226 matches
-
Săndica și-a cumpărat doar o pereche de ochelari de soare deoarece îi uitase pe cei vechi acasă și câteva mărunțișuri de igienă personală. Când au plecat din apartament, din balcon se simțea că afară era încă un soare destul de dogoritor, motiv pentru care Săndica se îmbrăcase cât mai sumar, în niște pantaloni albi strâmți trei sferturi ca lungime, cu fundițe legate la partea de jos a piciorului, iar bluza crem, avea un decolteu ce scotea în relief sânii săi voluptoși
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1403098440.html [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
de a fi „the people”. Adică aceia care au cântat în anii trecuți alături de artiștii preferați la Bonțida, care ați respirat aerul aparte al celui mai mișto festival la ora actuală din România; aceia care ați înfruntat ploaia și soarele dogoritor, care ați dormit sub 12 ore timp de patru zile. Ei bine, voi știți exact la ce să vă așteptați de la această a treia ediție Electric Castle (atenție! 3 este o cifră magică, ceea ce înseamnă că până și voi veți
Electric Castle 2015 by http://www.zilesinopti.ro/articole/9372/electric-castle-2015 [Corola-blog/BlogPost/98990_a_100282]
-
sau Poarta Siq-ului cum mai este cunoscută, este defileul care șerpuiește printre blocuri de piatră care ajung și la peste o sută de metri înălțime, blocuri care combină nuanțe naturale, într-o paletă de culori greu de descris sub razele dogoritoare ale soarelui. Liniile curbe ale pereților sunt opera vântului, dar și a precipitațiilor din lunile de iarnă care au modelat roca, dând uneori impresia că se vor prăvăli peste tine. Drumul sinuos se îngustează uneori până la 5 metri lărgime. Pe
Petra, misterul orașului ascuns din deșertul Iordaniei-GALERIE FOTO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105014_a_106306]
-
cu toții obosiți sub țoalele de pe paturi și adormiră fiecare cu gândul la alte preocupări ce le avea de îndeplinit a doua zi. Se dăruiră cu plăcere somnului dulce și odihnitor, în aerul curat al câmpiei dobrogene, scăldată de lumina încă dogoritoare a soarelui de sfârșit de octombrie. Mangalia 2013 Referință Bibliografică: VIRGIL STAN - UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2064, Anul VI, 25 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1472137509.html [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
exact palierul pe care se află autoarea la această nouă apariție în volum, sub un generic pe cât de simplu, tot pe atât de sugestiv: "Semnul Îngerului". Cartea se deschide cu un remember, în egală măsură al copilăriei petrecută sub soarele dogoritor al câmpiei și al strămoșilor, ale căror „lacrimi“ le identifică în boabele de rouă din zorii zilei, la ceasul în care „Pasărea zorilor se rotește aprinzând Cerul“. În acest peisaj de început de zi, de renaștere, „Soarele/ se topește în
EVENIMENT EDITORIAL de FLORENTIN POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 by http://confluente.ro/florentin_popescu_1437214582.html [Corola-blog/BlogPost/344003_a_345332]
-
treia „Tainica oglindă” întărește expresiile poetice anterior invocate. Pe drumul spre porțile dorului se împuținează cuvintele și poetul invocă tot mai des tăcerea și taina: „Că însuși dorul / nu e decât o metaforă / pentru a definii uitarea, / a încătușa taina...” dogoritoarele porți spre care discursul poetic se îndreaptă știind încă de la început că nu le va putea deschide, sunt tot mai aproape și în același timp tot mai tăinuite. Trădarea, uitarea, iubirea, dorința, visul se tăinuiesc în tăceri și intuițiile despre
ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1468163320.html [Corola-blog/BlogPost/371313_a_372642]
-
