152 matches
-
în regulă. Cetățenii urmează exemplul primarului, fac ochii mici, ca să aprecieze corect unghiurile; unii mai pricepuți sau care vor să se dea deștepți duc o palmă pe cant în dreptul nasului. Lumea începe să se adune, pe margini se vorbește în dodii despre teroriști și despre o fisură la conducta de gaze, și totul de la telefonul unui chefliu. „Ați văzut și voi ce-am văzut eu?“, îi întreabă primarul pe alegători. Aceștia dau din cap cam buimaci. Nu-i nici o îndoială, felinarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trecutul nostru („a dat șfară-n țară”, „și-a aprins paie-n cap”, „fuge parcă vin turcii”), iar din punct de vedere lingvistic se apropie de idiotisme, nefiind traductibile. Dintre z. locale, specifice sunt cele de tipul „a vorbi în dodii”, „colac peste pupăză”. Când este menită să sublinieze calități umane, z. relevă atitudini pozitive („a fi ruptă din soare”). În general, nu se referă numai la om, ci și la fenomene față de care omul își raportează anumite aprecieri („mare cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
îi citesc. Vrei să te angajezi în dialog, bine. Nu vrei - e în regulă. Dar nu are cum să-ți strice să vezi ce reacții stârnesc opiniile tale. Se întâmplă că, luați de vântul „defenestrării”, unii forumiști fie vorbesc în dodii, fie își descarcă amărăciunile într-un limbaj prea frust, simțind nevoia să-i calce în picioare (deocamdată doar la figurat) pe cei pe care îi citesc în ziar. Dar asta nu trebuie să determine publicațiile să renunțe la forumurile postate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
impact al poetului cu lumea? Întrebările dv., din ce în ce mai dure, nu mă deranjează. Pentru multe câte se petrec în lume, oamenii s-au obișnuit să răspundă poetul. Și, pentru că poetul răspunde mereu cu noi întrebări, ia să vorbim noi puțin în dodii să se înțeleagă mai bine. Unui copil i se promite un lucru. Trec zile, trec ani, trece viața și copilului de altădată nu i se dă acel lucru. Cine e vinovat: cel care a promis crezând că are în față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
spălată să fie dată la oi,/ se coc tumorile vânătăilor, ca mugurii degerați.” Apare mitul Magnei Mater, sunt invocate Muma-Zeiță, Maica-Mumă, Sfântul Gineceu. Poate fi admirat și chipul poetului, socotit a fi Marele Mut, preot „al unui oracol vorbind în dodii”, „zeu arlechin”, „preot hilar”, „bolnav de cât avea închis în minte.” Avatara (1972; Premiul Academiei Române), un poem amplu, în treizeci și patru de părți, relevă starea de spirit provocată de descoperirea unor spații noi, urmare a călătoriilor în Cuba și în Republica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
minimală preocupare pentru flirt și seducție. Am avea multe de învățat de la partenerele noastre: cum se valorifică un compromis, cum se profită dulce de pe urma unui conflict consumat, cum se fentează galeș încăpățânarea adversarului, cum se tace, cum se vorbește în dodii, cum se înjură cu zâmbetul pe buze, cum se ucide din priviri, cum se mimează umilitatea, cum se exercită puterea cu consimțământul tandru al victimei, cum se obține compasiunea, cum se cere iertare, cum se smulge o promisiune, cum se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
probabil, din toate timpurile) până când, în urmă bineștiutei cabale provinciale pusă la cale chiar de subordonații pe care tot Domnia Să îi pripășise acolo, Marin Sorescu a părăsit redacția. În tot acest timp purtăm frecvent la telefon lungi discuții "în dodii", cum îi plăcea dumnealui să le spună (dar mai ales după o cronică la unul dintre volumele din La Lilieci, text care mi-a mărturisit precipitat l-a impresionat până la lacrimi; descoperisem într-adevăr acolo, într-o poezie extrem de voalată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
îi dă dreptate: un an mai târziu, întreaga cultură românească este zguduită din temelii de Tezele din iulie. După această dată, când scriitorii doresc să înfățișeze în operele lor realitatea înconjurătoare, apelează la modalități încifrate de exprimare, la "vorbitul în dodii" cum spune Monica Lovinescu: "Vorbim în dodii să ne înțeleagă prietenii și să nu ne audă dușmanii. Nu era lipsit de un anumit humor sinistru și reproșul de "încifrare" care bântuia în ultimul timp prin presa literară. Dar ce altceva
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
întreaga cultură românească este zguduită din temelii de Tezele din iulie. După această dată, când scriitorii doresc să înfățișeze în operele lor realitatea înconjurătoare, apelează la modalități încifrate de exprimare, la "vorbitul în dodii" cum spune Monica Lovinescu: "Vorbim în dodii să ne înțeleagă prietenii și să nu ne audă dușmanii. Nu era lipsit de un anumit humor sinistru și reproșul de "încifrare" care bântuia în ultimul timp prin presa literară. Dar ce altceva decât o permanentă "încifrare" a fost viața
