la copiii cu o anumită vulnerabilitate temperamentală, datele fiind deci diferite între loturile studiate în clinică și cele provenite din comunitate (Malinowsky și Hansen, 1993; Rind și Tromofovitch, 1997Ă. Psihotraumele singulare pot avea un efect cumulativ în dinamica structurărilor dizarmonice ale personalității. Copiii internalizează și relațiile cu părinții, a căror conduită o vor imita la vârsta adultă. Sunt cunoscute, de asemenea, și trăirile și fanteziile personale, cultivate de logosul și ethosul colectiv, care pot denatura imaginea de sine, raporturile cu

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
manipulative, abuzive și agresive, mistifică lumea valorilor individuale. Statutul economic scăzut este, la rândul său, o sursă de deprivare și respingere, care poate favoriza tendințe de izolare și evitare a anturajului sau comportamente abuzive, agresive. Apare astfel cadrul unor structurări dizarmonice de tip antisocial, schizoid, schizotipal, paranoid sau evitant (Paris, 1996Ă. Nivelul economic mediu și ridicat corespunde unei hipersocializări anxiogene, prin cultivarea discrepanțelor dintre aspirații și împlinirea lor, precum și prin necesitatea estompării sentimentelor de autoculpabilitate legate de risipă. La acestea se

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de personalitate pot fi înțelese prin prisma relațiilor interpersonale și a raporturilor sociale care declanșează și întrețin particularități cognitive, afective și comportamentale maladaptative. Caracterul lor neconștientizat, parțial conștientizat și rigid provoacă reacții de feedback din mediu, care întrețin atributele structurale dizarmonice. Astfel, trăsăturile de serie evitantă se autoîntrețin, deoarece sugerează anturajului rejecție sau indiferență. Trăsăturile de tip borderline primesc din mediu tot mesaje ambigue, lipsite de rigoare și de profunzime. Aceasta în pofida faptului că reacțiile comunității sociale ar trebui să fie

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
comportamentale, corespunzător ignorării cunoașterii sau recunoașterii lor. Adeseori manifestările psihopatologice se raportează direct sau indirect la dimensiunile temperamentale și caracteriale, mai mult sau mai puțin intens exprimate și conștientizate. Ele sunt mai rezistente la tratament în cazul prezenței unor structuri dizarmonice ale personalității sau își modifică expresivitatea clinică. Astfel, personalitățile cu trăsături accentuate sau dizarmonice - deși privite cu rezervă și adeseori marginalizate social - pot reprezenta extrapolări ale momentului istoric în natura ființei umane. Ontogeneza persoanei umane scoate în evidență, la rândul

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
indirect la dimensiunile temperamentale și caracteriale, mai mult sau mai puțin intens exprimate și conștientizate. Ele sunt mai rezistente la tratament în cazul prezenței unor structuri dizarmonice ale personalității sau își modifică expresivitatea clinică. Astfel, personalitățile cu trăsături accentuate sau dizarmonice - deși privite cu rezervă și adeseori marginalizate social - pot reprezenta extrapolări ale momentului istoric în natura ființei umane. Ontogeneza persoanei umane scoate în evidență, la rândul ei, diferențele interindividuale - de la cele dominant biologice până la cele morale și axiologice -, care sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
acestea. Toate aceste atribute poartă amprenta reperelor socioculturale și istorice. Dacă istoria omenirii consemnează și descrie, încă din Antichitate, diverse variante de tulburări psihopatologice, acestea, la rândul lor, integrează sau fac trimiteri la atributele firii umane și la structurările sale dizarmonice, exteriorizate prin tulburări de comportament și adaptare. Cunoașterea lor devine o condiție fundamentală a perceperii și înțelegerii evenimentelor istorice, a căror dinamică sau alternanță a fost și este mereu mediată personologic. Diversele episoade și boli psihice - mai mult sau mai

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
care poate deveni un mesaj al dragostei. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutului secolului XX, Kraepelin (1905Ă reliefează caracterul congenital al constituției psihopatice și dezvoltă conceptul de inferioritate psihopatică introdus de KOCH. Acesta devine generic pentru toate structurile dizarmonice ale personalității, inclusiv pentru variantele paranoică, antisocială și hipocondriacă, comentate de același autor. Între 1904 și 1915, psihiatrul și nosologul german descrie patru structuri personopatice dominate de minciuna patologică și escrocherie, comportament criminal impulsiv sau elaborat și vagabondaj. Ele se

