737 matches
-
era o joacă, dorința noastră era să facem lumea să râdă, făceam haz de necaz și aluziile la neajunsurile de atunci făceau lumea să râdă cel mai tare. Nu mi-am propus să fac dizidenta și nici nu sunt un dizident. Ei doar voiam să fac lumea să râdă". Invitații au oferit publicului momente umoristice dintre cele ce i-au făcut celebri în perioada comunistă. Următorul eveniment l-a constituit masă rotundă 23 august după 70 de ani, organizat chiar pe
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
studii, p. 318). Lista e instructivă, pentru că formele puse atunci pe același plan au avut evoluții diferite: astăzi nu manifestăm nici o ezitare în a scrie Asia, busolă, francmason, husar, piesă; există în schimb variații de uz pentru disertație / dizertație, disident / dizident; în fine, constatăm o impunere fără drept de apel a lui z în celelalte cuvinte - ateriza, bazin, furnizor, viteză -, în așa măsură încît ni se pare chiar ciudat să le vedem incluse în aceeași serie. Chestiunea ortografiei s/z a
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
ceva ce aveam a-nențelege mai apoi: în hall-ul Academiei, unde au avut loc „ lucrările”, erau cam vreo sută din „ nucleul dur” al filialei București, si o atmosferă de complot, ci nu demo cratică. Așa a fost și cu Victor Botez, dizidentul anticomunist din Shengen, altă victimă a dictaturii. (Privind scrisoarea către Flory, iti precizez că am descoperit-o prin internet, meritul poetului Liviu Antonesei). „Celălalt” Cezar, sportivul, făcuse box. Un box cam cu gardă deschisă, ca mine! Box cu umbrele, aș
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
care interlocutorul nostru o purta într-o vreme când majoritatea oamenilor purtau șepci proletare. Pălăria sa, din păr de iepure și format „borsalină”, provoca. Însă de renunțat nu a renunțat la ea, cu riscul de a deveni un fel de dizident. „Purtam pălăria de dragul tatălui meu și nu aveam de gând să renunț la ea, întrucât nu contează ce poartă omul pe cap, cât ceea ce e dedesupt și puțin mai jos. Mi-am prezentat pe loc demisia. Nu i-a fost
Agenda2005-04-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283314_a_284643]
-
revizitări de oameni și cărți, fără a ocoli, ici-colo, temele spinoase. Cufundat în lumi tihnite, Gabriel Dimisianu nu se rupe de actualitate. Are, deci, un cuvânt de spus (și de repetat) în privința scriitorilor dovediți informatori, ca și-n aceea a dizidenților. Comentează mica furtună iscată de Boierii minții, și acuzele aduse grupurilor de prestigiu (și de presiune, în logica nemulțumiților). Nu se ferește nici de a recenza, dacă se poate spune așa, cele două istorii literare apărute în anii 2000, cu tot cu
Plăcere și datorie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2833_a_4158]
-
16, în Piața Unirii va fi difuzată muzică ambientală, iar la ora 19, un concert omagial la Domul romano-catolic. În aceeași zi, în organizarea Bisericii Reformate, de la ora 10, la Casa „Adam Müller Guttenbrunn” va avea loc conferința științifică internațională „Dizidenți și schimbători de regim”. În 18 decembrie, de la ora 10, se va porni în pelerinaj la locurile de martiraj, iar în paralel, la Palatul Administrativ va avea loc sesiunea de comunicări: „Revoluția Națională Română din Decembrie 1989 - semnificații și implicații
Agenda2004-50-04-general1 () [Corola-journal/Journalistic/283149_a_284478]
-
totdeauna mai importante decît micile probleme ale țării. Iar cînd aceste sacre interese au fost neîncăpătoare pentru persoanele nemulțumite de rolul pe care îl aveau pentru apărarea lor, au apărut interese și mai sacre, ca să zic așa, producătoare de aripi, dizidente și disponibilități politice de tot felul. Atunci cînd se va găsi cineva să scrie o istorie credibilă a politicianismului autohton, cu tot cu perioada comunistă, în care abandonarea interesului național are varii forme, de la internaționalismul anilor '50 pînă la neaoșismul ceaușist, vom
Consolări pentru o criză cît un cutremur by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17688_a_19013]
-
evidențiat și de importanță care se acordă asociației optzeciștilor, ASPRO (asociație avându-l drept președinte pe Ion Bogdan Lefter). Dată înființării ASPRO este considerată un fel de data istorică. Iar ASPRO apare că o organizație eroica, acuzată de răuvoitori de "dizidenta" etc. În realitate, aspristii, departe de a avea o asemenea aureola, sunt doar caraghioși. Ei își închipuie că autoproclamându-se "profesioniști" i-au surclasat pe membrii Uniunii Scriitorilor. Practic, este vorba - ca de atâtea ori în viață - de (foști) tineri scriitori
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17785_a_19110]
-
