697 matches
-
și mai pronunțate de descompunere, toate trăsăturile reacționare ale diverselor curente literare burgheze din deceniile anterioare, de la cosmopolitismul, antiumanismul și formalismul simboliștilor până la naționalismul șovin și falsul tradiționalism al semănăto-riștilor" (p. 118). Avem aici o mostră a gândirii proletcultiste, un dogmatism încordat într-o frază musculoasă ca un boa constrictor împotriva pradei sale multiple, devorată cu o mânie lentă, dar necruțătoare. O a doua frază, încă mai dezvoltată, colectează cu o blândețe simulată personalitățile care concretizează aceste deviaționisme: Lucian Blaga, "poet
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
s-a opintit toată istoria noastră: comunismul. Să rezumăm liniile de forță ale istoriei literaturii române de la începutul secolului al XIX-lea până la 23 August 1944, în viziunea proletcultistă. Istoria literară a lui Emil Boldan își etalează fără nici o ezitare dogmatismul ideologic. Din tot romantismul românesc, "curent literar activ, militant, social, legat mai ales de revoluția pașoptistă" (p. 98), rămâne valabil pașoptismul, punând în valoare, din punct de vedere literar, "inspirația istorică, folclorică și social-umanitară", dincolo de care nu merită reținut nimic
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
Ion Simuț Pe un fond de principii ideologice mereu reiterate, cu obstinația dogmatismului, fiecare gen literar își are arsenalul lui de mijloace, variabil de la o etapă la alta, însă respectând o credință unică, fără îngăduință pentru vreun scepticism: comunismul contruiește cea mai bună dintre lumile posibile, iar conducătorii politici ai momentului merită osanale
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
Horia Lovinescu s-ar mai putea citi, că de reprezentat pe scenă nu cred că ar mai reprezenta-o vreun regizor. Un credit muzeistic putem acorda piesei Bălcescu (1949) de Camil Petrescu. Toate succesele, falsele succese ale epocii, relevă numai dogmatismul de serviciu. Mielul turbat (1954) de Aurel Baranga, satiră a birocratismului, nu iese din schematism; Siciliana (1960) aceluiași nu depășește umorul conjunctural despre bucureșteanul tânăr, un inginer agronom, care caută să rămână pe toate căile și prin toate intervențiile în
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
literatură proletară, opusă doctrinar literaturii burgheze, repudiate și contestate. Din punct de vedere estetic, oportunismul compromite literatura prin servilism, ideologizare și tezism - nu e nevoie de o demonstrație specială pentru a dovedi această alterare profundă a oricărei scrieri impregnate de dogmatism. Oportunismul are o anumită evoluție din 1948 până în 1989, dar nu-i foarte diferit în substanța lui ideologică și în rezultatul pseudoestetic de la o etapă la alta. Putem să-i găsim explicații și justificări mai mult sau mai puțin credibile
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
a întâmplat în epoca muzicilor primordiale, de sorginte totemică, în cadrul căreia orice manifestare rituală presupunea intransigența regulilor în fața celei mai palide alunecări în excepție. Am putea crede că muzicile primitive, magice, taumaturgice, suprasensibile, erau, într-un anume fel, atinse de dogmatism, căci dogmatismul se caracterizează tocmai prin aceea că nu admite excepții de la regulă, excepția contrazicând-o fundamental pe aceasta din urmă. 2. Excepții care confirmă regula. Bunăoară. în polifonia vocală a Renașterii întâlnim „rătăciri” de la canoanele stricte ale contrapunctului superpozițional
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
în epoca muzicilor primordiale, de sorginte totemică, în cadrul căreia orice manifestare rituală presupunea intransigența regulilor în fața celei mai palide alunecări în excepție. Am putea crede că muzicile primitive, magice, taumaturgice, suprasensibile, erau, într-un anume fel, atinse de dogmatism, căci dogmatismul se caracterizează tocmai prin aceea că nu admite excepții de la regulă, excepția contrazicând-o fundamental pe aceasta din urmă. 2. Excepții care confirmă regula. Bunăoară. în polifonia vocală a Renașterii întâlnim „rătăciri” de la canoanele stricte ale contrapunctului superpozițional, rătăciri care
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
prin apariția unei noi reviste, proiectată sub numele de "Euphorion", și diversificarea formelor de afirmare printr-un teatru propriu, un cenaclu renăscut și manifestări publice de consacrare la Cluj, Sibiu și București; 4. Eclipsa totală a Cercului Literar în anii dogmatismului stalinist (1948-1953) și poststalinist (până aproximativ prin 1960-1963), când unii dintre membrii grupării sunt persecutați politic și suferă chiar perioade de detenție: Nicolae Balotă, arestat și condamnat de mai multe ori, în 1948, în 1956 și în 1962; Ovidiu Cotruș
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
