14,928 matches
-
n-a existat (e vorba, evident, de proletcultismul românesc). Lansîndu-se într-o cu totul justificată critică a modului în care este atribuită denumirea de proletcultism unei perioade a literaturii române, demonstrînd faptul că în anii ’50 Proletcultul era deja o doctrină periculoasă, condamnată în noile literaturi ale Estului, Sanda Cordoș propune o altă denumire pentru intervalul 1948-1964: nu realism socialist (preferat de Adrian Marino), ci jdanovism. "(...) Literatura română a continuat să dea în pîrg încă multă vreme «în lumina lucrărilor lui
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
a introduce cîte o notă de apropiere în raport cu ideologia oficială. Fără a se trăda prea mult, recurge la o "mediere", la un compromis între vederile d-sale intime și cerințele instanțelor diriguitoare. Rezultă hibrizi între spiritualitatea religioasă de fond și doctrina marxist-leninistă, atee, propagandistică. Astfel Claudel, deși se recunoaște că e "spiritualist", se vede împins către polul opus, al materialismului fie și poetizat: "Poate să pară stranie, dar e perfect explicabilă dorința acestui spiritualist de a atinge o inimă a materiei
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
urmările sociale ale gestului său. Inclusiv (mai ales) dacă cei în cauză sînt oameni din imediata sa apropiere, promotori, pînă la un punct, ai acelorași idealuri. Moralist incurabil, continuator onomastic (devine obositoare permanenta asociere a numelui său de familie cu doctrina stoică) spiritualității "noilor" stoici - Epictet, Seneca, Marcus Aurelius -, Liviu Ioan Stoiciu nu face nici un fel de concesie în fața derapajelor de conștiință ale puternicilor zilei ale liderilor de opinie și chiar ale prietenilor. Susținător pînă în 1996 al forțelor politice de
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
a știut să-și intituleze cu iscusință operele și lucrările, este ușor să realizezi din titlurile sale un compendiu de probleme pe care le-a tratat și care nu vor mai putea fi niciodată tratabile fără a ține seama de doctrina sa: formă și substanță în sunetele limbajului, logistică și anti-logistică în gramatică, părțile de vorbire, formă și funcție, sincronie, diacronie și tipologie, universaliile lingvistice și celelalte, logica limbajului și logica gramaticii, tradiție și noutate în știința limbajului, schimbul lingvistic, omul
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
Mariacki). Un extaz prețios, o beatitudine luxoasă îl conduc pe Adrian Popescu la o considerare a materiei în răspăr cu frugalitatea pietății, cu austerul comportament prescris îndeobște bunului creștin, însă compatibile cu un panteism degajat de dogmele dumnezeului personalizat al doctrinei teiste. E darul euforizant al unei Providențe ce-și asumă delectarea culturală a Formei. Al unei Providențe defel interdictive, ci evoluate întru toleranță literară pînă la exercițiul parnasian: "În lacul verzui crengi și conuri de pin adăstînd/ într-o emulsie
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
și răsverificate. Probabil că n-a uitat lecția eșuată a gorbaciovismului: comunismul nu poate fi reformat, pentru că va face implozie, deci ține-o înainte cu vechile dogme și personaje! De când s-a inaugurat �Canalul cultural", veritabilă oficină de propagare a doctrinei iliesciene, lucrurile s-au împotmolit de tot. Cum filtrul e mai des decât lianele din jungla africană, nu pot pătrunde pe post decât culturnicii cu bilet de voie de la Cotroceni. și să te ții plictiseală! Cuvinte mătrețoase, vocabule rostogolite din
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
actorului cu providențialul nume Mălaimare. Pentru cine nu-și aduce aminte, e vorba de individul care, acum câțiva ani, amenința cu folosirea mitralierei împotriva adversarilor viziunii despre lume și viață a idolului său, Iliescu. Răsplătit pentru această bravă rescriere a doctrinei iliesciene (Sergiu Nicolaescu îl luase în brațe pe Nu noi am tras în voi!", în timp ce Mălaimare urla ca din gură de șarpe că ne va nimici fără milă), comediantul-politruc e nelipsit de pe micile ecrane. Că nu se prea înțelege nimic
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
Cantemir, și cea conservatoare, care punea pe prim plan, prin manevre sofisticate și diplomație alambicată, menținerea stării de până atunci, maestrul fiind Brâncoveanu. Este de remarcat că din sfaturile lui Neagoe urmașii au selectat (și exacerbat uneori până la caricatură) pentru doctrina lor politică îndemnul la compromis, prudență și abilitate diplomatică - numai că sub "turcocrația" târzie și după două secole de umilințe tot mai dureroase, această tactică, lăudabilă în sine, își pierduse aproape cu totul armătura rigorii etice și se transformase în
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
