232 matches
-
pot fi stabilite oricând, cu condiția ca deținătorul breslei să aibă un anumit articol. Jucătorii pot să își creeze propriile hărți și donjoane și să le publice online. Se folosește un program numit 'HackServer' la care au acces toți jucătorii. Donjoanele puse în linie sunt disponibile tuturor jucătorilor. Fiecare donjon are o popularitate care îi este asociată, și dacă un donjon devine destul de cunoscut, creatorul poate să adauge monștrii mai puternici pentru jucători.
.hack//frägment () [Corola-website/Science/307543_a_308872]
-
să aibă un anumit articol. Jucătorii pot să își creeze propriile hărți și donjoane și să le publice online. Se folosește un program numit 'HackServer' la care au acces toți jucătorii. Donjoanele puse în linie sunt disponibile tuturor jucătorilor. Fiecare donjon are o popularitate care îi este asociată, și dacă un donjon devine destul de cunoscut, creatorul poate să adauge monștrii mai puternici pentru jucători.
.hack//frägment () [Corola-website/Science/307543_a_308872]
-
hărți și donjoane și să le publice online. Se folosește un program numit 'HackServer' la care au acces toți jucătorii. Donjoanele puse în linie sunt disponibile tuturor jucătorilor. Fiecare donjon are o popularitate care îi este asociată, și dacă un donjon devine destul de cunoscut, creatorul poate să adauge monștrii mai puternici pentru jucători.
.hack//frägment () [Corola-website/Science/307543_a_308872]
-
fost refăcut și redefinit într-un mod mai complex. Cetatea putea fi accesată prin două porți, pe latura nordică, respectiv sud-vestică, ambele încadrate de turnuri de lemn. La sfârșitul secolul XII palisadele sunt înlocuite de ziduri din piatră, turnuri și donjoane. Zidurile de piatră au lățimi între 2,4 și 4 metri și înălțimi de 3-4 metri.
Cetatea Dăbâca () [Corola-website/Science/306933_a_308262]
-
concentric și întărite cu elemente de flancare: două turnuri și un bastion. Poarta de intrare este apărată de un coridor fortificat sau barbacană. Centurile de ziduri protejează curtea interioară, inima cetătii, în care se află capela, fântâna și turnul-locuință sau donjonul. Cel din urmă domină prin înălțimea și masivitatea sa întregul complex. Câteva cămări, unele păstrate mai bine, iar altele ruinate, sunt adosate incintei interioare. Ansamblul este construit în cea mai mare parte din piatră de carieră (calcar), înecată în mortar
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
se urcă până la galeria de apărare de la ultimul etaj, protejată de un acoperiș în patru ape. Aici se află patru clopote, motiv pentru care construcția se mai numește și turnul clopotelor. În curtea interioară se află cămările, capela și turnul donjon. Cămările sunt funcționale și astăzi, fiind adăpostite sub un acoperiș în două ape ce urmează traseul incintei. Capela este o constructie de tip sală, încheiată spre răsărit cu o absidă semicirculară ușor decroșată. Fundația absidei suprapune vestigii ale unei clădiri
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
de stejar. Parapetul are panouri pictate cu motive florale. Câteva locașuri de grinzi, vizibile pe peretele nordic, indică faptul ca tribuna continua pe această latură. Ultima construcție care compune ansamblul cetății din Câlnic, dar prima ca vechime este masivul turn donjon. În epoca romantică, acest impresionant vestigiu medieval a fost supranumit turnul Siegfried. De plan dreptunghiular (cca 9x13 m), cu ziduri groase de cca 1 m, turnul se ridică până la 27 m înălțime (20 m zidăria, 7 m acoperișul în patru
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
epoca romantică, acest impresionant vestigiu medieval a fost supranumit turnul Siegfried. De plan dreptunghiular (cca 9x13 m), cu ziduri groase de cca 1 m, turnul se ridică până la 27 m înălțime (20 m zidăria, 7 m acoperișul în patru ape). Donjonul este cel mai reprezentativ element al fortificației, având inițial funcția de turn-locuință. Din acest motiv conține unele detalii constructive speciale. Parterul turnului, pivnița, este o amplă încăpere boltită. Bolta semicilindrică, din piatră înecată în mortar, păstrează pănă azi urmele cofrajului
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