este faptul că nu inserează, în ediție, nici un text publicat de Istrati în revistă Cruciada Romanismului. Revista această a apărut la 22 noiembrie 1934, sub conducerea lui Mihail Stelescu, redactor fiind, de la început, chiar Alexandru Talex. Era o revistă de dizidenta legionara, unde au apărut cîteva texte anticodreniste semnate de Mihail Stelescu, ceea ce, finalmente, în 1936, avea să-i aducă acestuia asasinarea de către un comando de zece legionari ("decemvirii"), ucigîndu-l pe dizident, sălbatic, cu toporișca, pe patul sau de suferință la
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
de la început, chiar Alexandru Talex. Era o revistă de dizidenta legionara, unde au apărut cîteva texte anticodreniste semnate de Mihail Stelescu, ceea ce, finalmente, în 1936, avea să-i aducă acestuia asasinarea de către un comando de zece legionari ("decemvirii"), ucigîndu-l pe dizident, sălbatic, cu toporișca, pe patul sau de suferință la Spitalul Brîncovenesc. De la numărul 5 al revistei - număr de Crăciun - apare, aici, si Panait Istrati, cu o "Scrisoare către dragoste", în care, ce-i drept, condamnă antisemitismul. În numărul 6 al
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
lovea în pluripartitism, simbolul cert al democrației. Și au mai fost și altele. Așadar, dezamăgit iremediabil pe stînga politică, Istrati devine, în ultimii ani de viață, colaboratorul de prestigiu al unei publicații de extremă dreaptă, ce-i drept organul unei dizidente în mișcarea legionara. Și aceasta o face scriitorul care, în 1933, scrisese Omul care nu adera la nimic, adevărat manifest apolitic. Cînd, în 1935, a murit Istrati, revista a aparut îndoliata iar într-un articol se spunea: "Romanismul nostru va
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
într-o ediție de 7 (șapte) volume de Scrieri complete, poate doar Amintiri din Junimea (redactate în 1889-1890, dar publicate în 1919) rezistă (dramaturgia și romanul Mihai Vereanu sînt de neluat în seamă), deși adevăratul memorialist al Junimii este, totuși, dizidentul junimist G. Panu cu Amintiri de la Junimea din Iași, apărute, în revista Săptămîna din 1901 pînă în 1906 și publicate în 1908. Dl Nicolae Mecu nu comite deloc eroarea de a încerca să supraevalueze scrierile literare ale lui Jacob Negruzzi
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
punctuația marelui iubitor al limbii române, care zice în același text: "eu mă voi declara întotdeauna naționalist și, deși vorbitor de cîteva limbi străine, gata în orice moment să apăr limba maternă, aceasta, în care vă scriu"). Disprețuindu-i pe "dizidenții de operetă ca d-na Doina Cornea", pe "fundamentaliștii de la "22"" și pe "junele Patapievici", Alexandru Mironov are o mare admirație pentru Adrian Păunescu și cenaclul lui "în stil "clasic""! * Hotărît lucru, Horia Patapievici îi scoate din minți pe național-comuniștii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
uciși, dizidenți și oameni politici (Armand Călinescu, Virgil Madgearu, Victor Iamandi), iar un grup de legionari pătrund în vila de la Sinaia a lui Madgearu și-i aduc la cunoștință sentința. A urmat, în iulie 1936, asasinarea, la spitalul Brîncovenesc, a dizidentului Mihail Stelescu, de către un comando de zece legionari ("decemvirii"). Apoi, la sfîrșitul lui 1937, mor, în războiul din Spania, comandanții Ion Moța și Vasile Marin. Procesiunea înmormîntării lor (la care au slujit 200 preoți, în frunte cu mitropolitul Ardealului Nicolae
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
victime, pentru ei fosta Securitate mergea pe căi reprobabile când năpăstuia cu grămada, dar își făcea numai datoria când lichida selectiv. Instituția e sacră, în dauna evidenței. Autoritatea domină legea, fiindcă ea o face... Chip de gândire conform căruia foștii dizidenți de lux ai trecutului regim, persoane foarte onorabile și desigur meritorii, pe care, de altminteri, până acum societatea românească n-a obosit a-i răsplăti, însă, legal neîndrituiți a face parte din grupul de control al aplicării unei legi esențiale
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
după comunism asistăm la această operație, efectuată discret și având urmări zgomotoase: oameni care au stat cuminți, speriați sau dezgustați în tăcere, la locul lor, ani sau zeci de ani sub comuniști, se proclama brusc persecutați, democrați, ba unii chiar dizidenți. au fost urmăriți de agenți ai Securității, le-au fost oprite cărțile, dacă e vorba de scriitori, desi tu îți amintești cum acestea ieșeau în ritmul permis de partid din edituri, și câte și mai câte, declarate în gura mare
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