sau rău sau bine și nimeni să nu-i oprească, aceasta este obiceiu rău, păgânesc, care, noi fiind creștini, nu vom da, că vom avea păcat." Cum vedem, anonimul nostru tălmăcește în viziune proprie - amestec abil de medievalism și modernitate - doctrinele politice occidentale, pe care le atribuie valorilor creștine opuse "tiraniei păgâne", dar toate acestea maschează de fapt refuzul de a urma "soluția cantacuzină", deci a unei angajări fățișe de partea austriacă. Consecvent, Brâncoveanu va reacționa la fel și spre sfârșitul
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
autohtoniștii se plasează ideologic pe fondul comun al primordialității ideii naționale. Citatul din Paul Morand (pagina 91) relevă o politizare excesivă a ideilor, nicidecum faptul că ele ar aparține exclusiv extremei-drepte. Nici toate ideile protagoniștilor cărții nu pledează pentru o doctrină extrem naționalistă. România provincială, cu o cultură mică și marginală, care îi exasperează pe Ionescu și Cioran e departe de a le inspira un fanatism naționalist incondițional. Tot așa, credința lui Eliade că, o dată cu Marea Unire, România și-a rezolvat
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
spiritualitate și al unui nivel speculativ, ca și al unei înzestrări literare de prim ordin (Să menționăm și o apreciere a lui Mircea Vulcănescu: "Adversar al pragmatismului de orice fel, asupra căruia afirma categoric superioritatea contemplației, Nae Ionescu nu împărtășea doctrina Gărzii de Fier, care făcea din muncă una din virtuțile fundamentale ale omului și cea dintîi dintre îndeletnicirile care-i sfințesc existența". Acțiunea în lume și mistica nu fac casă bună!). Să nu pierdem din vedere faptul capital că abordarea
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
un italienizant și un crocean, ambii legați de cultura perimetrului neolatin în care s-au format. Mentorul "noii generații" este Nae Ionescu. Reîntors în țară, după un stagiu de studii în Germania, acesta se dovedește inițiat, între altele, în "dedesubturile" doctrinei catolice și ale protestantismului, înclinat însă a face apologia ortodoxiei, înrudit lăuntric cu acea Europă de după război, în care se impune un interes intrinsec pentru problemele spiritului (neotomismul, Gide, Papini, Klages, Action française, teologii și gînditorii ruși exilați, descoperirea lui
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
nu par a constitui germeni ai absoluțiunii, ci entități corupte de un Rău conceput, precum la maniheiștii ce l-au inspirat și pe autorul Florilor Răului, ca o înfricoșătoare forță autonomă. Răul nu mai e aci accidental, ca, bunăoară, în doctrina tomistă, ci pus în balanță cu Binele, absolutizat în raport cu acesta. Rezultatul: o farsă gravă, metafizică. În intermundiile în care se complace, autoarea organizează mondene întîlniri între puritate și bestialitate. În calitatea sa de homo duplex, ea încearcă astfel a le
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
la câinii din curtea de pază. În fapt, securitatea nu a făcut decât să-și joace rolul sinistru pentru care a fost creată și să execute cu ferocitate ordinele stăpânilor ei. Cine vrea să condamne comunismul trebuie să înceapă cu doctrina comunistă și partidul care i-a dat viață, nu cu substructurile sale subordonate. Dar nu se vrea. Pe fondul chestiunii, lucrurile sunt și mai tragice. Oare cinismul nostru este atât de mare, ori judecata noastră, atât de mică încât am
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
are unul din motoarele principale în Vestul Europei, spațiul tradițional al catolicismului. Iar punctele de vedere exprimate de acești gînditori catolici sînt, de cele mai multe ori, foarte nuanțate, încărcate de bun-simț. Se tot face caz despre o eventuală legătură existentă între doctrina socială a Bisericii Catolice și diversele tipuri de capitalism. Un gînditor catolic și jurnalist, GianPaolo Salvini, directorul revistei „La Civiltà Cattolica” explică această relație în termeni strict raționali, mult mai aproape de limbajul limpede al politologiei decît de cel religios: „Biserica
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
așa, într-un proces cu discipolii săi; „Obsedat de trădare și trădători - obsesie veche, nemuritoare! - dl E. S. se simte trădat, părăsit și trist, în loc să fie bucuros că tineri discipoli «încep să vorbească de alte modele» decît cele stabilite de doctrina «caietismului» (de la Caiete critice - nota Cronicarului). Curioasă pedagogie, ca și aceea dintr-o frază care nu-mi iese din minte: «Încerc să-i susțin pe tinerii care împărtășesc ideile mele»”. l O bună idee a avut A.L.A. cînd i-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
îl obligă la o analiză mai amplă, rezultând de aici un spațiu generos rezervat prozei scurte și dramaturgiei. Studiul debutează cu o anticameră biografică a primei părți a vieții, urmată apoi - se putea altfel? - de câteva pagini despre componența, ideologia (“doctrinele” ar putea fi mai potrivit) și mentorii Cercului Literar de la Sibiu, presărate cu portrete ale lui Ion D. Sârbu semnate de Cornel Regman, Aug. Doinaș, Virgil Nemoianu, printre care un interesant “catalog ludic” realizat, pare-se, de Ion Negoițescu. Coordonatele
