308 matches
-
în perioada de vacanță a liceului și trebuia să merg la G.A.C. în locul mamei mele. Odată, mama a fost dusă cu forța la prășit împreună cu soția primarului, singurele care „chiuleau” de la muncile câmpului, dar când soarele a început să dogorească puternic, au abandonat amândouă sapele și au plecat acasă pe jos, motiv pentru care tata a fost penalizat prin ștergerea a cinci zile de muncă din pontaj. Acelea au fost singurele ore lucrate de mama în G.A.C., restul zilelor
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
ține de domeniul trecutului. A fost frumos la început, un vis euforic, dar a trecut. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de la o țigară ieftină. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare ca
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
fi, probabil, aceeași: nu ucizi găina care face ouă de aur. Magistratul se bazează pe logica Suveranului; locuitorii Stațiunii, nici buni, nici răi, pe aceea a Magistratului. Iunie, dimineață. Pasărea este la locul ei, semn al statorniciei; soarele - în sfârșit - dogorește blând, bucurându-i pe turiștii care umblă în sus și-n jos pe Strada Mare. Doamnele clatină alene din evantaie; partenerii lor povestesc lucruri interesante; cei care fumează alungă, în răstimpuri, fumul cu mâna. Nu departe, într-o magazie, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sar. Dădusem ochii cu moartea și tot ce puteam să fac era să stau nemișcată. Apoi, ca o forță care s-a strâns în capul pieptului, voința mea a preluat controlul. Nu voiam să mor. îi puteam simți respirația fierbinte dogorind lângă mine, ca și cum ar fi fost un animal cu ochi arzători. Nu știu dacă singură aș fi reușit sau nu. Uneori mă gândesc că da. Am sfârșit undeva la marginea străzii, jumătate sub propria dubiță. Uneori îmi aduc aminte cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a doua, și bietul Gherasimov, fiul emigrantului, amîndoi la primul lor teren: măsurau pămînturile Serbiei, făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau cînd cu mira, cînd cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era-n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învîrtă frigărui, Gherasimov Înjura cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească ; tata stă la umbra unui prun În floare, apoi se trage sub o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună pînă În zănoagă. E vară, soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e cu unul, Dragović) se Întorc pe la amiază, ajunși În fața unei case (strada și numărul) bat la poartă, cer o cană cu apă. Iese o fată, le Întinde un urcior cu apă rece de izvor, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai fi ținut-o picioarele, ar fi rămas îngenuncheată sub icoana ce străjuia peretele din spatele casei, să se roage pentru toți cei pe care îi iubea. Aprinsese fitilul din candela agățată sub icoană iar lumina roșiatică, se întindea spre pat, dogorind parcă o căldură ireală. Închise ochii zâmbind și i se păru că vede alături de ea chipuri drăgălașe de copii care semănau leit cu Mihăiță al ei. Afară se lăsase seara deja. Nu mai ningea! Cioban începu să schelălăie prelung, încercând
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
în perioada de vacanță a liceului și trebuia să merg la G.A.C. în locul mamei mele. Odată, mama a fost dusă cu forța la prășit împreună cu soția primarului, singurele care „chiuleau” de la muncile câmpului, dar când soarele a început să dogorească puternic, au abandonat amândouă sapele și au plecat acasă pe jos, motiv pentru care tata a fost penalizat prin ștergerea a cinci zile de muncă din pontaj. Acelea au fost singurele ore lucrate de mama în G.A.C., restul zilelor
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
îți iei diploma, poate se va găsi un post la noi sau în zona limitrofă. - Vom vedea ce va fi peste vreo două săptămâni. Hai să mergem că m-am încălzit pe terasă. Dacă va fi și sus cald și dogorește soarele, parcă aș face o plajă. - Numai că nu ai costumul la tine. - Cine știe? Fac nud, care-i problema? Cum turiștii nu au întâlnit niciun urs pe munte, se vor aduna în jurul meu imediat, spuse ea râzând în hohote
PLAJA LA COTA 2000 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364119_a_365448]
-
poveri și fără lanțuri groase/ să simtă ce-i aceea viață.// Lăsați florile să crească unde e verde/ Și mugurii păstrați înrourați de zori,/ Să nască în soarele viselor crude,/ În viața aceasta plină de erori.// Lăsați-mi gândul neîntinat,/ Dogorind în iubiri pierdute,/ Lăsați-mi sufletul curat/ Și visele plăpânde...” Dar poeta nu se mulțumește doar să atragă atenția asupra nedreptăților sociale și a îngrădirii spiritului, ci realizează un adevărat rechizitoriu, trăgând la răspundere pe cei vinovați de aceste stări
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
Autorului simbol al focului ascuns și-al energiilor oculte la sânul său de nepătruns și îngropat sub straturi multe pământu-l ține împietrit ca prizonier pe veci din soare sclipește dur în răsărit, vădind a iadului culoare în jar străluce când dogori în roșu negru-l siderează, scântei aruncă ars de sori sau flăcări care-l devorează apoi se stinge și tăcut se risipește-n spuza rece agonizănd ca început al vieții care-n moarte trece *** Referință Bibliografică: cărbune / Ovidiu Oana Pârâu
CĂRBUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368043_a_369372]
-
de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
în perioada de vacanță a liceului și trebuia să merg la G.A.C. în locul mamei mele. Odată, mama a fost dusă cu forța la prășit împreună cu soția primarului, singurele care „chiuleau” de la muncile câmpului, dar când soarele a început să dogorească puternic, au abandonat amândouă sapele și au plecat acasă pe jos, motiv pentru care tata a fost penalizat prin ștergerea a cinci zile de muncă din pontaj. Acelea au fost singurele ore lucrate de mama în G.A.C., restul zilelor
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
în perioada de vacanță a liceului și trebuia să merg la G.A.C. în locul mamei mele. Odată, mama a fost dusă cu forța la prășit împreună cu soția primarului, singurele care „chiuleau” de la muncile câmpului, dar când soarele a început să dogorească puternic, au abandonat amândouă sapele și au plecat acasă pe jos, motiv pentru care tata a fost penalizat prin ștergerea a cinci zile de muncă din pontaj. Acelea au fost singurele ore lucrate de mama în G.A.C., restul zilelor
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
să fie atenți cu fetițele frumoase?... (îi pune o bancnotă de 100.000 lei în decolteul rochiței, picolița se retrage în grabă) Ha-ha-ha!... să-nebunesc dacă nu m-a fript la degete, Țambal. Are artilerie grea, nu glumă... M: - Ce mai... dogorește pană la mine; laser ala Coandă olteanu', hă-hă-hă!... C: - ... Ia zi-i mai departe, cum fuse? „ Pungașu'...Iar se bărbierește...” M: - La început nu-ndrăznea și a pipăit-o puțintel... C: - Cine?!... M: - Lilica, nevastă-mea; ce uituc ești!... Ne
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
se ridcă și se îndreptă spre fereastră. Dădu la o parte perdelele grele, privind curtea. Flori ornamentale, ce formau aleea de la intrarea în han, își plecau capetele ofilite, cedând parcă dreptului la viață. În curte nu era nicio mișcare. Soarele dogorea cu putere. Ideea de a-și căuta băiatul pierdut și locul unde i-ar fi putut muri soțul nu-i dădeau pace. Visele agitate ale nopților în care apuca să închidă ochii nu-i dezvăluiau decât chipul plin de lacrimi
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
nevolnic precum chilotul lui Mircea. Scăpând și de acest obstacol împotriva împliniri nevoilor stringente ale celor doi tineri, mâna ei feminină și foarte pricepută, așezată pe o parte foarte masculină a trupului partenerului, îl aduse cât mai aproape de cuptorul ce dogorea în foc continuu. Un val de căldura îi cuprinse pulpele și sânii, stârnindu-i o dorință violentă și febrilă de a fi penetrată de acest impetuos zburdalnic cu poftă de joacă, prin păduricea mătăsoasă din scobitura coapselor sale neastâmpărate. Schimbându
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
nevolnic precum chilotul lui Mircea. Scăpând și de acest obstacol împotriva împliniri nevoilor stringente ale celor doi tineri, mâna ei feminină și foarte pricepută, așezată pe o parte foarte masculină a trupului partenerului, îl aduse cât mai aproape de cuptorul ce dogorea în foc continuu. Un val de căldura îi cuprinse pulpele și sânii, stârnindu-i o dorință violentă și febrilă de a fi penetrată de acest impetuos zburdalnic cu poftă de joacă, prin păduricea mătăsoasă din scobitura coapselor sale neastâmpărate. Schimbându
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunțând: „Frunzuliță de-avrămeasă,/ dragi
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunțând: Frunzuliță de-avrămeasă, dragi
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunțând: Frunzuliță de-avrămeasă, dragi
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
reparațional. Aș fi renunțat cu plăcere, dar nu aveam om în loc. Începeam să adun balast în suflet, cum ar spune poetul, dar gândul că va apărea revista contrabalansa prezentul sinistru. Bucuria apariției sale ar fi fost umbrela protectoare, paravanul în fața dogorii focului concentrat meșterial. Și a venit și ziua aceea, Slavă Domnului că a și trecut. Revista a apărut, dar fără rubrica mea. Luând act de prezența mea vinovat-ovariană, partenerii mei redacționali m-au privit stânjeniți. Nu înțelegeam de ce. În sfârșit
MIGDALE DULCI-AMARE: „GÂNDIREA OVARIANĂ” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/349680_a_351009]
-
a cărui ălei îmi rătăceam ochii În anii de liceu, Când sentimentele, vibrând Ca dintr-un arc Nimereau ținte fără ecou . Eram că un ciorchine - Frunză copilăriei încă nu ruginise... Aveam, Prieteni Un sentiment de zbor Și unul de stâncă . Dogorea iubirea Pe al inimii altar! Aprinsă-i astăzi, încă? SUFLET FLAMAND Tăcerea se vedea că o spărtura În haos Trandafirii se deosebeau de eșecuri Prin spini Cuvintele mele citeau un poem: "Singurătate în doi". Iubirea salva amintiri Dintr-un ochi
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]