254 matches
-
se pare irezistibilă.) Era la fel de dat dracului și la jocul cu bile pe trotuar. În acest joc, primul jucător își rostogolește sau își aruncă bila lui, adică țintașul lui, la o distanță de șapte-opt metri pe marginea trotuarului unei străzi dosnice, pe care nu sunt parcate mașini, ținând-o foarte aproape de bordură. Cel de-al doilea jucător încearcă apoi să i-o lovească, aruncându-și bila lui de la aceeași distanță. Atingerea se producea foarte rar, pentru că orice poate devia o bilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aceeași distanță. Atingerea se producea foarte rar, pentru că orice poate devia o bilă, împiedicând-o să-și atingă ținta: denivelarea străzii, o ridicătură pe bordura trotuarului, un cocoloș de gumă de mestecat, sau oricare din sutele de gunoaie tipice străduțelor dosnice din New York - ca să nu mai vorbim de simpla eroare de ochire. Dacă cel de-al doilea jucător își ratează prima lovitură, bila lui poposește, de obicei, într-o poziție foarte vulnerabilă, destul de apropiată pentru ca primul jucător să o poată lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
acest vis malefic și rânduiește-ne nouă, tuturor, ca să ne deșteptăm la masă, la nea Petre, unde... A-hh... În sfârșit! Cu pumnalele colților necruțători ai Poetului, mușcându-l de ceafă, Fratele aude trâmbița victorioasă a cocoșilor răsăritului, captivi prin curțile dosnice ale oamenilor, din vecinătatea cimitirului. O aude odată. O aude de două ori. EPILOG I ( Fragmente din Jurnalul doctorului Zmeu ) Muncă, muncă și iar muncă. Recunoaștere și recunoștință, ioc! Începând din noaptea de..., când s-a produs și cel de-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe cadourile de nuntă, cine ce a făcut cadou și cine are dreptul acum să le ia înapoi. O distracție scârboasă pe cinste. Brandy Alexander e toată plină de sânge, și zice: — Vreau să-mi văd viața. Dintr-o cameră dosnică, Ellis zice: — Ai dreptul să nu spui nimic. Sari la mine, care dau drumul mâinii lui Brandy și cu mâna mea caldă și roșie de agenți patogeni ai sângelui scriu pe tapetul arzând. Numele Tău Este Shane McFarland. Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ceilalți. Într-un ceas-două Începură să se Încingă și să vorbească tare. Mâncau mult și beau și mai mult. Soldații trăgeau cu ochiul pe la ferestre, printre draperiile improvizate. „Bem și noi!” zise unul dintre ei. Aveau Îngropate Într-un loc dosnic o grămadă de sticle cu vin bine astupate, cu gâturile scufundate În smoală fierbinte. Făcuseră rost de ele tot timpul cât căraseră grâu pe coastă În sus. Oamenii din sat nu aveau grâu nici de pâine (pe care o cumpărau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
după el, căci În sat nu se născuse Încă femeia care să nu fie În stare să producă lapte-n țâțe nu numai pentru noul născut, dar și pentru ceilalți copii de până În cinci ani aflători În familie - În cămăruța dosnică din gospodăria lui Tatapopii, unde, pe lângă laptele despre care legenda răspândită de nea Mitu spunea că ar fi putut produce o ușoară beție Însoțită de optimism și blândă veselie, se fabricau și tot soiul de dulciuri care stricau stomacele copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gâtul tovarășului și a prietenului său Ion Chetrariu. O dată cu întâia sa operație de curățire a societății de un criminal, spăimântător, Gavril țiganul își recăpătă o libertate relativă, prin faptul că îi fu îngăduit să locuiască în oraș, într-o uliță dosnică din apropierea Criminalului, astăzi strada Fătu, însă cu condiția de a nu părăsi nici o clipă Iașul și a fi gata oricând i s-ar cere concursul său. I se dădu leafă și uniformă pentru zilele de operație și pentru zile de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nu neapărat este vinovat masculul, ci este posibil să se datoreze cățelei sau chiar celui care supraveghează actul sexual, care nu a recunoscut apariția primelor semne ale ciclului sexual. Locul În care se efectuează monta trebuie să fie cât mai dosnic, lipsit de zgomote și prezența persoanelor, așa cum practic se Întâmplă să aibă loc În plină stradă, la câinii comunitari. Pentru a evita tulburarea reflexelor sexuale ale masculului va fi adusă femela În adăpostul acestuia. După actul montei vor fi ținuți
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
cărora sunt amplasate cuștile. În curte se va avea grijă ca aceasta să fie expusă tot timpul la lumină și, pe cât posibil, la soare pe timp răcoros și la umbră În timpul căldurii excesive. Oricum, cușca trebuie așezată Într-un loc dosnic, ferit de curenți și mai puțin frecventat de persoanele din curte. Vizibilitatea trecătorilor de pe stradă nu deranjează, ea fiind un motiv de a lătra permanent, nejustificat, când câinele este dresat să reacționeze și să semnalizeze doar Încercarea persoanelor străine de
