426 matches
-
Țoiu. Același joc cu personalități scindate e de găsit și în ultimul grupaj de articole, Cu Omicron mai departe. Omicron e un înger decadent în toate sensurile cuvîntului. Căzut pe pămînt și obligat să fie martorul unor întîmplări mici și dizgrațioase, dar și un adevărat dandy, un prețios care își curăță cu infinită grijă aripile albe pînă cînd acestea "arătau nou-nouțe, ca scoase din cutie, fără zgura industrială a Europei pe ele." Beroreu e opusul lui Omicron, se înțelege din ce
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
sinistre despre cuptoarele din lagărele de concentrare, unde amenința cochetă că-și va trimite invitații recalcitranți; doamna Năstase mărturisind că nu o dată i se întimplă să găteasă acasă; un individ în pampers, pe post de dansator, mișcîndu-se de altfel ușor dizgrațios în urletele asistenței și, amănunt de prost gust absolut și de neuitat, purtînd în picioare pantofi și șosete negre. În general, în emisiunile Mihaelei Tatu bărbații recunosc superioritatea femeilor în multe domenii - iar femeile o proclamă. Sau, cel puțin egalitatea
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
de acum cîțiva ani se numea Vacanțierul și era scrisă de Cecilia Ștefănescu), despre prostiuțele exuviale (vezi romanul Simonei Popescu), despre o foarte specială uimire în fața propriei sexualități care n-are nimic de-a face cu explozibilul dinamism, cu eruptivul dizgrațios și atît de cîntat din tradiția masculină a literaturii noastre. Doina Ioanid folosește din plin toate aceste ingrediente în textele ei de pînă acum. Subiectul mini-poemelor din E vremea să porți cercei se schimbă însă cu totul. Autoarea a împlinit
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
ar putea găsi ceva mai fascinant decît o autoritate total și eficient manifestată - iar cînd obiectul autorității e femeia, cititorul comunist își va descoperi valențele hrănite tradițional în ordine patriarhală pe deplin satisfăcute. 2. Numitorul comun Un bărbat extrem de locvace, dizgrațios sau cel puțin ridicol, prea înalt și (eufemistic vorbind) lipsit de stil sau posesor de burtă, agitîndu-se ca posedat și transpirînd din abundență, mare consumator de alcool și neîntrecut pedagog de dame (pe care le învață să fie femei) "atacă
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
propriului mod se viață în favoarea valorilor susținute de "mentor". 4. De la mascul la zeu K. din Pîndă și seducție este un tip mai complicat, mai decorat cu stil decît "sălbaticul" Rogulski, un aristocrat în spirit care se ferește de posturi dizgrațioase - lucru care nu e de natură să ne mire, el fiind un fel de alter ego al lui Breban, scriitor celebru (sau de carieră, cum l-ar taxa Goma); Marchievici, avocatul rafinat, plin de relații din Amfitrion nu este, nici
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
este mama plictiselii, un aforism deformat, dar nu mai puțin adevărat. Una e să spui de cîteva ori că Păunescu e un impostor și alta e să creezi o adevărată opera dedicată demolării sale. în acest ultim caz apare o dizgrațioasă colaborare cu victima, un soi de complicitate. Repetînd la infinit listele de "compromiși", Gheorghe Grigurcu și-a cîștigat un statut de "anticorp". El este omul care îi denunță neobosit pe acei oameni, fără alte argumente în plus, cu prea puține
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
este infidelă; dimpotrivă, dacă e castă, își va îmbrățișa bărbatul cu afecțiune, trezindu-se din somn. * Roiala ca de fluturi a femeilor la țară, mai ales, în jurul mortului, la priveghi, atracția lor mai puternică decît a bărbaților. Două fete urîte, dizgrațioase, cu figuri diforme, de vreo 16-18 ani, ținîndu-se de mînă, vin țopăind spre mine, ca într-un coșmar, se opresc, mînă în mînă, și amîndouă, într-un glas, uitîndu-se la mine fix, zic: "Vrei să fii simpatiul nostru?"...M-am
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
postmodern de realitate și ficțiune, Lustra profesorului de poetică și semiotică Eugen Negrici a fost, până acum, poezia anului 2000. Compusă în trepte cu trei teme aparent neomogene, creează prin jocul atributelor o curbă descendentă (binecrescut, imposibil de modernizat, emfaze dizgrațioase și amenințătoare). Acumulările de tensiuni negative pun în valoare surpriza, cu întreaga ei energie simbolică (lumina). Cu alte cuvinte, "finalul în poantă", "structurare cu adaos de sens", modelul de producere cel mai simplu, ca execuție (oare?), dar prin care se
