66 matches
-
formelor pure și a geometrizării, a prevalentei posibilului asupra realului, avea să-și găsească în ochii lui Nicolae Steinhardt expresia caricaturala sub forma "filozofiei non-mîncării". Să-l ascultăm pe acesta din urmă vorbind în genul lui Noica și îngrosîndu-i rizibil donquijotismul: "Să ne contopim ideile la masa comună a purismului unificator. Ce vom mînca? Veți zice ghiveci sau vițel cu fasole? Sau peste maioneza? Vă întreb: de ce? De ce acestea cînd șunt atîtea posibilități în lumea pură a lui Herman Cohen? Nu
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
o criză a ambianței - corelație întruchipată cum nu se poate mai bine de Cavalerul Tristei Figuri, nu de florile mărului invocat. Oare nu orice creator animat de o "revoltă metafizică" poartă o notă mai mult ori mai puțin fățișă de donquijotism?
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
să devină febrilă în prezența unui martor, a unui anumit martor; în orice caz, a unui martor cu totul diferit ca destin față de melancolic. Ce exaltare ar fi avut Don Quijote fără Sancho? De multe ori chiar prezența lui Sancho provoacă donquijotismul cavalerului. Mediocrul trebuie să-și explice mereu cazul, el trăiește prin și din schimbări de aspecte, ceea ce îl face să creadă că evoluează; tocmai pentru că este omul aspectului și are nevoie să-și explice totul, să-și justifice lipsa constantă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
armata] Există un soi de pedanterie, comună tuturor meseriilor, care nu vine decît din egoismul și necumpătarea acelora care o practică. Un soldat este pedant cînd nu se leagă prea mult de lucruri mărunte, cînd este fanfaron sau cade în donquijotism. Entuziasmul lui Machiavelli îl expune aici pe principe ridicolului; el exagerează într-atît, încît vrea ca suveranul său să nu fie decît soldat; face din el un Don Quijote perfect, care nu are în minte decît cîmpuri de bătălie, metereze, planuri de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cărui "Salon nr. 6" este implicit evocat de "Salonul nr.6 bis", în piesa lui Constantin Popa există o doză considerabilă de duioșie în raport cu personajul. Autorul nu-și judecă eroii, ci ni-i propune cu metehnele și iluziile lor, cu donquijotismele și cu faustianismele lor, lăsându-ne să decidem ce e de făcut cu ei. Salonul acesta al lui Popa nu este, însă, un salon al nebuniei. Sunt tentat să îl privesc mai degrabă ca un Salon al "post-nebuniei". În fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
evadarea din lumea țărănească. Despărțirea de familie este, în primul rând, despărțirea de părintele autoritar. Mitul paternității este reluat aici din alt unghi. Tatăl mai apare o dată mișcându-se, stângaci, în hainele unui mare personaj. Moromețianismul a devenit, ca și donquijotismul, bovarismul, o atitudine umană, determinabilă, un stil de existență. După ce a creat un concept moral prin opera lui literară, prozatorul îl identifică, acum, în sfera vieții obișnuite. Viața începe să imite literatura. Cel mai iubit dintre pământeni poate fi definit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
a scris și a publicat proză. După debutul editorial cu romanul de factură realistă Zi de vară până-n seară, și-a valorificat acumulările documentare în studii de istorie literară sau în monografii - Ovid Densusianu și C. A. Rosetti. Mesianism și donquijotism revoluționar (1970) - și în ediții de documente - Documente inedite din arhivele franceze privitoare la români în secolul al XIX-lea (1969). De asemenea, elaborează și o lucrare de sinteză, Istoriografia literară românească de la origini până la G. Călinescu (1973), cultivă eseul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
I, 1980), Bibliografia I. L. Caragiale (1852-1912) (I-II, 1997), B. s-a ilustrat și prin contribuțiile la istoria presei românești și în eminescologie. SCRIERI: Zi de vară până-n seară, București, 1966; Ovid Densusianu, București, 1967; C. A. Rosetti. Mesianism și donquijotism revoluționar, București, 1970; Lucian Blaga. Dor și eternitate, București, 1971; La apa Vavilonului, București, 1971; Istoriografia literară românească de la origini până la G. Călinescu, București, 1973; Poezie. Destin, dramă, București, 1982; B. Fundoianu (Benjamin Fondane). Priveliștile poeziei, București, 1985; Opera vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
