65 matches
-
câmpul arhetipal al lui Don Quijote își are sorgintea în chiar una din componentele psihice și temperamentale ale lui Camil Petrescu. Am precizat deja că fostul său coleg de școală, Constant Ionescu, credea sincer că aceasta era însăși starea sa organică, donquijotismul fiind cel mai redutabil adversar al scriitorului nostru. Ladima e, în multe privințe, însuși cavalerul spaniol silit să trăiască în mijlocul realităților românești din perioada interbelică. Personajul din Patul lui Procust este dublul arhetipal al eroului din opera lui Cervantes, operă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cât mai aproape de straturile experienței naționale, în Eminescu."269 Revenind la nucleul euristic al acestui capitol, crochiul-necrolog, schițat de presa bucureșteană, după sinuciderea poetului Ladima, dezvoltă o altă perspectivă arhetipală: "poetul smintit și cumsecade" este o secvență în racourçi a donquijotismului funciar al actantului. Am adus suficiente argumente pe această temă în paginile anterioare. Să reamintim doar că prietenii și colegii lui Camil Petrescu au văzut în donquijotism o principală trăsătură a omului pe care l-au cunoscut, o stare intimă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
altă perspectivă arhetipală: "poetul smintit și cumsecade" este o secvență în racourçi a donquijotismului funciar al actantului. Am adus suficiente argumente pe această temă în paginile anterioare. Să reamintim doar că prietenii și colegii lui Camil Petrescu au văzut în donquijotism o principală trăsătură a omului pe care l-au cunoscut, o stare intimă, pe care o transferă ficțional și măștii sale romanești care este Ladima. Așadar, ca o explicație complementară a comportamentului exterior al membrului de la "Sburătorul" citind cu nervozitate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
monolog). Ca și în romanul lui Tudor Mușatescu, în cel al lui Ion Băieșu cu titlul extrem de sugestiv în acestă privință, se dă o șansă de redresare acestei lumi canceroase, pentru că i se opune o valoare cu semn schimbat, prin donquijotismul personajului caragialesc reabilitat, Mitică. În concluzie, deși în privința umorului negru exemplul lui Caragiale stăruie în orice reprezentare ulterioară, în general umorul pare a fi singura zonă în care autoritatea lui nu s-a exercitat covârșitor, scriitorii care i-au urmat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
zâmbesc ironic: macho? Și ironia cu care formulează întrebarea este, într-un fel, ea însăși un răspuns. Căci pentru turistul venit din nord, "machismul" este un soi de lăudăroșenie bărbătească în care se amestecă sângele iute, soarele tropicelor și un donquijotism căruia îi place să braveze. Obișnuit să considere firească numai aroganța care are cont la bancă, el se uită contrariat la un "macho" care merge ca și cum ar gândi tot timpul: "Eu! Și nimeni nu mai este ca mine!" Mă tem
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
din galeria eroilor lui Shakespeare. Cumplit ridiculizat de Caragiale (vezi "Conu Leonida față cu reacțiunea" și, mai ales, schița "Boborul") capul "revoluțiunii" de la Ploiești ar avea, dacă judecăm fără patimă, măcar două justificări capabile să-l scoată de sub acuza de donquijotism. Mai întâi, faptul că militase în numele ideii de republică și, apoi, conjunctura, despre care nimeni nu mai are azi habar: "revoluțiunea" fusese plănuită a izbucni simultan în mai multe județe. Numai că liberalii radicali din Turnu Severin, Craiova, București etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nu mai există, "Prin gălbenușul ce venea pe canal/ căutam embrionul Soarelui, al galaxiei, cu vârful de la floretă". E aceeași imposibilitate de revigorare a lumii, același joc al cavalerismului asumat și desuet. E aici ceva din inutilitatea vechilor cavaleri, un donquijotism poetic conștientizat și poate tocmai de aceea preluat cu tot ce înseamnă el, ridicol și tragic. Totodată e unul dintre textele în care intenția picturală este mult mai evidentă, dar e un desen al unui peisaj urban doar ghicit, lipsit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de stat cu capul În mâini În mijlocul sufletului". În tabloul al III-lea, Iona se afla În „interiorul Peștelui II”, Înghițit, la rândul său, de Peștele I; În burta acestui pește se află o „mica moară de vânt”, un simbol donquijotismului. Ideile izvorând din meditații au ca subiect viața, condiția individului, ciclicitatea existențială, viața și moartea: „daca Într-adevăr sunt mort și-acum se pune problema să vin iar pe lume?”. Oamenii sunt copleșiți de problemele vieții și-și uita „frații
