5,938 matches
-
decît a lui Caragiale; cu alte cuvinte, subtitlul mai aproape de adevăr al filmului ar fi fost nu "Caragiale la Berlin", ci "Alexandru Solomon la Berlin, pe urmele lui Caragiale". În principiu, există două căi majore de realizare a unui asemenea "documentar de investigație": fie calea obiectivă, seacă, științifică (să-i spunem de "tip Discovery"), burdușită de informații, cu ambiții de exhaustivitate, fie calea unei subiectivități dezlănțuite revelator. Alexandru Solomon a ales o cale de mijloc, cînd școlărească și cuminte, cînd cultivînd
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
ar fi un pamflet, aș spune că ideea de "rînjet" poate fi asociată mai degrabă demersului cinematografic. Dar ele nefiind un pamflet, voi spune doar că viciul de fond al filmului ține, probabil, de scenariu. Deși invizibil, scenariul unui asemenea documentar e de o importanță capitală. În ochii unor autori prea siguri de ei, probabil că noțiunea de "consultant de specialitate" e compromisă, ori încărcată de un balast peiorativ. N-am citit pe generic numele nici unui consultant. Regizorul n-a simțit
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
Out of Africa. Doar Roșu și Negru, Idiotul și Muntele vrăjit fac excepție. Pînă și Regele Lear e un basm. Dramatic, dar basm. Cît despre Odiseea, ce poveste mai frumoasă ați citit? Mă surprinde, în fine, și pe mine absența "documentarelor": jurnale intime, memorii, corespondență. Unde sînt Saint Simon, Jean-Jacques Rousseau, Amiel și alții, și alții? Ce concluzie trag eu de aici? Am alcătuit absolut spontan lista... (Nu în sensul că nu m-am gîndit înainte, dar în acela că n-
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
reprezintă performanțe greu de asimilat de către public. S-a simțit în cazurile respective lipsa unui spirit critic, care să acționeze curajos la montaj asupra materialului brut, eliberându-l de monotonie și de părțile prolixe. Bineînțeles, a discuta despre lungimea unor documentare cu țintă antropologică rămâne o încercare riscantă, în condițiile în care cele mai tipice pentru domeniu sunt tocmai așa-numitele documentare observaționale, care includ mulți timpi reali și cadre nesfârșite, priviri insistente asupra detaliilor și asupra ritmului firesc al personajelor
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
la montaj asupra materialului brut, eliberându-l de monotonie și de părțile prolixe. Bineînțeles, a discuta despre lungimea unor documentare cu țintă antropologică rămâne o încercare riscantă, în condițiile în care cele mai tipice pentru domeniu sunt tocmai așa-numitele documentare observaționale, care includ mulți timpi reali și cadre nesfârșite, priviri insistente asupra detaliilor și asupra ritmului firesc al personajelor și al mediului. Poate părea bizar, dar nu acestea sunt cele care și-au atras respectivul reproș - ci filmele care nu
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
una internațională, o alta pentru producțiile românești, intitulată "Made in Romania" - și, în fine, o rubrică specială dedicată Balcanilor, în care au predominat filmele despre conflictele din ex-Iugoslavia (cu deosebire cele din Bosnia și Kosovo). Premiul pentru cel mai bun documentar la secțiunea românească a fost acordat, ex-aequo, filmelor Penitenciarul de Cătălin Ștefănescu și Sălașul de Gheorghe Sfaițer, primul captivând prin incursiunea curajoasă în lumea pușcăriașilor cu condamnări pe viață, criminali irecuperabili, unii în serie, remarcabili totuși prin umorul involuntar ori
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
și Sălașul de Gheorghe Sfaițer, primul captivând prin incursiunea curajoasă în lumea pușcăriașilor cu condamnări pe viață, criminali irecuperabili, unii în serie, remarcabili totuși prin umorul involuntar ori candid (!) jucat al confesiunilor - Sălașul intrând, pe de altă parte, în clasa documentarelor de observație, ilustrând pe îndelete (și pe tăcute) viața austeră a unei țărănci de la munte cu cadre frumoase și plastice. O mențiune specială a fost acordată filmului Două sate al Alinei Mungiu-Pippidi, cu un proiect interesant la bază (o paralelă
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
încântare că e numit "Nașul" iar la Ligă ne fericește un ex-milițian alintat "Corleone", e clar ce fel de model mental domină jocul românesc cu balonul rotund. Cu diferența că filmele lui Coppola erau populate cu actori de geniu, pe când "documentarul" livrat de soccerul național mustește de clowni triști și hahalere sinistre - ultimi dinozauri ai unui coșmar burdușit cu milioane de dolari.