toți În ritmul învîrtit de roți. Așa ca-n historie sîntem toți Pedale pedalate cinic de idioți ! Nici nu știu cum au trecut pe lîngă mine, Pe atunci, pe cînd eram nemuritor, Zilele, ca niște roiuri de albine, Frumoasele nopților cu miez dogoritor. Au dispărut din viața mea încet, cu răbdare, Caii și cîinii de rasă și visurile toate. Le admirăm femeilor aliura delicată de floare, Trupurile lor unditoare, dulci că perele coapte. Azi mai străbat străzile amintirilor presărate, Cu frunze uscate ce
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Lapis_lazuli_sint_ochii_tai.html [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
Trupul mi-e însemnat cu atingerile tale că o hartă a căutării de sine din vremea când îți căutai jumătatea cu degete înfrigurate în moliciunea caldă a lutului meu... Era o vreme când izvorul cuvântului răcoarea câmpiile iubirii de soarele dogoritor al dorințelor, cănd noaptea lumină căutările dintre noi legând dorurile leagăn de marginile timpului, ca inimile noastre să poată bate la unison secundele. Era o vreme când ne aparțineam că două jumătăți ale aceluiași întreg... de Gabriela Mimi Boroianu 24
NOSTALGII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1456339537.html [Corola-blog/BlogPost/377961_a_379290]
-
Evitase privirea de cele mai multe ori, cuprinsă de un atac de panică. Nu că nu ar fi avut motive să fie panicată. Noaptea care își întinsese brațele peste străzi, îi trezise și alte instincte. Prin materialul subțire al mânecii simțise căldura dogoritoare a brațului bărbatului, lipit de al ei. Aerul răcoros era parcă impregnat cu mirosul dulce-amărui care îl învăluia pe viitorul ei partener de viață. Chimia trupurilor se făcuse simțită și mai acerb când intrară în parcul din apropierea garsonierei sale. Aleile
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1421656868.html [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
cu deviații la încrucișări de linii și macazuri, ne îmbia spre o relaxare profundă, vecină cu somnolența. Roțile metalice în contact cu șina, îngânau un refren monoton acompaniat uneori de note grave ori stridente, deranjante. În același timp, un soare dogoritor de amiază, tipic zilelor de vară, pătrundea nemilos prin fereastră forțându-ne să ținem ochii închiși, dar, mai ales, încălzea compartimentul ca pe o seră unde căldura și umiditatea se amplificau, devenind aproape insuportabile. Tapiseria moale a canapelelor pe care
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/muguras_maria_petrescu_1477638351.html [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
cu toții obosiți sub țoalele de pe paturi și adormiră fiecare cu gândul la alte preocupări ce le avea de îndeplinit a doua zi. Se dăruiră cu plăcere somnului dulce și odihnitor, în aerul curat al câmpiei dobrogene, scăldată de lumina încă dogoritoare a soarelui de sfârșit de octombrie. Mangalia 2013 Referință Bibliografică: Liturghia / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1736, Anul V, 02 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443772108.html [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
erau nesatisfăcătoare și nivelul salariilor era neîndestulător, au decis să-și construiască un viitor departe de patria mamă, în Anglia... * Au trecut zile, săptămâni, luni și ani... Într-o anume zi din a doua jumătate a lunii august, soarele, încă dogoritor după un răsărit plin de lumină, trecea liniștit către apus, în timp ce dinspre est se ridicau nori negri ce prevesteau posibilitatea să plouă. Poate că un pic de ploaie ar mai fi domolit aerul apăsător, înăbușitor, al sfârșitului de vară... Clopoțelul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1438203045.html [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
în posesia prețioasei capturi de război. Deosebit de primejdiosul conținut, face ca deplasarea bucilor să se execute cu mare precauție, din mahala în mahala, în timp ce tulumbagii, aflați la datorie, nu mai prididesc să toarne apă peste butoaie de teamă ca arșița dogoritoare să nu încingă și să aprindă iarba de pușcă. Hotărâți să arunce explozibilul în apă, împlinind în felul acesta una din promisiunile făcute în timpul campaniei electorale (Gvardia Națională care se înființase în 1848 era în permanență cu ochii pe reacciune
