29,295 matches
-
scrie Monica Lovinescu, în calitatea sa de moștenitoare testamentară a manuscriselor lovinesciene, întrucît actul oficial nu conține nici o specificare în privința "jurnalului". "Este o dată în istoria literaturii naționale" consideră pe drept cuvînt Virgil Ierunca în introducerea la fragmentul din Caete de Dor. Și tot aici el formulează o caracterizare, prea frumoasă pentru a nu fi citată: "Și casa lui devenise ceva între salon și biserică. Mi-l închipui mereu ca pe un ciudat personaj din Bernanos, "un curé de campagne" care oficiază
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
București, 2000, 690 p.; Vol. V. Note de Alexandru George, Margareta Feraru și Gabriela Omăt. Fundația Națională pentru Știință și Artă. Academia Română. Institutul de Istorie și teorie literară ,, G. Călinescu". Ed. C.N.I. ,,Coresi" S.A., 2001, 720 p. 2) - Caete de Dor. Metafizică și poezie. Vol. i (nr. 1-4, 1951, Paris). Ediție critică. Preambul de Constantin Amăriuței. În loc de prefață un interviu cu Virgil Ierunca. Ed. Jurnalul literar. București, 2000, p. 205-217.
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
care nu aveau altă șansă de a atrage atenția; muzica tinerilor, oropsită sub comunism, a cunoscut valuri succesive de subcultură, culminînd cu penibilele "manele"; filme de proastă calitate au invadat micile și marile ecrane, făcîndu-ne, vorba cuiva, să ne fie dor de un film sovietic (Tarkovski, Mihalkov), polonez (Wajda) sau chiar românesc (Daneliuc, Pița); și lista ar putea continua. Firește, în toate aceste domenii au existat și apariții de înaltă ținută. În același timp, zone precum cea a teatrului ori a
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
saudosistă, al cărei principal promotor a fost, a avut toate antenele lansate spre trecut, spre imemorial, spre mit și legendă, întorcînd spatele prezentului frivol. (Saudosist e un termen care nu poate fi tradus, derivă de la saudade, echivalent portughez perfect al dorului românesc). Pentru Pascoaes, mitul sebastic, promisiunea întoarcerii Regelui Dom Sebastiao (căzut într-o luptă cu maurii în secolul al XVI-lea), era infinit mai interesant decît războaiele mondiale din secolul XX. Scriind biografia Sfîntului Paul, poetul portughez descrie parcă viața
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
Timișoara la Viena este mai scurt decît cel de la Timișoara la București. Nimeni nu știe însă la fel de bine ca Ioan Holender, cel mai longeviv director din istoria Staatsoper din Viena, cît de mare poate fi, în timp, distanța (amplificată de dorul de locurile și amintirile copilăriei ) dintre cele două orașe în care s-au scris pagini importante din istoria culturală a Mitteleuropei. Ioan Holender nu mai este de multă vreme un necunoscut în țara noastră. în ultimii ani a fost de
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
Festivalul a avut loc, să încercăm să aruncăm o privire critică, și nu numai, asupra fenomenului care ne-a ținut ancorați mai bine de-o săptămînă în fierbintea atmosferă teatrală. Și de cîte ori se apropie evenimentul, mă cuprinde, iarăși, dorul de doi dintre prietenii mei, plecați în plină și matură putere, doi critici de teatru și doi oameni care au trăit înșurubați în această complicată, suspicioasă și vulnerabilă lume: Cristina Dumitrescu și Victor Parhon. Ultimul proiect al Cristinei Dumitrescu a
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
comun și leneș are relații, iar prinții au curteni, doar virtuoșii pot avea prieteni". Și se pare că muzica românească este într-un anume fel virtuoasă, de vreme ce-și permite să aibă prieteni de calibrul lui Barrie Webb. De dorul acestei muzici, Barrie a învățat limba română. De dragul ei o restituie în cele mai frumoase straie peste tot unde trombonul sau bagheta îi poartă pașii. Puțini artiști au făcut atât de mult pentru muzica românească. Și este imposibil să-l
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
sorbitură,/ l-ai înghițit nemestecat/ atâta l-ai iubit/ că ni l-ai luat/ pe nerăsuflate./ N-a existat/ nici un dubiu,/ nici o bâlbâială/ atât era de limpede/ raportul între voi./ Și mai spune-i/ doamne, te rog,/ că ne e dor." Prezența lui Horia Bernea în volumul de față nu se rezumă însă la câteva aluzii textuale; versurile Marinei Dumitrescu sunt însoțite contrapunctic de treisprezece acuarele semnate de acesta. Când și când poeta pășește afară din lumea sa interioară invitând cititorul
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
spiritului uman." Ceea ce nu poate fi, desigur, o premisă suficientă pentru virulența în povestire a lui Nicolae Stroescu-Stînișoară, ci doar o circumstanță. M-aș opri, mai degrabă, la o altă idee a sa (din cuprinsul aceluiași interviu apărut în revista Dorul din Danemarca): "Pe plan personal, trebuie să-ți mărturisesc că, din cea mai proaspătă tinerețe, mi-am tot dorit să scriu un roman sau mai multe. Dar romanul real al vieții mele a împiedicat acest lucru." Este ceea ce se putea