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
învinsă, căci ea începe în fapt în același timp cu viața. De aici caracterul univoc al destinului care nu este decît o "expresie a morții noastre zilnice"149. Numai că așa începea, crede Cioran, adevărata vitalitate a ființei umane, un donquijotism nesimulat și deloc suspect (el vorbea de bărbăția noastră). Acesta era în fond omul disperat, cel ce va transforma pînă la urmă, dacă vrea să facă din viața sa ceva fecund, pătimirea ca atare în destin. Pentru omul cioranian astfel
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
au fost, într-adevăr, înșelate. Iluziile de o zi, de o lună-două, au produs numai decepții. Don Quijote, în Est, s-a dovedit un iremediabil învins. Treptat-treptat, ne dăm tot mai bine seama că eroul nostru a greșit adresa. în Est, donquijotismul trebuia să piardă partida. în zona noastră, mai ales, iluziile absolute nu sunt realizabile. Deziluziile lui Octavian Paler (și ale noastre) erau, de fapt inevitabile. Situația politico-socială, dar și morală, de după 1989, evaluată lucid, nu putea obiectiv vorbind să ducă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
titlul schimbat în Euresis, și-a continuat apariția, în ciuda unor enorme dificultăți financiare. Precizăm că nu suntem interesați personal de a mai relua o muncă ce se lovește de toate obstacolele mentalității pe care am pus-o în discuție. Și... donquijotismul cultural are o limită. Indiferent cine se ocupă (sau nu se ocupă) de difuzarea culturii și în special a cărții românești în străinătate, fără adaptarea la condițiile pieței occidentale nu se poate aștepta nici un rezultat real. în Vest, în primul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
europăen, Al. Duțu publică un scurt dar foarte dens text despre Comparatisme et l'ăsprit europăen (pp. 3-8). El evocă unele din aventurile comparatismului românesc din epoca anilor lumină, cu multe obstacole și umilințe, cu reușite și eșecuri, cu toate donquijotismele sale, până la urmă, totuși, fecunde. Sunt inițiative și reviste care au rezistat. Au intrat în unele biblioteci occidentale și, ceea ce este și mai important, în destule sisteme internaționale de referințe. Operația a reușit, chiar dacă animatorii lor au fost, bine, bine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fapte moral-politice. Cu alte cuvinte, tare greu le-am putea demonstra că noi, românii, urmașii lor, nu mai umilim oamenii pentru că sunt diferiți și minoritari. Text publicat în Romania liberă, 4 decembrie 2006 Partea a V-a Educația: reformă și donquijotism Riscul dilemei: asimilare sau segregare? Mărturisirea ministrului Reformei Ilie Șerbănescu făcută în 10 martie pe un post de televiziune că nici acum nu avem politici industriale au blocat probabil mulți cetățeni care stau la pândă noaptea să vadă dacă are
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de neînțeles cum oameni cu educație superioară tind să-i blameze mereu pe alții pentru tot ce li se întâmplă (eventual guvernele), sunt gata, nu pentru critică, ci pentru demolare și trecere în derizoriu. Probabil că normalitatea continuă să fie donquijotism curat. Text publicat în 22, 19-25 iulie 2005 Leagănul politic al clanurilor universitare În urmă cu zece ani citeam un studiu care purta titlul: „On trusting more and contracting less” („Să ne încredem mai mult și să contractăm mai puțin
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sub preș devin tragedii A cuceri/ A căpăta. Feminismul de la Vest la Est Femeile și liberalismul yoghin Celebrii și celebruțe, români și româncuțe Etică publică, sau monopol pe morală? 1 Decembrie: examen moral Partea a VI-a Educația: reformă și donquijotism Riscul dilemei: asimilare sau segregare? Gheișa, vizitiul și ciobanul: noi „trenduri” ale calificărilor în România Cu Don Quijote înainte. Etica în universități Leagănul politic al clanurilor universitare Ofensivă și ofensă, sau: despre disputa între pedigriul universitar occidental și dreptul primului ocupant
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]