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
Manchester Guardian și cu alte periodice, germane, suedeze și canadiene. Scrie șase cărți de istorie și de critică de film și întemeiază revista KINO German Film and International Reports, împreună cu soția sa, actrița Dorothea Moritz. În aceeași echipă realizează patru documentare - dintre care unul despre Serghei Paradjanov. Jurizează la numeroase festivaluri. În anul 2000 i se acordă Medalia de Aur a Festivalului de la Cannes. L-am întâlnit la TIFF, festivalul de film de la Cluj, din juriul căruia a făcut parte. După
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
ca și inexistent, deși toată lumea vorbește, în film, despre el... Într-unul dintre momentele cele mai pline de haz ale filmului, acțiunea se întrerupe și vocea povestitorului ne anunță că " Dată fiind violența scenei, mai bine să vă arătăm un documentar despre languste! Despre cum se hrănesc ele, și cum reușesc ele să rămînă umane"! Apropo de "să rămînă umane", filmul îți induce o ușoară nostalgie. Văzută în oglinda retrovizoare a comediei, omenirea pare că a progresat, într-adevăr, atît de
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
și pe Ion Cristodulo care semnează deopotrivă scenariul, imaginea și regia, ceea ce, într-o exprimare mai concisă, înseamnă un film de... Noutatea absolută a acestui film, atît în spațiul artelor noastre plastice, cît și, după știința mea, în acela al documentarului, stă, în primul rînd, în filosofia lui, în nivelul intelectual și în caracterul său enciclopedic, de sinoptic al unui amplu interval istoric. Ieșind din stereotipia evocării grave și, inevitabil, sentimentale, cu accentele puse obligatoriu pe ființa determinată a artistului și
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
care, eventual, nu citiseră O zi din viața lui Ivan Denisovici și care s-ar fi putut întreba: ce mare scriitor e Soljenițîn, de ce face atâta caz de persecuții și disidență? Poezia, nostalgia, până la scriitura aproape polițistă, se împletesc cu documentarul. O rememorare istorică a literaturii subterane ruse (începând de la Pușkin), a criptării unor scrieri de către scriitori contestatari aflați sub urmărire, până la rețeaua samisdat-ului ce alcătuia o adevărată rețea a solidarității umane, împotriva terorii și în ciuda ei. Asocierea Soljenițîn - Gulag, adevărată
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
neîncadrându-se în tiparele oficiale, trec în redacție drept "documentare de-a moaca", incapacitate de a observa "esențialul". I se reproșează "aerele de scriitor", e criticat că face "gazetărie de cenaclu", i se rețin textele de la publicare, iar după ultimul documentar, evocând un episod de muncă patriotică început cu cel mai sincer elan și sfârșit într-o coridă absurdă, este "demascat" politic și arestat. După câțiva ani, când Tudor se întoarce din detenție, articolul circulă ca nuvelă, iar "reflectarea otova", care
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
capitalism, dar nu au reușit să-i înțeleagă complexitatea, tipică Estului Europei. Nu noi am fost subiectul maratonului TV5, ci ceea ce cred francezii despre noi, iar percepția lor nu este cu mult diferită față de 1990, în șabloanele de după Revoluție. Selecția documentarelor, cele mai multe realizate acum mai mulți ani, dovedește că, indiferent cît ne-ar fi de prieteni, producătorii emisiunii nu au depășit prejudecățile de tip "copii ai străzii", deși dacă ar fi dorit reportaje de senzație, societatea zilelor noastre le-ar fi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
Ghislain de Diesbach, cercetătorul vieții Marthei Bibescu, Ginette Guitard Auviste, autoarea unui studiu de reabilitare a scriitorului Morand dar și multe pagini de corespondență, documente de arhivă diplomatică abordate pentru prima oară. (O scăpare a editorului face ca sursele de documentare citate să fie prezente numai prin siglele lor, fără lămuririle necesare). Figura Elenei Hrisoveloni, prințesă Șuțu, e înscrisă astfel pe un orizont al timpului și mediului româno-francez, acesta din urmă comentat cumva din interior, cu micile sau marile lui rivalități
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
interviu: "Filmările nu-mi servesc decît ca să adun material. Nu creez decît la montaj"... Exact aceeași senzație ( că filmul nu e de descoperit pe platou, că filmul adevărat se face în altă parte) am avut-o văzînd în festival un documentar, CIAO, FEDERICO, de Gideon Bachmann. Un tînăr (pe atunci, acum treizeci de ani) critic de cinema, profitînd de amiciția lui Fellini, merge pe platoul de filmare și înregistrează, insistent, totul. Vorba lui Fellini: "La ce folosește?"... Dacă vrem să aflăm
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
plonjeze un regizor, fie și genial, la filmări. Nu degeaba Fellini, după ce a văzut materialul, nu i-a mai vorbit, amicului Bachmann, cale de șapte ani (informație furnizată cu orgoliu, la Cannes, în seara proiecției, de însuși vinovatul autor al documentarului). Doar că, acum, cu trecerea timpului, imaginile care îl au în cadru pe Fellini, oricît de gratuite, sau de mărunte, sau de rizibile, au căpătat o greutate și un sens și un farmec în plus Pentru că, între timp, lucrurile au