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
ducă./ Îi îngropau de vii/ Pe prizonierii pirpirii./ Ivan Crivină oftează,/ Fața i se crispează/ Căci cumplite amintiri îi vin,/ pe când în lagăr trăia în chin./ Unii prizonieri ajunse canibali,/ Deveniseră oameni anormali,/ Pâinea rușilor era amară/ Și-l măcina dorul de țară./ Simte și acum bătăile crunte,/ Muncind ca niște vite,/ La scos granit din munți/ Și doborând copaci mulți./ Scuipa sânge pe zăpadă,/ Conducerea nu dorea să-l vadă./ Fiind socotiți sabotori,/ Trebuia să muncești până mori./ Unii s-
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
interior, începutul unui dialog cu toate câte sunt și cu propriul suflet încântat de descoperire: "În fața mea, albastră imensitate Atlanticul, de casă mă desparte./ Mă rog de apă(...)/ Mă rog să sece și o punte să clădească/ Și sufletul de dor să-mi mântuiască". Dacă sunteți cu adevărat la prima încercare, aceste versuri, și celelalte, arată un vârf strălucitor al aisbergului liric admirabil, în liniște, plutind la suprafață. (Irina Gavrilă, București) * O rugăminte către cei tentați să trimită la post-restant dischete
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
acestora (variantele sintagmatice - ocurențele). Concurența este "raportul de apartenență a ocurențelor la leme". Articolele de dicționar se succed în ordinea alfabetică a lemelor, iar ocurențele sînt integrate în context. Dicționarul indică particularitățile morfo-sintactice ale cuvintelor, frecvența - absolută (în antume, cuvîntul "dor", de pildă, apare de 58 de ori) și relativă (raportarea la numărul total de leme) - ocurențele, poemul, numărul versului din poem și reproduce versul (versurile) pentru fixarea identității lexico-gramaticale a termenului-lemă. Ediția din care s-a făcut selecția lexicografică este
O nouă perspectivă by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14136_a_15461]
-
de ipostaze și trăiri ale limitei: "Acum stau singură cu sufletu-mi devastat în palme". "Alerg acum, dar nu pentru a mă ascunde de Moarte/ Ci pentru a-mi umple golul din mine", "Și-mi redeschid vernisajul de vise și doruri"... Cristina are , Doamne, Dumnezeule, mai mult decât oricând acum, dreptul la timp, la amintire și la memorie, la atenția Vieții pe care, iubind-o, i-a scris prevenitoare scrisori despre Moarte. (Maria Mihăilescu, București).
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
la pian. Redau și din această poezie o strofa: „Cine are părinți, pe pamant nu În gând Mai aude și-n somn ochii lumii plângând Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți, Astăzi Îmbătrânind ne e dor de părinți...” De altfel și În ceremonia funerară s-au introdus poezii ale unor poeți israelieni. La sfarsit Eugen a spus „Kadish”. Sicriul cu corpul neînsuflețit a fost coborât În groapă În aplauzele celor prezenți, cortina a căzut ultima oară
Rolanda Camin-Nacht. In: Editura Destine Literare by Liana Saxonie-Horodi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_352]
-
interesează pe nimeni. Oricum, vorbitorii noștri, revoluționari ca Mița Baston, au mai găsit un cuvînt bun la toate, așa cum a fost, cu cîtva timp în urmă, conjuncția deci, zadarnic conclusivă, cu care se începea orice replică. Aproape că-i duci dorul răposatei deci, de cînd cu locația. Să ne închipuim ce s-ar fi întîmplat cu literatura dacă scriitorii s-ar fi îmbolnăvit și ei de molima locației. Titlurile cărților din bibliotecile noastre s-ar fi modificat spectaculos. Închipuiți-vă, vă
Sărăcie! by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14229_a_15554]
-
în ediția critică de față a publicației să-i evoce epoca, să motiveze accentul moral cu valoare de simbol al gestului lor constructiv prin însăși natura experienței fiecăruia dintre ei. Mă refer la textele Simple amintiri despre începuturile "Caetelor de Dor", semnat de Constantin Amăriuței, și Literatura exilului și revistele ei de Virgil Ierunca. Primul autor pune accent pe evocare, pe efectele de perspectivă culese din chemarea timpului înapoi, pe deasupra oricărui orgoliu personal. Celălalt excelează prin enumerări concrete de interes bibliografic
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
a faptelor de după înstăpânirea brutală a comunismului la noi, începuturile organizării exilului românesc, una din formele luptei sale pentru supraviețuire națională prin inițierea "frontului publicistic al emigrației noastre", sunt cuprinse de Nicolae Florescu în prefața sa, intitulată Înainte de "Caete de Dor". Sprijinită pe constanta sigură a informației, sinteza lui este străbătută de ideea că "lupta exilului românesc a fost, înainte de orice, una morală". Ca organizare, ediția critică a publicației " Caete de Dor" este concepută în serie de șase volume a celor