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
oră față de Viorel Hrebenciuc) n-a făcut decât să confirme, într-un mod șocant, ceea ce oricum se putea observa de multă vreme: că ziarul era de partea PSD. Susținerea PSD a fost practicată de ziarul "Adevărul" în modul cel mai dizgrațios posibil: prin SIMULAREA obiectivității. Dacă România a pierdut cincisprezece ani din istoria sa este și din cauză că acest ziar, care avea înscris cuvântul "Scânteia" în filigran, a intoxicat subtil sute de mii de oameni cu pesedismul lui disimulat în imparțialitate, independență
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
casă pe timp de vară, cât timp creșteau păstăi în grădina noastră) și plăcinte cu brânză, cu dulceață de prune (tot din cămara au tohtonă), noi îl priveam cum mânca și plescăia de plăcere. Plescăitul lui nu ni se păru dizgrațios, ca atunci când mama atrăgea atenția tatălui meu să mănânce frumos, iar acum mi se făcu teamă ca nu cumva mama să-i spună și musafirului să nu plescăie. Dar pe parcurs am învățat că aceste lucruri nu se spun străinilor
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
putere și al obiceiurilor sale, admirabil descrise de către dl. Dimitriu, ne poate consola, dar ne și înspăimântă, pentru că dincolo de zîmbetul iliescian, asta vor, de fapt, pedesereii pentru România: "vizite de lucru, cefe groase, cămăși descheiate și asudate, dublu menton atârnând dizgrațios, obezități indecente, figuri patibulare răcnind patriotard sau revoltându-se țâfnos-intelectual". Și, evident, noi "Cântări ale României", sub forma clasicizată a unui pluri-Păunescu (tatăl, fiul și fiica - pentru a satisface toate gusturile), "dezbateri ideologice" moderate de Eugen Florescu (autorul nemuritorului îndemn
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
într-un rol pe care are grijă să nu-l schimbe de la un roman la altul. O ranchiună groasă curge cu aplomb retoric, acoperind paginile și sluțind totul. Oamenii sînt brute puțind a bere și cîrnați, femeile sînt șleampete și dizgrațioase, peisajul, deși frumos, e pîngărit de prezența indigenilor, Viena e o cloacă mișunînd de impostori, și în genere orice instituție de stat e o fundătură. Voluptatea aceasta de a terfeli totul face ca orice detaliu legat de Austria să-i
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
afinităților Martei Petreu. Familia ei de spirite. Cum am văzut, aerul de superioritate intelectuală devine toxic odată ce coboară în aerul cavernos al polemicilor. Cu toată vitalitatea ironiei, Marta Petreu ajunge să condamne ingineriile lumii ce înțelege să aclame, cu mijloace dizgrațioase, căderea în nefericiri succesive. Sunt momente în care prudența cade, iar omul recunoaște slăbiciunea în fața răului social. Universul Martei Petreu din acest volum viu, polemic în intenție - cum bănuiesc că a fost gândit, lumea, deci, a scriitoarei, are ceva carbonic
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
traumele istoriei recente. Deruta existențială a lui Dragodan, procesul de conștiință și autoflagelarea analitică neiertătoare continuă și în Noaptea soarelui răsare (titlu vădit simbolic, trimițând la o epocă anume), prin apariția unui eveniment neașteptat: spectrul unei paternități nedorite. Imberia, fata dizgrațioasă și agățătoare ca o iederă, cu care nu se dăduse în lături să experimenteze sexul pur, îl anunță că este însărcinată, veste devastatoare pentru natura obsesional nevrotică a lui Dragodan. Se dezvoltă, astfel, o criză a masculinității (inspirat, Sanda Cordoș
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
pietonală din dreptul magazinului Eva. A durat anormal de mult, dar s-a încheiat. De vreun an. S-au reconfigurat și rondurile de acolo. Anul trecut, ele au rămas în stadiul de pământ brăzduit, plin de buruieni și de o dizgrațioasă tubulatură, ca niște mațe ale pământului ieșite înafară. Așa arată rondurile respective și acum. Si ne mirăm: tot așa vor rămâne încă un an?! E centrul Bucureștiului, chiar nu-i pasă nimănui dintre cei responsabili?
