216 matches
-
din autocare, înghesuindu-se la cozile formate în fața intrărilor hotelurilor ad-hoc. Sunt gălăgioși și fericiți. E timpul lor... Acum trei ani pe vremea asta, eram un oarecare aeroport mediteranean, îndreptându-mă spre casă, împreună cu o predecesoare a Selinei, o oarecare Dolly, sau Polly sau Molly. Am luat o cameră la un hotel, ne-am băut cocteilurile de după-amiază, am fost la cumpărături la un Duty-Free. Și, fără să-mi dau seama, mă mișcam de fapt printre compatrioți. Era vorba de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trimis un zâmbet iertător care-mi Îngheță sângele. Părul și ochii Îi erau la fel de strălucitori ca de obicei. Am pus o compilație făcută de mine și intitulată Gagici Deșucheate, iar elevele mele au Început să se miște pe ritmurile lui Dolly Parton, Madonna și Bananarama. Când se termină lecția, Josie a venit la mine să-mi spună ceva. Mă cuprinse un val de panică și, instinctiv, m-am plasat strategic Între ea și stativul cu gantere. Îmi place la nebunie caseta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
atunci, s-au sărutat îndelung și-au închinat cu socrii și alte rubedenii un pahar de vin. Mașina, de culoare crem, era parcată oblic, între Lada lui Gheorghian de la șase și Wartburgul vișiniu al fotografului de pe scara cealaltă, proprietarul buldogului Dolly. Dacia avea o linie fermecătoare și cei doi arhitecți o puteau privi de dimineață până seara din balcon. Strălucea cel mai tare în soarele aspru al primăverii, chiar mai tare decât Citroenul colonelului de la doi, colonelul Boteanu, mașină pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmi conferea o ciudată superioritate asupra lor. Îi priveam de sus, ca pe niște copii, care habar n-aveau ce înseamnă o noapte de dragoste sau o emoție ucigătoare la jocurile de noroc. În vremea aceea am cunoscut-o pe Dolly, fata unei moșierese văduve. Era mutilată de suferință: un ofițer chipeș de roșiori, după doi ani de dragoste și jurăminte veșnice, o dezvirginase părăsind-o apoi ca. să se însoare cu alta. În brațele mele uită repede decepția suferită și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să se otrăvească din pricina mea. Era schimbată mult, se îngrășase, sprinteneala și zburdălnicia de odinioară îi pieriseră ca să facă loc unei rigidități de femeie matură, ordonată, care se potrivea cu firea ei ca nuca-n perete. Am întîlnit-o și pe Dolly, țipător de elegantă și excentrică. Avea acum un cimitir de iubiți. Găsise pe cineva care-i oferea un trai princiar. E drept, se făcuse tare frumoasă și, pe deasupra, nu era nici proastă. Într-o seară, am invitat-o la mine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe gustul meu, altfel... Uite, o idee: să m-apuc să-i fac culte lui Cici, așa, numai ca să crape de ciudă Mihaela. Prins în ițele acestui gând, am luat-o agale pe Calea Victoriei. În dreptul Teatrului Național m-a oprit Dolly, cu o explozie de veselie. ― Încotro, Monstrule? Pe unde umbli de nu te mai vezi? ― Mă prepar pentru examene, am mințit-o fără a mă sinchisi de porecla ce-mi dăduse. ― Of, școlarul mamei silitor, auzi, s-a pus cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
spun! ― Și ție nu-ți place? ― Nu-i genul meu. Mi-a promis că-mi cumpără o vilă în parcul Fiiipescu. ― Strașnic cadou de nuntă! Face să te măriți cu el, ma parole! ― Te cred, n-o să mor fată mare! Dolly vorbea tare, gesticula și râdea provocator, încît pietonii întorceau capul după noi. I-am atras atenția: fără rezultat. În ea fremăta o bucurie frenetică de viață, tot ce făcea era în plin prezent, direct și simplu, fără reticențe feminine. La
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cataramă... ― Uite, acum. Așa, pe nepusă masă. ― Acum nu pot. Mă așteaptă idiotul meu. ― Atunci, miine. Vino la mine, pe la cinci după-amiază. Până una alta, am renunțat la ideea de a face curte fetei proprietarului cu toate că era mai indicată decât Dolly. Însă cu Dolly mergea repede treaba, oricând o aveam la îndemînă. Afară de asta era mai frumoasă decât Cici și în plus avea o ingenuitate rară. Oricum, puteam să mizez pe orice că-i va face rivalei sânge rău cu nemiluita