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pentru că ei trăiesc total în interogații. Prizonieri ai cuvântului, nu și ai istoriei, ei spun povești, astfel că lumea artificială, în care se deghizează ca botezători, vânzători de noroc sau colecționari de înjurături, e una în care se vorbește în dodii. Însă, când moartea curtează, se înțelege că ea nu trebuie doar învinsă, cât convinsă. Și cum lumea lor e și un joc de frunze, pe care trebuie să calci pentru a o întregi, ei ignoră semnele istoriei trăite. Dosarul de
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
la pragul insuportabil al unui dialect ininteligibil e un lucru știut, dar acesta nu-i un motiv ca, scriind despre opera lui, să trebuiască să te exprimi tot atît de ilizibil ca el. A fi obscur și a scrie în dodii terminologice nu-i semn de profunzime a gîndirii, ci doar un indiciu al manierismului la care au ajuns astăzi gînditorii contemporani. Pe deasupra, e un simptom al declinului de care suferă disciplina gîndirii speculative. Manierismul e epitaful filozofiei, certificatul ei de
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
ca spectatorul unei teatru livresc în care autorul, simulînd o bravură nonconformistă, vrea să se dea competent într-un domeniu pe care nu-l stăpînește, apoi gîndul diletantismului este înlocuit de ideea supărătoare că, pe undeva, canadianul acesta vorbind în dodii sofisticate s-ar putea să aibă dreptate, pentru ca în final, precum un sunet de gong vestind sfîrșitul rezistenței interioare, cititorul să realizeze, cu o gheară în inimă, că afurisitul de profet al pierzaniei nu numai că nu bate cîmpii, dar
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
viu, al cărui timbru nu poate fi confundat cu alte stări de contemplație pierdută. Consternarea siderală e începutul sensibilității metafizice, prin urmare, cîrligul care mă leagă de Dumnezeu e dispoziția stupefiată în fața sublimului astral, și nu cine știe ce revelație ascunsă în dodii lexicale și în arabescuri votive. Tot ce contează e ca, meditînd asupra splendorii universului, să nu mă las îmbrobodit de viziuni care nu decurg direct din contemplarea lui, ci sînt adăugate ulterior grație feluritelor texte cu autoritate sacră. Trăsătura malefică
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
Nefiind preconizată nicio evaziune, nicio răsturnare rezonabilă, disocierea de existențial apare implicată în chiar băltirea acestuia în formulele date: „viața-mi pare o vechitură de film rusesc/ cu cadre largi/ monotone/ prin care mai trece cîte-un personaj/ ce vorbește-n dodii/ se mișcă nefiresc/ și trăsnește a moarte” (Minunatele replici de după). Ferindu-se de seriozitate, poetul cultivă o metaforă „demitizată”, seacă, precum un pariu cu deriziunea. Apa e „călîie și mămoasă”, iahturile se leagănă aidoma unor debili, bărcile și vaporașele taie
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
și cu înghițitul hâlpav al sarmalelor, producând onomatopeicul zgomot gogâlț, gogâlț” este considerată tot din sfera grotescului, procedeu mai bine impus în Dănilă Prepeleac (1876), unde apare pentru prima dată „omul anapoda”, adică „un personaj care vorbește și acționează în dodii, un prost și un hâtru în același timp”, totdeauna în determinare grotescă. În loc să ducă spre comic această ipostaziere contradictorie, ca „natură bivalentă a personajului”, un nebun înțelept, autoarea îl conduce spre satiră („un erou atât de potrivit artei satirice”), prin
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
un erou atât de potrivit artei satirice”), prin asta spre a fi compatibilă cu viziunea renascentistă, printr-o „reunire de contrarii... și structură dicotomă”, care urmează compoziția antitetică a povestirii. Și Povestea lui Stan Pățitul (1877) are „un personaj hâtru, în dodii”, deci unul tot anapoda, în timp ce în Harap Alb (1877), personajul de acest fel se multiplică, capătă relief, prin apariția giganților telurici, insoliți și greoi în mișcări, alcătuind „cortegiul grotesc” de „făpturi hazlii”, „hâtri uriași”, „amestec de naivitate și înțelepciune facețioasă
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
ei fusese de mult transformată în depozit și sătenii nu par foarte afectați, ci datinile din ce în ce mai golite de sens ale ritmurilor naturii; Sima și nepotul ei, băiatul din flori al unei odrasle mute și nimfomane; bătrîna Nastasia care "vorbește în dodii"; Katerina, mama abandonată de Petruha cel convertit, care dă foc izbei părintești dintr-un exces de zel tovărășesc. Toți aceștia sînt cei care "nu se lasă duși" și pentru care se organizează un fel de expediție oficială de evacuare ce