lichidării partidelor și a instaurării unui regim de autoritate personală, pește partide și împotriva lor. Că n-a reușit asta decît în februarie 1938 (cînd în jurul nostru erau țări conduse dictatorial) e adevărat. Dar pînă atunci a izbutit să creeze dizidente în marile partide (P.N.L. și P.N.T.), diminuîn-du-le ca importanță și creînd, în țară, o stare de sat împotriva politicianismului, asimilat cu democrația de tip parlamentar, ceea ce a adus apă la moară Gărzii de Fier, fortificînd-o îngrijorător, la început inclusiv financiar
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
politici terorizați și “restructurați,” cărora li s-au promis poziții importante în statul comunist. Procesul a început în închisoarea din Pitești, dar ulterior a fost extins și în închisorile din Gherla, Tg. Ocna, si mai tarziu, Aiud. Însuși cunoscutul scriitor dizident rus Alexandr Solzhenitsin a fost profund tulburat când a aflat despre experimentul Pitești. Se pare că numai în România comuniștii au practicat acest sistem draconic. În Siberia Sovietică, în Chină comunistă, s-a suferit poate mai mult, dar suferințele au
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
stare de un asemenea lucru. Probabil, de frică. Îi mulțumesc confratelui Paleologu pentru cuvintele lui generoase de dupa, si, - de ce nu aș spune? - pentru împăcarea avută. Dar Balotă, catolicul, umanistul profund, naratorul cel nou, rămîne în ochii mei cel mai important dizident.
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
și mirosul de metal, contactul cu bărbații duri în salopete albastre mînjite de păcură... Alle ist hin... totul s-a dus (pe copcă). Das ist eine SCHEISSEKOMPANIE; de cînd am auzit expresia, la Berlin, în R.D.G., din gura unui neamț dizident, nu mai folosesc vorba de "căcănari"; ca și cum, și în materie de dispreț, Germania, chiar și căzută în sfera URSS-ului, deține o metafizică, superioară, a detestării... Diferența dintre aparență și biografia reală, sursa de bază a prozei ultimelor secole, cel
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
fi echivalată cu aceea a unui copil evreu din ghettoul de la Varșovia, scrie istoricul francez Stephane Courtois în introducerea sa la faimoasa Carte Neagră a Comunismului, - dar se pare că a spus-o înaintea lui și celebrul Vassili Grossman, fostul dizident sovietic a cărui mamă a fost ucisă de naziști. Aș dori însă să arăt mai jos ceva mai pe larg cîteva din argumentele celor două curente de gîndire - și aceasta fără procese de intenție. De ce apreciază diverși autori, îndeobște evrei
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
dar și de Magicianul lui Fowles, iubirea romantică fiind multiplicată de jocul de oglinzi al referințelor livrești, în manieră postmodernă. Deși aduce în prim-plan aceleași personaje principale, scenariul cinematografic este cu totul altceva. Milena are acum statutul unei scriitoare dizidente, pe care o supraveghează îndeaproape - și o transformă în cele din urmă într-o proscrisă - Securitatea. Ea este totodată sclava sexuală a unui director de școală, Nicolae. îndrăgostindu-se de Milena, Manu face cu o sublimă candoare abstracție de riscurile
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
denigrării semenilor, că - imatur - își găsește o plăcere vinovată în scandalizarea celor din jur. Impresia este atât de puternică, încât ne întrebăm dacă nu cumva înainte de 1989, când a protestat împotriva lui Ceaușescu, Dan Petrescu a făcut-o nu ca "dizident", ci pur și simplu ca o persoană recalcitrantă, care s-ar fi răzvrătit împotriva oricărei autorități. Jos talentul! Mai mult decât orice altceva, pe Dan Petrescu îl enervează literatura română. O suită de recenzii incluse în recentul volum poartă, de
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
plata Domnului. Dar el știa foarte bine cu cine are de-a face. L-a eliminat ca pe o scârnăvie comunistă, care, după ce-a profitat cât a avut chef de regim, a început să joace (evident, cu convingere) pe dizidentul. Pentru Ceaușescu, Gheorghe Ursu n-a fost nici o clipă un opozant, ci un parvenit trădător". Vă imaginați stupoarea cu care am citit rândurile de mai sus. E pentru prima oară, după știința mea, că tragicul caz Ursu e privit din
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
e de o natură evidentă și s-a întîmplat în atîtea rînduri. Nu e însă neapărat obligatoriu. Gîndiți-vă la Aragon, de pildă, un extraordinar exemplu de stil pur în literatură și o canalie politică... În ce relație vă aflați cu dizidenții? Sînt dizidenții niște scriitori lipsiți de talent? Dacă e vorba de scriitorii dizidenți ai perioadei ceaușiste, cred că e destul de greu să trasăm niște linii foarte clare. Eu cred că nu au existat în România foarte mulți scriitori dizidenți de
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]