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
sale sînt și clare, și convingătoare. Provocări liberale este o carte necesară în primul rînd neliberalilor și acelor membri ai PNL ale căror cunoștințe în materie de liberalism se reduc la sloganurile electorale. Este un soi de abecedar al unei doctrine politice (liberalismul) în care, cu răbdare și pasiune se explică ce este liberalismul, care este specificitatea sa doctrinară, cine sînt principalii săi actori la noi și aiurea, care este rolul jucat de liberali în istoria României și, deloc în ultimul
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
lui Andi Mihalache (inspirată dintr-un articol al lui Pavel Câmpeanu), la care nu putem decât să subscriem, este că “demarxizarea, ca strategie a anticomunismului șactual și autohton - n. DLBȚ, s-a redus la diabolizarea unei teorii sociale eșuată ca doctrină politică. Procedeul ales a fost negarea neanalitică a marxismului și înlocuirea lui printr-un substitut cu desăvârșire antinomic, gândirea interbelică, reactualizată și ea în exces.” Consistentele preliminarii teoretice din primele două capitole aduc precizări și informație în zona interpretării discursului
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
al preocupării pentru analitic, pentru formă”). La bienséance apare corelată cu le bon sens (bunul-simț), indispensabil comportamentului rațional, conturînd împreună un stil de viață aristocratic, protocolar, solemn. Rațiunea alcătuiește nucleul acestei existențe normate și totodată condiția operei de artă, potrivit doctrinei clasice... Ce-ar putea fi ridicolul, într-o asemenea perspectivă, decît un defect al minții, o derogare de la rațiunea pururi în stare de veghe, pururi cuviincioasă? Elocventă este opinia lui La Bruyère: „Omul ridicol este acela care atîta vreme cît
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
ea văzută în a doua parte a secolului al XVII-lea sub aceeași domnie, luminată, a Regelui Soare. Clericul francez termină astfel, vizionar: „Ar fi un mijloc, poate, de a împăca tragedia cu numărul de persoane celebre prin credința și doctrina lor, ce au fost condamnate în vremurile din urmă și care ar judeca-o fără îndoială mai favorabil; dacă autorii s-ar gândi să-și instruiască spectatorii, pe cât să-i distreze și dacă ar urma astfel veritabila intenție a tragediei
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
sale închinate lui Adrian Păunescu: „Nimeni nu a făcut un mai mare serviciu propagandei și regimului lui Ceaușescu. Acest scriitor, prin acțiunile lui, prin personalitatea lui care fascina și descumpănea, a prelungit existența comunismului naționalist ceaușist, precizîndu-i, cristalizîndu-i și întrupîndu-i doctrina”. Pentru a preciza cu o ironie retrospectivă: „Din perspectiva dăinuirii acestuia (a regimului odios), se poate spune că interzicerea Cenaclului Flacăra - la insistența unor membri ai clanului care au profitat de moartea unor tineri în timpul «reprezentației» - a fost cea mai
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
continuitate nefastă a mentalității totalitare care ar fi fost de neimaginat să se pulverizeze dintr-odată, să lase un cer senin al aplicării principiilor democratice și al bunelor moravuri. Originile perspectivei comuniste asupra literaturii se află în texte de sumbră doctrină precum articolele lui Lenin despre ,,literatura de partid” (1905), Literatura și revoluția al lui Troțki (1922), documentele congreselor comuniste ale partidului și scriitorilor sovietici. În fond avem a face cu tactica militară a unui organism militar, partidul unic năzuind a
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
dat înapoi și formele cu pricina, eliminate: credea pur și simplu că formele cu pricina cereau timp spre a-și crea fondul. Paseismul atribuit lui Maiorescu rezultă din confuzia pe care, de la Zeletin la Marino, o fac unii analiști între doctrina lui Maiorescu și aceea a lui Eminescu. Nimic mai fals! Cei doi corifei ai Junimii gîndeau foarte diferit. Eminescu îl simpatiza pe Bărnuțiu și în general pe ardelenii care visau idealistic o întoarcere la trecut, nu și Maiorescu, cel mai
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
Grotius, Hume și Freud e iarăși martor al unei evoluții esențiale în concepția asupra canibalismului. O întreagă filosofie a dietei imposibile e dezvoltată în capitolul O chestiune de gust. Poate cel mai surprinzător prin concluziile sale e capitolul penultim, Originile doctrinei comuniste. Societatea oamenilor egali și liberi, lipsită de orice delicte, deși nu e supusă unei autorități, și unde fiecare are potrivit nevoilor sale, ține, neîndoielnic, de utopiile comuniste. Dar, surprinzător, constată Cătălin Avramescu, cu detaliul în plus al consumării cărnii
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]