Despărțirea de Matiora by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17160_a_18485]
-
lui politică din debutul anilor 1940. Întrebat de Florin Mugur de câteva ori despre condamnarea la moarte de către regimul antonescian, refuză de fiecare dată să răspundă. Nici în privința motivelor care au condus la arestare nu e mai clar. Vorbește în dodii. Echivocul acesta e cu atât mai neobișnuit la el, cu cât opțiunile politice nu și le-a ascuns niciodată: a fost și a rămas comunist, ostil regimului ceaușist fiindcă socotea că s-a abătut de la idealurile revoluției din 1944, cărora
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
Mi-a spus că avea niște lucruri de vorbit cu el. Omul voia o emisiune la Antena 3 și trebuia să vorbească cu el detaliile. Gâdea îl suna și nu răspundea, i-a dat mesaj și a răspuns cam în dodii. L-am sunat și eu. Îl sun și nu răspunde, îl sun mai târziu și nu răspunde. O fi ocupat? Lasă, că mă sună el. Îi dau mesaj și nu răspunde. Îi dau mesaj și îl întreb dacă e ok
Mircea Badea dă cărțile pe față în cearta cu Oreste: M-a distrus by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/71354_a_72679]
-
prin care poetul reușește insolitarea de care vorbeam, încep să deranjeze prin evidența lor: o locație incertă, toponim sugestiv-simbolic, cîteva personaje cvasi/pseudomistice, claustrarea zidurilor, întuneric de sfârșit de lume, un îngropat de viu sau morți vii, cîteva replici în dodii, prorociri bizare sau afirmații paradoxale. Misterul se banalizează prin repetitivitate, iar cînd devine previzibil descifrarea lui nu mai tentează și realizarea trece neobservată. Tensiunea și sensul devin astfel valori soft. Or miza acestei poezii este foarte ridicată. O nedreaptă și
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
spre un stadiu în care științele se vor izbi de o dimensiune care nu poate fi interpretată decît în termeni spirituali, caz în care neverosimilul va fi rostit chiar de fizicieni, ultimii de la care te-ai aștepta să vorbească în dodii religioase. Mesajul lor ar suna: „Oameni buni, semnele cuantice ne silesc la smerenie metafizică: sîntem obligați să recunoaștem că sub pielea quarcilor stă ascuns ochiul lui Dumnezeu.“ Spre deosebire de Laplace, cu celebra replică dată lui Napoleon (anume că Dumnezeu e o
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
lui Nichita, Noduri și semne par o făcătură ieșită din condeiul unui începător. Dar, citite în grilă teologică, nodurile devin puncte de încrucișare a unor sensuri extramundane, în vreme ce semnele devin mijloace de arătare a nodurilor. Poetul pare să vorbească în dodii pentru simplul fapt că vorbește în numele unui adevăr revelat. Impresia inestetică a Nodurilor și semnelor ține de proasta croială urechii noastre, terfelită cum e de ascultarea unor sunete joase, fără demnitate ontologică. Potrivit lui Sorin Dumitrescu, Nichita a manifestat de timpuriu
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
religiosul, cum zice don Avito.” (p. 51) Și atunci unde e cauza care duce la surparea romanului? În inadecvarea dintre forma literară și ideile menite a le exprima. Dialogurile sînt odioase în frivolitatea lor, personajele sunt scheme abstracte vorbind în dodii savante, iar atmosfera e de comicărie groasă, cu iz de talcioc. Din carte răzbate o halenă de sarcasm frivol, un aer de comedioară pusă la cale de un autor care e iremediabil histrion. De aceea narațiunea propriu-zisă nici nu atinge
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
pasionat. Pylon știți... simbolul unui aerodrom... un stâlp cu un fel de mânecă d-alea meteorologice, în jurul căruia se învârtea toată activitatea antrenamentelor aeriene ale anilor treizeci. Nu, Rânzei, nu cred că mințea. Dar vorbise ca un personaj faulknerian, în dodii... De curiozitate, fiindcă tot scosesem cartea din raft, am început să citesc primul capitol care se intitula Inaugurarea unui aeroport... I-am atras atenția lui Rânzei, simțind nevoia unui ascultător. Nu mai știam dacă romanul fusese tradus și în limba
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
cum sunt, dar pe mine modul în care numele cititorului a fost introdus pe piața literară românească m-a făcut mai degrabă să ocolesc romanul și puțin a lipsit să nu îl ignor cu totul. Pentru a nu vorbi în dodii, reproduc ad litteram o știre publicată de cotidianul "Evenimentul Zilei" în luna ianuarie a anului 2008: "Marius Daniel Popescu, născut în Craiova, s-a căsătorit cu o elvețiancă și trăiește din 1990 la Lausanne, unde conduce un autobuz al municipalității
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]