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Așa, pe nepusă masă. ― Acum nu pot. Mă așteaptă idiotul meu. ― Atunci, miine. Vino la mine, pe la cinci după-amiază. Până una alta, am renunțat la ideea de a face curte fetei proprietarului cu toate că era mai indicată decât Dolly. Însă cu Dolly mergea repede treaba, oricând o aveam la îndemînă. Afară de asta era mai frumoasă decât Cici și în plus avea o ingenuitate rară. Oricum, puteam să mizez pe orice că-i va face rivalei sânge rău cu nemiluita. De fapt chiar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dacă Mihaela nu-i acasă și-mi zădărnicește planul? Așa că a doua zi am pândit cu grijă toate zgomotele care veneau din odaia ei. Am avut noroc, n-a plecat nicăieri. În fine, după o mică întîrziere iat-o pe Dolly apropiindu-se zgomotos, după cum îi era obiceiul. Am deschis ușa și am întîm-pinat-o pe coridor strigând așa ca să audă și Mihaela de alături: ― Bună scumpo, de ce ai întîrziat? ― Uf, Monstrule, lasă-mă, abia am scăpat de idiotul meu. Când am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
adevărată prăpastie și n-ai cum s-o umpli. Atunci fapta rămâne neîmplinită, suspendată în aer. Închipuirea țese simplist, în linii mari, fără a vedea detaliile care de multe ori sânt mai importante decât principalul. Când am invitat-o pe Dolly la mine, aveam un scop precis: acela de a stârni gelozia Mihaelei. Lucrurile, în închipuirea mea, se conturau simplu: Dolly va veni și voi petrece cu ea câteva ore agreabile, iar alături, Mihaela va crăpa de ciudă știind că la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
linii mari, fără a vedea detaliile care de multe ori sânt mai importante decât principalul. Când am invitat-o pe Dolly la mine, aveam un scop precis: acela de a stârni gelozia Mihaelei. Lucrurile, în închipuirea mea, se conturau simplu: Dolly va veni și voi petrece cu ea câteva ore agreabile, iar alături, Mihaela va crăpa de ciudă știind că la mine se află o fată care n-a venit pentru a-i citi poemele homerice. Dolly, e adevărat ― venise. Zărind
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mea, se conturau simplu: Dolly va veni și voi petrece cu ea câteva ore agreabile, iar alături, Mihaela va crăpa de ciudă știind că la mine se află o fată care n-a venit pentru a-i citi poemele homerice. Dolly, e adevărat ― venise. Zărind-o, am avut din prima clipă o tresărire de neplăcere. Mai exact, o strângere de inimă. Parcă aș fi vrut să nu vină. Se dezbrăcase repede, cum avea obiceiul, și nu mă repezisem s-o cuprind
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
plecăm altundeva, în altă parte. Aici, in vecinătatea Mihaelei, n-o puteam accepta. Faptul că Mihaela se afla dincolo, la câțiva pași de noi, mă stânjenea, îmi tăia orice avânt, constituia pentru mine ceva inhibitoriu. Atunci de ce o adusesem pe Dolly? Pentru că, în închipuire, gândeam că voi putea duce până la sfârșit fapta. Dar nu prevăzusem opoziția neașteptată a conștiinței. De aceea, când ceru să-i aduc șampanie (în definitiv cel mai simplu lucru era să-i fac pe plac, dar găsisem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Ea mă privi nedumerită, căutând în ochii mei explicația unei atari comportări și, instinctiv, își acoperi goliciunea cu rochia. Am adăugat pe același ton: ― Astea, știi, sânt toane de... (voiam să spun de cocotă, dar m-am oprit la vreme). Dolly, opărită, începu să se îmbrace febril fără să scoată un cuvânt. ― De ce te superi? am întrebat-o formal. În definitiv ce ți-am făcut? Ea continua să se îmbrace din ce în ce mai nervoasă, necăjindu-se că nu nimerea să-și încheie copcile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
crize de lacrimi), acoperindu-mă de reproșuri și ocări. Un singur gest din partea mea ar fi fost de ajuns ca să le împac. Nu-l făceam, evitând întoarcerile, și apoi venea timpul, care vindeca rănile. Așa se întîmplase cu văduva, cu Dolly, cu Ninon, cu poloneza, cu toate. Singură Mihaela nu catadixise măcar să-mi răspundă, necum să mă roage ca să n-o părăsesc. Își închisese durerea și revolta în ea, suferise cumplit (dovadă slăbirea ei înspăimîntătoare), fără să-mi adreseze un cuvânt