pot face auzită vocea". Lucruri asemănătoare se pot spune despre tinerii critici ai acelui moment, și ei prizonieri ai clișeelor și ai limbajului osificat moștenit de la dogmatici. Nu mă exclud dintre cei care, năzuind să fie tipăriți, au acceptat constrângerile dogmatismului reactivat, cum se poate vedea din ce am publicat atunci. O parte din articole și recenzii le-am strâns, neinspirat, în volumul meu de debut Schițe de critică, din 1966, a cărui răsfoire, din ce în ce mai rară, totdeauna mă indispune. Presupun că
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
Nițescu în Sub zodia proletcultismului, lucrare apărută postum (Humanitas, 1995), întemeiat pe câteva citate din vechi articole ale lui N. Manolescu și Eugen Simion, îi pune pe aceștia în rând cu I. Vitner, N. Moraru, C. I. Gulian, clasici ai dogmatismului, o aliniere absurdă. Drept este să fie văzută, în manifestarea noastră din anii '60, nu doar preluarea, la strâmtoare, a unor clișee, ci și năzuința de le înlătura, de a ne preocupa, scriind despre autorii contemporani, și de aspectul reușitei
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
lacune ca defecte frapante. Nu numai gustul critic (specific criticii impresioniste, condamnată înverșunat de Marin Mincu) face victime, ci și teoria cea mai bine articulată, atât de agreată de critic (care, tocmai pentru că e bine articulată și inflexibilă, dă în dogmatism și își arată limitele inevitabile). O introducere, o cronică de prezentare a antologiei lui Marin Mincu sunt mai utile, după părerea mea, dacă încearcă să ofere o explicație a metodei, a criteriilor de selecție și a conceptelor cu care lucrează
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
al dictaturii bicefale. Am înșirat mai sus nume de scriitori care, într-o măsură sau alta, indiferent din ce generație făceau parte, au susținut în epocă liberalizarea, desprinderea de locurile comune propagandistice (unii nu le-au cultivat niciodată), au repudiat dogmatismul, regăsin-du-se solidari pe aliniamentele culturii autentice. Au fost mai mulți, mult mai mulți, desigur, dar m-am referit doar la câțiva, manifestați precumpănitor în Gazeta literară a ultimilor ani și în România literară care a continuat-o. Despre aceste publicații
Patru decenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7986_a_9311]
-
revolta (în sinea ei) contra matadorilor proletcultiști, care terorizau literatura. N-o contrazicem. Dar, ca o comunistă convinsă, ea se gândea să se plângă nu altcuiva decât lui Gheorghiu-Dej, ca și când acesta nu s-ar fi aflat el însuși în fruntea dogmatismului, propagandistul nr.1 al "literaturii de partid", credincios fanatic al cunoscutei și catastrofalei directive leniniste. în jurnal, mai precis în contra-jurnal, Nina Cassian, o poetă și compozitoare talentată, și nu mai puțin inteligentă, exprimă idei foarte importante și de bun
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
debutantul în poezie și reflecție filosofica Lucian Blaga, pe "cetățeanul lumii" Walt Whitman, din care a și tradus, ori pe esteticianul Tudor Vianu, a cărui opera îi dădea ocazia să pledeze, în opoziție cu ceea ce i se părea a fi "dogmatism estetic" și antiistorism, pentru coborârea în "concretul însuși al faptului artistic, care înseamnă mobilitate, transformare, devenire". O culegere de Studii despre arta au readus în atenție în 1980 contribuția să majoră în acest domeniu, iar în 1985 i se publică
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
o biografie asemănătoare cu a tânărului Swami Vikekananda - de unde, după părerea mea, apropierea de stilul „prozei indiene” a lui Mircea Eliade (mi se părea, la un moment dat, că citesc un roman de Eliade) ilustrează nevoia Indiei de ieșire din dogmatism. Problema identității, a devenirii deci (cu care are de luptat Gora) se lovește de inflexibilitatea „nașterii”: „În hinduismul ortodox, nașterea determină atât casta, cât și religia, mărci comunitare ce nu pot fi schimbate individual. Cineva se naște hindus sau Brahman
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
o meditație asupra ființei umane care nu poate ieși din cuvinte pentru că nu poate exista fără un ideal nesfîrșit de atrăgător și tot atît de greu de îndeplinit. Sunteți un adversar al oricărei îngrădiri a libertății umane. Cum ați perceput dogmatismul comunist, cenzura, formele de suprimare a libertății de gândire și de rostire din vremea comunismului? În copilărie, părinții mei, botezați de părintele Horvath, specialist în convertirea evreilor cultivați, mă luau la biserică în fiecare duminică, dar se abțineau să critice
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