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2757_a_4082]
-
plecase, se evaporase, cine știe! Dar dacă își făcea un proces de conștiință nici pentru Carmen, actuala lui soție, nici pentru ea nu mai simțea acel intens sentiment. Ea, femeia, tânăra minunat de frumoasă, talentată, se transformă într-o persoană dizgrațioasă fizic, rea, mereu nemulțumită! Dar el, medicul, știa că toate aceste simțăminte sunt doar pentru aceste clipe nebune. El încă mai avea putere de analiză și de recuperare a propriei persoane. Încă puțin și voi urca din nou, voi ajunge
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384227_a_385556]
-
niciun rost să-nțelegi minutul când nu ai pătruns sensul unei ore și știi că-n curând însuși absolutul o s-o devore. Patimi se aprind șerpuind în vise. Arborii uscați n-au ramuri, ci oase. Acvile arzând se preling ucise, dizgrațioase. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377229_a_378558]
-
Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Crater inutil cu-mpietrită lavă. Părăsit altar fără de icoane. Ceasu-nțepenit în secunda gravă mustind de toane. Sub sigiliu fals timpul tânăr încă. Și-i atât absurd în iarna căruntă. Viermi dizgrațioși tot ce văd mănâncă și ne înfruntă. Pe pereții albi învechite pete. Aerul fetid, și-adiind distruge. Vezi răul râzând, cioplind pe-ndelete numai coșciuge. În zadar încerci prin deșert să semeni. Bruma de curaj în nămeți se zbate. Peste tot
ŞI-ABIA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382293_a_383622]
-
catedralele sale, cu neasemuitul turn cu ceas și cu magnificul pod Carol (vai, grupurile statuare sunt toate la locul lor: sfinții, regii, eroii cehi, dar și agresorul, năvălitorul turc, caricaturizat, fiind singurul personaj de pe pod care nu e suplu, ci dizgrațios pântecos!...), cu mărcile sale culturale care se vând atât de bine, Kafka și Mucha, Biblioteca Strahov sau Hradcany, orașul Praga este o poveste fără sfârșit de care toate generațiile, fără excepție, sunt instantaneu vrăjite și definitiv cucerite.
Literatura română la Praga by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/8324_a_9649]
-
de cînd îi lumea", cu toată pretenția lor de-a ilustra le dernier cri .Nu interesul pentru sexualitate i se pare reprobabil, autoarei, ci "zelul mimetic al tinerelor prozatoare, cu hormonii în mare clocot". Mimarea în colectiv a unei atracții dizgrațioase, pînă la urmă agasante, căreia i se ripostează cu... același limbaj crud: "canonul propus nu e canon, ci canoneală, dacă repetă iarășișiiarășișiiarăși Ťce pula mea!ť. E la fel de anost să stai tot timpul în gură nu cu moralizarea, ci cu
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
stratului de cuvinte bombastice. Ideea moare prin exces de masă lingvistică, așa cum silueta unui trup e urîțită de stufoșenia de dantele, panglici și volănașe purtate. De aici senzația neplăcută pe care o capeți: că cineva îți acoperă ochii cu perdeaua dizgrațioasă a unui fluviu semantic pe care nimeni nu-l poate controla. Rezultatul este o sastisire rapidă de pe urma căreia autorul își pierde la propriu cititorul, alungîndu-l prin agresiune verbală. Iată cum sună textul de prezentare de pe coperta a patra: "Te x
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
parcurs. Fără ca acest S. să știe că este de fapt manipulat!... - Extraordinar. Nu-mi venea a crede. - Bine, dar asta-i curat politică!, am exclamat cu surprindere. Omicron aprobă zâmbitor. Asta era situația. Și se tot scărpina în modul acela dizgrațios, pe care l-am arătat mai sus -, niciodată nu-l mai văzusem făcând așa ceva... Vasăzică știe, și se face că nu știe -, repetai sufocat. "Compară, - mă dăscălea Mesagerul -, o caravană de cămile străbătând răbdătoare deșertul, semețe, cu un raliu automobilistic
Paradoxul lui Ahile by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7085_a_8410]
-
cu picioare desenate în linii dulci, buze calde, ochi închiși, piele fină, vorbe puține, somnolență postorgasmică. Și iarăși, plăcerea de a se copilări cuibărindu-se în brațele lui, mângâindu-l cu timiditate (sau poate cu mascată repulsie față de ceea ce are dizgrațios corpul masculului?), în fine, feminitatea ce susură ca un izvor vrăjit în toată ființa ei, revărsat generos în pulsațiile vaginului ca și în șoaptele și gemetele „spuse” ca un descîntec menit să rețină forța virilă ce trezește în ea energii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
bovin, și mi-a urlat sacadat: — Bă, tu ai sânge în instalație? I-am răspuns prompt, umflându-mi pieptul Îcăci așa se face la primate, știu din lecturile de antropologie): — Da, băi, hambârlaie. — Bă, pulă, a răcnit iar, repetându-se dizgrațios - și mi-a trimis un pumn în figură cum nu mai primisem din adolescență, un pumn din ăla care te umflă de panică animalică, pentru că bun, bine, știi că vei avea o arcadă spartă și vei semăna o vreme cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
stradă. — Ne cunoaștem de undeva? — Istoria pornește acum, îi spun prompt. Ce se întâmplă aici? mârâie arătarea cu costum, care ieșise rapid după noi. Cine-i ăsta? — Nu știu, exclamă ea, derutată. își permite, așa, niște... nișteee... — Disimulează, îi spun dizgrațiosului fără buze. Va fi o mamă rea. Ești culmea, îi aruncă sfrijitul, care are și un omușor disproporționat. Speram că o să avem în sfârșit o discuție serioasă și te găsesc cu altul. — Nu știi în ce te bagi, îl informez
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]