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxix.html [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
descopăr din când în când. Ruginiul apăsător al frunzei se întrevede ca prin vis și tot mai departe e tumultul zilelor lungi și languroase, în care fără de vină ne-am răsfățat cu brațele goale pe sub cerul azur și soarele lui dogoritor. Câte planuri, câte idei, câte drumuri, câte pajiști, câți munți și câte mări încap într-o vară? Nu mai sunt nici verile astea ce-au fost odată. Altădată zburau în aer cărțile și caietele de școală și vara se răsfira
A trecut vara by http://www.zilesinopti.ro/articole/641/a-trecut-vara [Corola-blog/BlogPost/96914_a_98206]
-
purtând steaguri tricolore, ce înainta bezmetic spre zidurile înnegrite ale Bastiliei, sub ploaia de gloanțe... Sângele cald șiroind din pieptul unui combatant, cu fruntea lividă și ochii larg deschiși peste care, în câteva clipe, se vor așterne aburii morții... soarele dogoritor, transpirația abundentă pe frunțile încordate, fumul înecăcios ce devine tot mai dens, mirosul prafului de pușcă, zecile de morți și răniți, măresc isteria gloatei ce se apropie de porțile demonicei închisori și de zidurile împovărate de cruzimi și abuzuri, ca
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
replică unul din cei ce încărcau la remorca. Este un roman mai serios,“ îi răspunse Vasea. ,, Da, dar tu ne ești simpatic,“ spuse un ecuadorian micuț ce stătea în remorca. Orele se scurgeau lent în timp ce muncitorii munceau titanic sub soarele dogoritor pe câmpul înconjurat de mandarini. În zare, la depărtare se vedea Marea Mediterana ce strălucea în bătaia razelor soarelui oferind la orizont o priveliște magnifica pentru muncitorii ce trudeau din greu. ,,Gata ne oprim pentru pauză de masă,“ se auzi glasul
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1415200517.html [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
el în zarea largă printre frunzele rare ale prunilor, care nu se mișcau măcar câțiva milimetri, fiindcă vântul adormise și el odată cu ploaia, a fost izbit în dosul palmii de la mâna dreaptă, între degetul inelar și mijociu, de un val dogoritor care pulsa ca o inimă agitată, ca apoi să se transforme într-un sloi de ghiață, că a scăpat coada sapei din mână din cuza unei dureri pe os. A băut apă din ulciorul care-l avea la umbra unui
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 by http://confluente.ro/_partea_a_i_a_ultima_spoved_marin_voican_ghioroiu_1376459555.html [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă, care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin bărbia, mișcându-și capul înainte, dar oricât încerca să-și deschidă ochii, nu putea distinge fața muierii cu care pătimise atâtea. Se străduia să îndepărteze pânza străvezie ce-i juca în lumina ochilor ca un
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 by http://confluente.ro/_partea_a_i_a_ultima_spoved_marin_voican_ghioroiu_1376459555.html [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
atunci nemaipurtând ură, să in- ventăm un joc,/ Tu să te-ascunzi în a mea inimă, căci este loc,/ Iar eu, zâmbind și prefăcut, te voi striga mereu,/ Să fii în veci iubire-ascunsă, aici, în jocul meu.// Din jocul nostru dogoritor de se va naște-o fată,/ Cu părul negru și chipul îngeresc să-mi fie dată,/ Să fiu un soare între două flori de lună/ Și să trăim în trei, sfințiți de inima mea bună.// (Număr sfânt, pag. 9); // Mă