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
observații critice. De asemenea, pagini ale Jurnalului politic ( 1939-1941), prima organizare de acest fel, datorate, în 1979, lui Cristian Popișteanu și Nicolae Minei, iar de curând, în Jurnalul din 1915, publicat de Editura Compania ( posesoare a unei părți a acestui documentar, încă aflat în țară și benefic recuperat, în timp, de la niște vânzători mai mult sau mai puțin ocazionali). Pentru a-mi susține afirmația privitoare la sentimentele Marthei Bibescu, reproduc însemnarea, datată 4 august, despre granița de la Predeal: "O piatră mare
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
muncii, despre primul ajutor în caz de..., și transformîndu-l într-un "poem cinematografic" de o originalitate, în context, șocantă, despre "protecția sufletului", apt să lase perplexă și cea mai hîrșită cenzură?... Sau un regizor plecat să facă un fel de documentar "despre țăranii din Dobrogea" și despre "vitalitatea agriculturii socialiste" și transformîndu-l pe cît de firesc pe atît de aberant -, într-o poveste de dragoste, pe o plajă, dintre un român și o rusoaică venită să caute mormîntul tatălui ei mort
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
pe niznaiul... În consecință, m-am prezentat cu vitejie de familist încornorat la locul supliciului, respectiv în fața Megavijănului... Era în ziua de 5 august a.c., între orele 11.30 și 12.00, iar pe TVR1 se transmitea emisiunea "Mari români. Documentar", unde tocmai vorbea Horia Roman Patapievici. Uraaaa! Am îmbrățișat-o pe Coryntina cu dragoste, sinceritate și relaxare totală fiind gata-gata să-i smulg urechile juniorului de fericire că nu era vorba despre Petre Roman pe care-l știam, dintr-o
Cartofi pai cu mujdei de usturoi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10382_a_11707]
-
în măsură să judece situația de la I.S.O. răspund subiectivelor acuze, pe o pagină întreagă, și ne conving că miza articolului din Ev. Z. e necurată. Recapitulare necesară Cu prilejul centenarului, Via}a Româneasc| publică de mai multe numere un "Documentar" (autor: Marin Diaconu) în care sunt recapitulate aspecte ale conținutului revistei din perioada postbelică: rubrici și autori, dezbateri organizate de "V. R.", polemici, "aniversări, comemorări, evocări", felul în care au fost reflectate conferințele U.S. și alte evenimente ale vieții literare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
postbelică: rubrici și autori, dezbateri organizate de "V. R.", polemici, "aniversări, comemorări, evocări", felul în care au fost reflectate conferințele U.S. și alte evenimente ale vieții literare din interval. în ultimul număr (1-2/2006) este publicată secvența a șaptea a "Documentarului", referitoare la perioada 1962-1971. Recapitularea nu este exhaustivă, ci selectivă, bineînțeles, autorul scoțând în evidență, prin succinte comentarii însoțitoare, ceea ce crede că a fost mai interesant în revistă în segmentul de timp cercetat. Din păcate, discernământul istorico-literar al autorului nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
clar al desprinderii conștiinței literare românești din chingile realismului socialist. Liberaliarea ideologică din deceniul șapte al veacului trecut, atâta câtă a fost, a început cu această revenire inechivocă la maiorescianism, iar faptului trebuia să i se acorde importanța cuvenită în "Documentarul", altfel necesar, publicat de "Viața Românească". La urma urmei, e un punct de onoare al revistei studiul lui Liviu Rusu din 1963, și el merita să fie relevat la centenar. Dialogul ideilor Idei în dialog nu-și dezminte rangul aparte
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
recoltă de premii - Lou Pucci, interpretul rolului principal (fără a fi avut studii de actorie) s-a ales cu Premiul special al juriului la Sundance și cu Ursul de Argint, iar regizorul Mike Mills, expert în: reclame, videoclipuri, scurtmetraje și documentare, dar debutant pe marele ecran, nu era departe de trofeul de aur, obținînd în schimb Premiul pentru Debut la Edinburgh. Asta în pofida tuturor dificultăților cu care s-a făcut filmul: după ce Mills îi avea în distribuție pe Vince Vaughn, Tilda
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
de fapt era un mesaj pe care tatăl meu îl transmitea "afară". Tot pentru informarea Dvs. în cazul că nu ați citit: în România literară, nr. 43 din 2/8 nov./2005, cercetătoarea CNSAS Ioana Diaconescu a publicat un amplu documentar Vladimir Streinu, prin care se probează faptul că, obligat în închisoare să semneze un angajament - asemeni și altor intelectuali deținuți -, tatăl meu nu l-a îndeplinit niciodată. Rezumând aceste grave și repetate acuzații aduse de Dvs. memoriei tatălui meu, niciodată
Scrisoare deschisă Domnului Stelian Tănase by Ileana Iordache () [Corola-journal/Journalistic/10492_a_11817]