au fost, într-adevăr, înșelate. Iluziile de o zi, de o lună-două, au produs numai decepții. Don Quijote, în Est, s-a dovedit un iremediabil învins. Treptat-treptat, ne dăm tot mai bine seama că eroul nostru a greșit adresa. în Est, donquijotismul trebuia să piardă partida. în zona noastră, mai ales, iluziile absolute nu sunt realizabile. Deziluziile lui Octavian Paler (și ale noastre) erau, de fapt inevitabile. Situația politico-socială, dar și morală, de după 1989, evaluată lucid, nu putea obiectiv vorbind să ducă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
titlul schimbat în Euresis, și-a continuat apariția, în ciuda unor enorme dificultăți financiare. Precizăm că nu suntem interesați personal de a mai relua o muncă ce se lovește de toate obstacolele mentalității pe care am pus-o în discuție. Și... donquijotismul cultural are o limită. Indiferent cine se ocupă (sau nu se ocupă) de difuzarea culturii și în special a cărții românești în străinătate, fără adaptarea la condițiile pieței occidentale nu se poate aștepta nici un rezultat real. în Vest, în primul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
europăen, Al. Duțu publică un scurt dar foarte dens text despre Comparatisme et l'ăsprit europăen (pp. 3-8). El evocă unele din aventurile comparatismului românesc din epoca anilor lumină, cu multe obstacole și umilințe, cu reușite și eșecuri, cu toate donquijotismele sale, până la urmă, totuși, fecunde. Sunt inițiative și reviste care au rezistat. Au intrat în unele biblioteci occidentale și, ceea ce este și mai important, în destule sisteme internaționale de referințe. Operația a reușit, chiar dacă animatorii lor au fost, bine, bine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fi acuzat de orice, numai de modestie nu (rîde)". Da, chiar așa. Dar mai bine nu aș fi citit acest revulsiv interviu, iar fanfaronada romancierului de-acum un sfert de secol ar fi rămas în datele ei candide, de adorabil donquijotism. Scenă de noapte, tîrzie. Aud vorbe gîjîite și deschid fereastra. În dreptul mașinii, aproape atingînd-o, trei personaje: doi, cu una. Îmi închipui că în birtul de la care, probabil, tocmai au ieșit, cel mai în vîrstă, a cărui chelie strălucește ud sub
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rîndu-i, spre o democratizare... alienantă. Cînd națiunile tind ele însele să dispară sub tăvălugul nivelator al globalismului, naivitatea noastră întru autonomia esteticului pare de-a drept donquijotescă. Ar mai exista remediu? Da: să rămînem bravadă? inocență? în faldurii acestui întîrziat donquijotism. Scuzați-mă, fug pînă la Palat, să revăd un Pallady. 13 mai Cred că nu am fost singurul care să rămînă oarecum stupefiat, atunci cînd, în cadrul lansării ieșene a propriei cărți, istoricul Adrian Cioroianu și-a nuanțat în atare măsură
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
monolog). Ca și în romanul lui Tudor Mușatescu, în cel al lui Ion Băieșu cu titlul extrem de sugestiv în acestă privință, se dă o șansă de redresare acestei lumi canceroase, pentru că i se opune o valoare cu semn schimbat, prin donquijotismul personajului caragialesc reabilitat, Mitică. În concluzie, deși în privința umorului negru exemplul lui Caragiale stăruie în orice reprezentare ulterioară, în general umorul pare a fi singura zonă în care autoritatea lui nu s-a exercitat covârșitor, scriitorii care i-au urmat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prima carte scrisă și publicată după 1989, Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea (1995). Vecine cu „temele” lui Nicoale Manolescu, reveriile critice de aici au nevoie de spații neîngrădite, spiritul ludic-mușcător al cronicarului din deceniul anterior își leapădă bucuros armura donquijotismului lucid în favoarea unui nedisimulat epicureism al lecturii. Ce îl interesează nu este să facă o istorie a jurnalului intim (deși o astfel de schiță există în carte) și nici un tratat despre literatura biografică, ci să încerce o definire în etape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
de stat cu capul În mâini În mijlocul sufletului". În tabloul al III-lea, Iona se afla În „interiorul Peștelui II”, Înghițit, la rândul său, de Peștele I; În burta acestui pește se află o „mica moară de vânt”, un simbol donquijotismului. Ideile izvorând din meditații au ca subiect viața, condiția individului, ciclicitatea existențială, viața și moartea: „daca Într-adevăr sunt mort și-acum se pune problema să vin iar pe lume?”. Oamenii sunt copleșiți de problemele vieții și-și uita „frații
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]