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe gânduri, m-am dus s-o caut la vechea adresă. N-am mai găsit-o; se mutase și nimeni nu știa unde. Era o prostie: n-o mai văzusem de ani de zile. Pe când mă întorceam abătut, iată pe Dolly în dreptul unei vitrine. Am schimbat câteva vorbe și i-am propus să meargă cu mine la Operă. Refuz categoric: n-a vrut în ruptul capului. Se vede că tot mai ținea supărarea de odinioară. Văzând așa m-am hotărât să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fără să știe nimeni vreodată cum, epuizat, dar vesel, dând mare larmă la poartă. Firește că toți ochii se scăldau în lacrimi la evocarea bătrânului pointer. Urmașul lui, aceeași rasă, a fost Billy. Cu el și cu „căpăuca“ (termen sadovenian) Dolly, o setteriță zglobie cât zece, aveam să trăiesc fiorii primelor vânători. Mai presus de toate, fascinația „aretului“, acele lungi secunde de tăcere încordată, fără suflare, când se presimte prada, iar nările ogarului freamătă superb. Capul tremurător al câinelui, oprit brusc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
spuse el. Pentru că, fără ei, ar fi fost condamnat. Trecând prin arcadele Palatului Dogilor, Vasco Borden intră în curte, urmărindu-și fugarul, pe Eddie Tolman, prin mulțimea nocturnă. Auzi un pârâit în casca din ureche. Trebuia să fie asistenta lui, Dolly, din cealaltă parte a hotelului. Vasco își atinse urechea: — Spune, zise el. — Tolman-cheliuță și-a rezervat niște distracție. — Pe bune? — Da, el ... — Așteaptă, spuse Vasco. Nu uita unde-ai rămas. Vedea în față ceva ce nu-i venea să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
văzu cum îl strângea de braț și cum își puse capul pe umărul lui, în timp ce se îndepărtau. Un cuplu romantic. Toate acelea fuseseră o întâmplare? Sau totul avusese loc cu un anumit scop? Îl păcăliseră? Apăsă cu mâna pe cască. — Dolly. L-am pierdut. — Nici o problemă. Îl văd eu. Vasco ridică privirea. Dolly era la al doilea etaj, privind tot ce se întâmpla jos. — Cel care tocmai a trecut a fost Jack Watson? — Mda. M-am gândit că, poate ... Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
umărul lui, în timp ce se îndepărtau. Un cuplu romantic. Toate acelea fuseseră o întâmplare? Sau totul avusese loc cu un anumit scop? Îl păcăliseră? Apăsă cu mâna pe cască. — Dolly. L-am pierdut. — Nici o problemă. Îl văd eu. Vasco ridică privirea. Dolly era la al doilea etaj, privind tot ce se întâmpla jos. — Cel care tocmai a trecut a fost Jack Watson? — Mda. M-am gândit că, poate ... Nu, nu, zise Dolly. Nu mi-l pot imagina pe Watson implicat în chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
am pierdut. — Nici o problemă. Îl văd eu. Vasco ridică privirea. Dolly era la al doilea etaj, privind tot ce se întâmpla jos. — Cel care tocmai a trecut a fost Jack Watson? — Mda. M-am gândit că, poate ... Nu, nu, zise Dolly. Nu mi-l pot imagina pe Watson implicat în chestia asta. Nu e stilul lui. Cheliuță se îndreaptă spre camera lui, pentru că are o întâlnire. Asta voiam să-ți spun. Se distrează, băiatul. — Și anume? — O rusoaică. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe micul său monitor video portabil, Vasco spuse: — I l-a dat în hol. Unde poate fi văzută de camerele de securitate. De ce nu a așteptat să intre în cameră? — Poate că i s-a spus să procedez așa, zise Dolly. — Cred că are peste un metru optzeci înălțime. Ce știm despre ea? — Vorbește bine engleza. E de patru ani în această țară. Studiază la universitate. — Lucrează la hotel? — Nu. — Atunci, nu e profesionistă? întrebă Vasco. — Suntem în Nevada, replică Dolly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Dolly. — Cred că are peste un metru optzeci înălțime. Ce știm despre ea? — Vorbește bine engleza. E de patru ani în această țară. Studiază la universitate. — Lucrează la hotel? — Nu. — Atunci, nu e profesionistă? întrebă Vasco. — Suntem în Nevada, replică Dolly. Pe monitor, rusoaica intră în cameră și ușa se închise. Vasco învârti butonul de acord al monitorului video și alese una dintre camerele video din interior. Puștiul avea un apartament mare, de aproape 200 de metri pătrați, aranjat în stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Rămâi întins și lasă-mă să te fac fericit. — Of, la naiba! zise Vasco, holbându-se la ecranul micuț. Îți vine să crezi asta? A rezistat ceva individul. Când o femeie arată așa, ai zice că ... — Las-o baltă, spuse Dolly, în cască. Uite că tipa se îmbracă. Chiar așa, zise el. Și e grăbită. Ar fi trebuit să-i acorde jumătate de oră. Iar dacă a plătit-o, eu nu am văzut. — Nici eu. Dar și el se îmbracă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]