DOUĂ MINUTE ÎN HAINĂ DE ACTOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1424503351.html [Corola-blog/BlogPost/377847_a_379176]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > CINE ADUNĂ LACRIMILE COPIILOR? Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 323 din 19 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cine adună lacrimile copiilor? Treceam prin bulevardul Decebal, în fața unei stații de autobuz, soarele bătea dogoritor în cap și totuși oamenii stăteau înafara refugiului protector, în stânga sau în dreapta, iar la mijloc, pe banca de așteptare, era așezată o familie de țigani. O fetiță măruntă, de vreo 3 ani, plângea cu disperare, eliberând niște lacrimi perfect rotunde
CINE ADUNĂ LACRIMILE COPIILOR? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cine_aduna_lacrimile_copiilor_.html [Corola-blog/BlogPost/348434_a_349763]
-
Interne, celula 35 subsol). Slovele sale plouă peste noi cu mângâieri de cântare ca frumoșii ochi de Fecioară, care tremură în pleoapele moi prin cuiburi de lumină. Neobosite de așteptări, dorințele încununează trăirea, bând frumusețea unei vieți. Inima lui caldă, dogoritoare ne deschide porțile sufletului. Cântarea răsună din adânc și ne inundă făptura. Poezia lui bate-n aripile cugetului nostru dorinți înviorate, chemări din Slava Luminii. Un crâmpei de soare umblă /prin zăbrele loc să-și facă, /a împins vreo zece
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti_0.html [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
Cafenele și ceainării În zilele în care soarele nu este chiar dogoritor, parcă e mult mai plăcut să stai afară, pe terasă, să savurezi o băutură rece și să mănânci ceva bun. Mai mult de atât, în zilele în care programul încărcat de la serviciu sau de la facultate te copleșește, o pauză în mijlocul
Terase frumoase, perfecte pentru a lua masa by http://www.zilesinopti.ro/articole/12838/terase-frumoase-perfecte-pentru-a-lua-masa [Corola-blog/BlogPost/100161_a_101453]
-
În topul preferințelor mele în materie de terase mai intră și cea de la Restaurantul Rustic al Hotelului Bellaria, cea de la CUIB, de la Doppo Poco Trattoria sau cea de la Motel Bucium. Ines Dumitriu În zilele în care soarele nu este chiar dogoritor, parcă e mult mai plăcut să stai afară, pe terasă, să savurezi o băutură rece și să mănânci ceva bun. Mai mult de atât, în zilele în care programul încărcat de la serviciu sau de la facultate te copleșește, o pauză în mijlocul
Terase frumoase, perfecte pentru a lua masa by http://www.zilesinopti.ro/articole/12838/terase-frumoase-perfecte-pentru-a-lua-masa [Corola-blog/BlogPost/100161_a_101453]
-
care creează harisma (starea) maternă a puterii duhovnicești unde se zămislește și crește viitoarea ființă. Desigur, în Taina Întrupării, Fiul poartă în Sine întreaga Lumină a Cuvântului și a Adevărului, dar Cel care suflă viața este Sfântul Duh. Toată lumina dogoritoare a puterii mariologice zâmbește în Zorii zămislirii Dumnezeului - Om. Numai în lumina hristică femininul și masculinul, nemicșorându-se, ci crescând unul în celălalt, devin compatibile logodnei și Tainei sfinte a Cununiei. Printr-o covertire spirituală reciprocă, masculinul și femininul ating
MAICA LUI DUMNEZEU – BUCURIA TUTUROR FĂPTURILOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 592 din 14 august 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_fecioara_gheorghe_constantin_nistoroiu_1344935120.html [Corola-blog/BlogPost/355057_a_356386]
-
materie între pace și fulger... viața unui penel-cruce infinit de culori pe o pană de vultur... gândurile reconstruite la infinit, își depun literele pe un cadran albastru și anotimpurile le fură creațiile, reinventând poemele timpului. unele aleg începutul. altele miezul dogoritor al așteptărilor. altele le conturează roadele în mii de lumini... linii, puncte, arcuiri periculoase în semințele poamelor dulci acrișoare. și nimicul e un anotimp al pământului. își risipește brațele pe frunțile plecate în călătoriile pulsului, printre ritmuri firești sau nu
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Atingi.html [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]