Parterul turnului, pivnița, este o amplă încăpere boltită. Bolta semicilindrică, din piatră înecată în mortar, păstrează pănă azi urmele cofrajului din lemn cu ajutorul căreia a fost construită. Destinația inițială a spațiului a fost de depozit pentru familiile nobiliare rezidente în donjon. Accesul se făcea exclusiv printr-o scară practicată în grosimea zidului, care cobora de la etajul întâi. Astăzi intrarea este directă, din exterior, printr-o poartă deschisă la inceputul secolului XX în peretele nordic. Poarta este protejată printr-o copertină de
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
ei boltită, însă bolta s-a prăbușit, păstrându-se doar lunetele pe pereții de nord și sud. Încăperea e luminată prin mai multe deschideri ample, care aveau probabil ancadramente din piatră. Astăzi s-a păstrat unul singur, spre est. Turnul donjon a fost amenajat ca spațiu muzeal, colecțiile de artă populară și medievală, fiind expuse pe două nivele. Colecția muzeală cuprinde valoroase obiecte de artă, unele de o vechime apreciabilă, marea majoritate fiind donate de Zoe și Marius Porumb. Vizitatorii au
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
Cetatea Neamț sau de la Cetatea de Scaun a Sucevei) și două turnuri cilindrice - sunt ridicate de Ștefan cel Mare, iar celelalte două turnuri de formă rectangulară (turnul masiv din partea de nord, despre care se presupune că ar fi fost vechiul donjon al cetății și turnul din partea de est) sunt refolosite, fiind anterioare. Cele mai înalte turnuri ating o înălțime de 25 metri. Cele mai groase ziduri sunt cele din partea de vest, cele din partea dinspre Nistru fiind mai subțiri. Pe unele porțiuni
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
la Timișoara în 1330 când pornește de aici împotriva lui Basarab I, Domnul Țării Românești. Palatul regal a fost ridicat cu meșteri italieni și era organizat în jurul unei curți dreptunghiulare având un corp principal care era prevăzut și cu un donjon sau un turn. Timișoara va juca un rol important și în lupta cu noua amenințare de la Sud: turcii otomani. În 1394, turcii conduși de Baiazid trec pe lângă Becicherecul Mare și Timișoara în drumul lor spre Țara Românească unde vor fi
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
regiunile PAL. "Chrono Trigger" incorporează multe elemente caracteristice jocurilor de rol, aducând de asemenea și căteva inovații. Cum este cazul cu majoritatea jocurilor de rol, jucătorul deține controlul asupra personajelor în lumea fictivă 2D, ce consistă din păduri, orașe și donjoane. Navigarea este efectuată printr-o hartă overworld, reprezentând peisajul văzut ca de la o vedere aeriană. Orașele și pădurile sunt reprezentate prin hărți mai realiste, în care jucătorii pot să converseze cu localnicii ca să își procure bunuri și servicii, să rezolve
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
Ion Neculce. Turcii și-au așezat tunurile pe dealul din fața cetății, cel mai probabil pe versantul sudic al vârfului Cerdac, și au început să bombardeze fortăreața, cauzând acesteia multe pagube. Zidurile însă au rezistat, iar un prizonier german, închis în donjon, a avut ideea să folosească tunurile contra turcilor. Ideea sa a fost pusă în practică și corturile turcilor au fost bombardate, forțându-l pe Mahomed să-și părăsească poziția. Asedierea cetății este menționată și într-o scrisoare din 16 august
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
ul [] (din franceză "donjon") este turnul cel mai înalt al unei cetăți, care are rolul de a servi ca punct de observație, de loc de tragere și de ultim refugiu dacă restul cetății a fost ocupat de inamic. El este turnul principal, bine întărit
Donjon () [Corola-website/Science/311468_a_312797]
-
reședință a stăpânului (seniorului) castelului. Turnul-donjon se prezenta ca o construcție unghiulară sau circulară, dezvoltată în special pe axa verticală, de regulă cu forma parter și două-patru etaje. Pereții puteau atinge grosimi de 2,5 - 4 m, așa cum este cazul donjoanelor rezidențiale normande, în masa de zidărie fiind prevăzute scări sau culoare de acces. Încăperile de la etaj erau folosite pentru locuire, camere de gardă și depozite. Interiorul era divizat în mai multe nivele tăvănite sau boltite (pentru a se evita riscul
Donjon () [Corola-website/Science/311468_a_312797]
-
aveau loc mari serbări(în timpul lor era acoperită cu o pânză și decorată cu sute de tapițerii), se ajunge pe o rampă înclinată, destinată călăreților și caretelor.Castelul s-a mărit puțin câte puțin din vest spre est, incepand cu donjonul în formă de trapez, situat în extremitatea unui pinten stâncos.O cortina nord-sud precedată de un șanț a oprit altedăți această zonă fortificata. "Micul conac de la Cloș Lucé" La 500 m de castel, urcând prin rue Victor Hugo, alăturată acestuia