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
Nicolae Florescu în prefața sa, intitulată Înainte de "Caete de Dor". Sprijinită pe constanta sigură a informației, sinteza lui este străbătută de ideea că "lupta exilului românesc a fost, înainte de orice, una morală". Ca organizare, ediția critică a publicației " Caete de Dor" este concepută în serie de șase volume a celor 13 numere șapirografiate. "Trasă la stencil", în formularea lui Constantin Amăriuței, el fiind cel care împreună cu Virgil Ierunca, și-a asumat rolul "modest", în ceea ce-l privește, de a fi redactor
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
să-și caute de lucru, "manual, ca salahor, pe unde puteam", își evocă el mersul înainte în ceea ce califică "simple amintiri", menținându-și mândria intelectualului: "Am redactat totuși articolul despre Naționalism transcendental - ca un fel de editorial al "Caetelor de Dor" (în numărul doi), temă reluată într-un eseu tardiv (Starea D'intâi a României)". În 1954 i-a apărut romanul Leneșul. Alte posibilități materiale l-au îndepărtat de Paris. "Între timp revista a devenit o revistă normală, adică" după cum insistă
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
culturală". Este exact trăsătura asupra căreia insistă și Virgil Ierunca. În convorbirea cu el, la întrebarea pusă de Ileana Corbea, "Cum priviți acum, în perspectiva a peste 40 de ani semnificația unei reviste de metafizică și poezie", numind "Caete de Dor", răspunsul include unitatea biografică a revistei, definirea drumului propriu prin metafizică și poezie. "Apoi, istoria a cam înghițit metafizica și poezia, accentul căzând pe cultură în general. Răsfoind cu emoție după vreo 40 de ani "Caetele", pot spune fără sfială
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
de a crea liber. Nu puteam scrie mai bine decât în România ci mai liber". Miracol dinamic enunțat cu aceeași autentică tensiune și de Constantin Amăriuței în intervenția lui, mărturie între muncă severă și prețuire afectuoasă: "Că destinul «Caetelor de Dor» interesează pe românii de astăzi, cel puțin ca o curiozitate, nu-i de mirare. Căci revista se afirmă, în intenția ei, ca o continuare a culturii românești dintre cele două războaie. Socotesc totuși că din lipsă de talente - ele se
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
ține de prestigiul cunoașterii. Nu ne putem raporta la prezent fără a gândi pozitiv sau negativ asupra trecutului ca moment irepetabil. În situația de față este vorba de cultură și de trăirea efectivă a istoriei. A ipostazelor sale. "Caete de Dor" care, înainte de instalarea ca publicație în planul metodic elaborat al lui Virgil Ierunca, apăruse "tot din sărăcia noastră". Timbrul nostalgic, direct și grav, aparține lui Constantin Amăriuței. Fondul nu se schimbase prea mult. Multiplicarea s-a făcut într-un număr
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
din opera lui Vasile Pârvan, Nae Ionescu, Lucian Blaga, Al. Russo, C. Noica. Cronica, Letopiseț, Glossarium, Dialog, Arhive, sunt tot atâtea titluri de rubrici a căror directitate de cuprindere este mai mult decât explicită. Scriind în "Anotimpuri" despre "Caete de Dor", Titus Bărbulescu observă relația de fond a literaturii exilului: "O poezie adevărată a exilului naște din singurătate, se nutrește din dor și se adresează unei eternități românești." Trăsătură care se imprimă în meditațiile literare, publicate de Constantin Amăriuței în "Caete
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
titluri de rubrici a căror directitate de cuprindere este mai mult decât explicită. Scriind în "Anotimpuri" despre "Caete de Dor", Titus Bărbulescu observă relația de fond a literaturii exilului: "O poezie adevărată a exilului naște din singurătate, se nutrește din dor și se adresează unei eternități românești." Trăsătură care se imprimă în meditațiile literare, publicate de Constantin Amăriuței în "Caete de Dor", scrutare a stării de suferință și a dorului de țară, lirism, patetismul concentrat al scrutării condiției umane a emigrantului
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
Bărbulescu observă relația de fond a literaturii exilului: "O poezie adevărată a exilului naște din singurătate, se nutrește din dor și se adresează unei eternități românești." Trăsătură care se imprimă în meditațiile literare, publicate de Constantin Amăriuței în "Caete de Dor", scrutare a stării de suferință și a dorului de țară, lirism, patetismul concentrat al scrutării condiției umane a emigrantului, meditație existențială pusă mereu sub semnul gândirii lui Mihai Eminescu, în Dorul de veșnicie și Păcală sau existența absolută. Idei prin
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]