afirmații și negații, nu ca un joc speculativ, ci ca înțelegerea că totul este contradictoriu, astfel că, scrie Jaspers, se poate ca negarea să ne înalțe, iar ceea ce credeam în mod curent că este pozitiv, să ne coboare. Fugind de dogmatismul unor sisteme filozofice, Nietzsche ne cere să nu-l dogmatizăm, ci ne învață cum să ne creăm propriile deschideri, drumuri spre a realiza supraomul, să ne purificăm de ceea ce este de rând, să ne reînnoim spiritual mereu sinele, acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să stabilești raportări, inclusiv față de propriul loc. Numai că este necesar să te poți "deșuruba", la fel de ușor, pentru a te putea lansa spre alte perspective, sau spre perspective multiple în mod simultan. "Sudura" într-un punct de vedere unic semnifică dogmatism (în sensul slab al termenului). A râde nu este posibil decât din interiorul unei totalități, înțeleasă ca "o lume personală", dinăuntrul unui "univers" ce închide în el sensuri prin intermediul cărora își realizează de fapt închiderea. Pentru că râdem în special de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
unul la altul acuzându-se reciproc. Rar recunoaște cineva că a greșit. De altfel, apetitul pentru ceartă este semnul unei neasumări a vinei. Ne credem un popor de inocenți și de victime. Lipsa informațiilor conduce lesne la diferite forme de dogmatism. Când ai puține idei nu-ți rămâne decât să crezi în ele; și să te bucuri de ele totodată. Însă când sensurile se înmulțesc și vezi multiplicându-se combinațiile posibile devii mai circumspect față de diferitele credințe ce ți se propun
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
personală a biruinței pe arenă sportivă e destul de clară, întrucât ea permite unui individ a-și demonstra originalitatea și potențialul fizic și psihic. Problema esenței sociale a rezultatului sportiv este oarecum mai complicată. Complexitatea a apărut în mod artificial din cauza dogmatismului ideii teoretice despre care am vorbit mai sus. Însă și aceasta este destul de evidentă, deoarece absurditatea războiului împotriva tribului sau a statului care a educat urmași mai calitativi, în antichitate era clar înțeleasă de către oameni. Dar motivul principal constă în
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
la schimbările actualității și capabile să influențeze balanța în favoarea uneia sau alteia dintre valori. Există în tradiția interbelică a criticii românești câteva modele de critică literară, având consecințe directe în modul de a aborda actualitatea. Critica doctrinară, predispusă la un dogmatism ideologic sau estetic, are cei mai tipici susținători în Nicolae Iorga și Mihail Dragomirescu. Primul cere literaturii să fie cu necesitate sămănătoristă, cel de-al doilea judecă o scriere recentă prin prisma teoriei capodoperei. Rezultatele, la nivelul cronicii literare, sunt
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
Nicolae Iorga și Mihail Dragomirescu. Primul cere literaturii să fie cu necesitate sămănătoristă, cel de-al doilea judecă o scriere recentă prin prisma teoriei capodoperei. Rezultatele, la nivelul cronicii literare, sunt dezastruoase. Avem astăzi continuarea acestui model de intransigență în dogmatismul textualist și cel postmodern. Al doilea model interbelic, cel mai fructuos, îl reprezintă critica purtătoare a unei anumite orientări sau opțiuni de principiu, cu o anumită flexibilitate, deci fără practicarea unui dogmatism rigid. Mă gândesc, în această categorie, la G.
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
Avem astăzi continuarea acestui model de intransigență în dogmatismul textualist și cel postmodern. Al doilea model interbelic, cel mai fructuos, îl reprezintă critica purtătoare a unei anumite orientări sau opțiuni de principiu, cu o anumită flexibilitate, deci fără practicarea unui dogmatism rigid. Mă gândesc, în această categorie, la G. Ibrăileanu și, mai ales, la E. Lovinescu. Cronica literară, practicată în largul făgaș al modernismului, la modul lovinescian, are în perioada postbelică buni continuatori în Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ion Pop, Alex
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
conceptul, după cum știm, este unul din termenii esențiali ai filosofiei, care trece prin Hegel, Begriff, care vine din Kant, atunci când acesta vorbește despre intuiție și concept, cunoaștere și așa mai departe. Este, așadar, vorba despre a cunoaște, a rosti adevăruri. Dogmatismul Adevărului se destramă, în ziua de azi, se topește văzând cu ochii; practic, nu mai există un dogmatism al adevărului. Sau mai sunt, poate, doar câteva rămășițe la Lacan... Dispozitivul - ba chiar, fără îndoială, dispozitivul metafizic, adică diferența dintre propozițiile
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
Kant, atunci când acesta vorbește despre intuiție și concept, cunoaștere și așa mai departe. Este, așadar, vorba despre a cunoaște, a rosti adevăruri. Dogmatismul Adevărului se destramă, în ziua de azi, se topește văzând cu ochii; practic, nu mai există un dogmatism al adevărului. Sau mai sunt, poate, doar câteva rămășițe la Lacan... Dispozitivul - ba chiar, fără îndoială, dispozitivul metafizic, adică diferența dintre propozițiile empirice, constative etc., și propozițiile principiale, pe care le putem numi transcendentale, deci propoziții care caută să construiască
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]