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
În Danemarca, Pontoppidan (1895Ă a fost preocupat de detaliile antropometrice ale indivizilor cu comportament antisocial manifest și a subliniat, pe de altă parte, rolul precipitant al evenimentelor vieții sociale (Lange, 1904Ă. Gyldendal descrie, la rândul său, substratul degenerativ al structurărilor dizarmonice ale personalității și lipsa capacităților reflexive, de conștientizare a limitelor personale. Reliefând prognosticul nefavorabil al comportamentelor dizarmonice, autorul are meritul de a fi menționat că nu în toate cazurile acestea contravin normelor și legilor comunitare. Evenimentele traumatizante din anii primului

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
a subliniat, pe de altă parte, rolul precipitant al evenimentelor vieții sociale (Lange, 1904Ă. Gyldendal descrie, la rândul său, substratul degenerativ al structurărilor dizarmonice ale personalității și lipsa capacităților reflexive, de conștientizare a limitelor personale. Reliefând prognosticul nefavorabil al comportamentelor dizarmonice, autorul are meritul de a fi menționat că nu în toate cazurile acestea contravin normelor și legilor comunitare. Evenimentele traumatizante din anii primului război mondial au favorizat cunoașterea și înțelegerea psihiatrică, îndeosebi a manifestărilor psiho-comportamentale corelabile diversității structurilor personologice și

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
anii primului război mondial au favorizat cunoașterea și înțelegerea psihiatrică, îndeosebi a manifestărilor psiho-comportamentale corelabile diversității structurilor personologice și a condițiilor lor de comorbiditate. S-au conturat primele descrieri ale tulburării de stres posttraumatic raportate la vulnerabilitatea conferită de structurările dizarmonice ale personalității și de evenimentele de viață (Smith, 1916Ă. În aceeași perioadă Kretschmer (1922Ă și Schneider (1928Ă elaborează primele clasificări ale tulburărilor de personalitate, apelând la metoda descriptivă a cazuisticii. Schneider a integrat toate personalitățile patologice termenului de psihopat și

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
adaptare, dar și sindroame de serie nevrotică, fiind subîmpărțite în două categorii. Prima integrează personalități cu trăsături patologice care reprezintă variantele extreme ale atributelor personalității normale, iar cea de-a doua cuprinde acele structuri personopatice care se dezvoltă progresiv, dar dizarmonic sub influența unor elemente biografice șocante, a unor factori organo-lezionali cerebrali. Deschiderea concepției jaspersiene apare ca evidentă. În aceiași ani, școala psihiatrică americană a readus în prim-plan studiul tulburărilor personalității, încercând, la rândul ei, sistematizări și rezolvări de controverse

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
mai subliniază și faptul că personalitatea este anormal structurată prin prisma raporturilor dintre componentele sale și a modalităților de expresie. Datorită acestei particularități, individul respectiv suferă, reprezentând o sursă de suferință și pentru cei din jur. Cu vârsta, intensitatea componentului dizarmonic se poate diminua. Distincția dintre tulburările de personalitate și alte tulburări psihopatologice rămâne încă oarecum arbitrară, având în vedere intercondiționările etiologice și patoplastice reciproce. Faptul este susținut și de dispariția ciclotimiei și a personalității patologice afective din DSM-II și ICD-9

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Caracteristica generică a personalității normale - de a se constitui într-o structură integrată și integrativă a secvențelor transversale și sincrone individuale - se regăsește și la personalitățile patologice și poate fi raportată la același fundal numit durată (Nireștean, 1995Ă. O personalitate dizarmonică presupune însă asocierea unor trăsături autodezavantajante, care, din cauza stabilității lor în timp și a particularității de a nu fi conștientizate de către individ, sunt inductoare ale unui comportament maladaptativ persistent. Acestea reprezintă atributele de bază ale tulburărilor personalității și devin sursa

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
a nu fi conștientizate de către individ, sunt inductoare ale unui comportament maladaptativ persistent. Acestea reprezintă atributele de bază ale tulburărilor personalității și devin sursa unei diversități extreme a formelor de manifestare a suferinței personale, dar și colective. Astfel privite, structurările dizarmonice ale personalității se constituie, din punct de vedere medico-psihiatric, într-o categorie nosologică aparte, dominată de un deficit comportamental și adaptativ precoce și persistent, care viciază raporturile cu sine și cu lumea. Deficitul este ego-sinton și cultivă un stil egocentric

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
drog, un medicamentă sau ale unei condiții medicale generale (de exemplu traumatism craniană. Situațiile care nu pot fi atribuite unor distrugeri cerebrale masive, unei boli cerebrale sau unei tulburări psihiatrice și care îndeplinesc următoarele criterii: aă atitudini și comportament marcat dizarmonice, implicând, de obicei, mai multe arii de funcționare, ca, de exemplu: afectivitatea, agitația, controlul impulsurilor, modurile de percepere și gândire și stilul de relaționare cu ceilalți; bă patternul (modelulă de comportament anormal este durabil, constând în episoade prelungite și nelimitate

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]