Castelul Amboise () [Corola-website/Science/316911_a_318240]
-
Aripile cu ieșindurile semicirculare au fost retrase și împodobite la fronton cu statui de arcași ce stau de straja, iar pe laterale s-au construit două intrări sub forma unor turnuri boltite. Intrarea în palat se face printr-un turn donjon mare, cu creneluri și firide dominate de o acvila cu aripile desfăcute. Elemente de interes turistic sunt: „Sală gotica”, unde se poate admira mozaicul ce reprezintă un „bestiarum” medieval (grifoni, acvile bicefale și lei). „Sală Voievozilor” se află la etaj
Palatul Culturii din Iași () [Corola-website/Science/299819_a_301148]
-
a cunoscut primele fortificații sub Thibaud le Tricheur, conte de Blois, în secolul al X-lea. Începand cu anul 966 apar și primii seniori de Saumur, Gelduin tată și fiu, care vor edifica o casă fortificată, sitută pe locul actualului donjon. În 1026 devine proprietatea contelui de Anjou, celebrul Foulques Nerra care îl va lăsa moștenire celor din familia Plantagenet. Philippe-Auguste, rege al Franței din casa Capețienilor îl va anexa coroanei. În 1227 Ludovic al IX-lea, va mări fortul devenit
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
în mod sistematic căutătorii renascentiști de manuscrise de literatură clasică în limba latină spun că nu le-au găsit în bibliotecile mânăstirilor explorate, amintind în schimb de locuri puțin onorabile în care le-au găsit (poduri, beciuri, puțuri dezafectate, turnuri, donjoane, și holuri), sugerează că ele fuseseră achiziționate sau păstrate (dacă au fost primite gratuit) pentru valoarea lor materială (pergamentul refolosibil pe care erau scrise) și nu pentru valoarea lor literar-artistică. "Vânătorii" moderni de manuscrise antice confirmă și ei acest șablon
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
din abundență care traversa întreaga clădire, sfărâmându-i austeritatea, animând-o cu umbră și subliniind frumoasa geometrie a ansamblului... Acoperișul de ardezie se împodobea cu un turnuleț central, care nu mai era decât o îndepărtată amintire a turnului sau a donjonului senioral, dar care reamintea totuși că stareța era stăpâna locurilor și Doamna de Juvigny. O serie de lucarne, pe axa arcadelor și a ferestrelor, restituia un pic mai multă verticalitate și elan acestei case agreabile și drăguțe, mult mai lungă
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
la Timișoara în 1330 când pornește de aici împotriva lui Basarab I, Domnul Țării Românești. Palatul regal a fost ridicat cu meșteri italieni și era organizat în jurul unei curți dreptunghiulare având un corp principal care era prevăzut și cu un donjon sau un turn. Timișoara va juca un rol important și în lupta cu noua amenințare de la Sud: turcii otomani. În 1394, turcii conduși de Baiazid trec pe lângă Becicherecul Mare și Timișoara în drumul lor spre Țara Românească unde vor fi
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
însărcinați cu paza cetății. Diferit, Radu Popa îi subliniase rolul de paraclis al curții cneziale alăturate, identificată la câteva sute de metri în aval. Adrian Andrei Rusu și Cristian Moisescu susțin că ctitoria nu a fost nici biserică a garnizoanei (donjonul alăturat s-a ridicat abia la mijlocul secolului al XIV-lea), nici capelă (despre o curte cnezială nu se poate vorbi decât după 1500) și nici edicifiu parohial (satul apare doar pe la sfârșitul secolului al XV-lea), ci lăcaș de cult
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
Orașul a început să fie înconjurat cu ziduri de apărare. În secolul al XV-lea Orăștia a fost arsă, dărâmată și jefuită de patru ori de către năvălitorii turci. Ultimele cercetări arheologice din interiorul cetății atestă existența unei rotonde, alături de un donjon din piatră construit pe o palisadă din secolele X-XI, distruse de tătari la 1241. În registrul dijmelor papale din anii 1332-1337, Orăștia este înregistrată cu 334 de fumuri (gospodării), fiind puțin mai mare decât satul vecin Romos, care avea 255
Orăștie () [Corola-website/Science/296883_a_298212]
-
încă "în picioare". Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjon. Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu. Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Ioan de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind
Castelul Hunedoarei () [Corola-website/Science/302217_a_303546]