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
folos În păstrarea integrității personale, a vieții și a bunurilor stăpânului său. Într-o curte În care există un câine, nu trebuie neglijată studierea locului unde se amplasează cușca. Aceasta se recomandă să fie amplasată pe un loc cât mai dosnic, ferit de vederea răufăcătorilor. Câinele rău se va lega În timpul zilei. Pentru a-l forma să fie cât mai atent noaptea și pentru a-i crea posibilitatea să-l alarmeze la nevoie pe stăpân, se lasă liber În curte seara
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
aruncați în prăpastie. Moartea este centrul lor de gravitație. Ea marchează sfîrșitul căderii lor. Ei nu mai sînt pe străzi, la serviciu sau în paturile ori bucătăriile lor, sau în brațele celor dragi. Ei sînt doar cadavre însîngerate, pe alei dosnice, acoperiți de furnici sau muște. Ei sînt morminte puțin adînci săpate pe cîmpuri sau cadavre aruncate în mare sau schelete nemișcate pe stînci îndepărtate. Sfîrșitul povestirii. *** Cei ce militează pentru o societate (mai) civilă trebuie să recunoască nu numai că
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Dincolo de aceste similitudini nu putem să nu observăm, din nou, că alegerea numelui are o justificare etimologică. Bărbatul are toate trăsăturile "unui corb". Aspectul fizic e dominat de negrul sprâncenelor, al ochilor și al dinților. Locuiește singur într-o căsoaie dosnică, îndepărtată de sat, la marginea pădurii, tencuită cu var negru și întunecată din cauza ferestrelor puține, mici și toate cu zăbrele groase. Inteligența sa a atras nu doar respectul, ci și ura unor oameni, lăcomia în a aduna avere, dar și
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cu 1919, în conspirativitate, fiind căutat în zadar de autoritățile britanice, care nu i-au cunoscut fizionomia de-a lungul întregului război. Bat O'Connor i-a pus la dispoziție case conspirative cu clopote de alarmă, uși secrete și camere dosnice. Forțele de ordine aveau consemnul să tragă în plin dacă ar fi reușit să-l identifice. Rareori s-a obosit să se deghizeze, si chiar mergea cu bicicleta prin Dublin ziua în amiază mare, bazîndu-se pe eficientă sistemului său de
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Emandi, nr.8, în calitate de tutore a averei Doamnei Alice Vrioni (...) declar următoarele: casa D nei Vrioni a fost rău devastată de către soldații ruși (subl.ns.) și am luptat mult să pot salva pianul, care se afla într’o cameră mai dosnică, știind că acesta este mijlocul de existență al ei, predând de mai mulți ani lecții de pian la fete (...) pentru siguranță l’am transportat într’o cameră dela atenanse, unde era instalată femeia Maria Gâțu (...). În ziua de 3 Ianuarie
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
certificatul de deces. Toby mi-a oferit, cu jumătate de gură, să mă conducă în mașina lui, dar am refuzat. Cred că și eu doream să fiu singur. Am colindat, o bună bucată de vreme, printr-un labirint de străduțe dosnice, sordide, și am rătăcit drumul. Tocmai am descoperit într-un sertar din bucătărie ciocanul pe care mă străduisem să-l repar în ultima seară când James m-a vizitat la Capul Shruff. Probabil că avusese precauția de a-l lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu trei ani înaintea lui Băeșu. Un prof. Todicescu 420 purta corespondență cu fata înv. Ciocan din Rădășeni, și o trimetea prin Băeșu. Pe numita o curta și Ionescu 421, fiind surprins de Băeșu când se plimbau adesea pe străzile dosnice și l-a pârât lui Todicescu, care l-a dat în conferință și a fost eliminat pe o săptămână, iar Băeșu, la prima ocazie, a încasat o chelfăneală de la Ionescu. putut, dar Ștefan Ioan, șeful liberalilor din județul Baia, l-
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
de calomniile unui dușman lipsit de omenie și scrupule. Acest om vijelios ca un Arhanghel, curat și iertător ca Sfântul Francisc, a fost prea mare ca să-l încapă epoca de pigmei a vremii lui. Fariseii moderni, ucigâdu-l, au căutat tainițe dosnice ca să-l ascundă. Cu toate acestea legionarii nul cred mort și-l trăiesc aievea în sufletul lor. Pe el îl invocă în cântece, pornesc la luptă și mor cu numele său pe buze. De la începuturile de adolescență ale Căpitanului din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dezertate, coagulându-și ființarea în amuțirea oricărei rumori care ar mai aminti de realitatea vreunui loc. Semnul pe care îl fac imaginile nu numai că semnifică în absența reprezentării, dar se asociază unei semnificări non-referențiale. "O casă albă-n străzi dosnice" apare și pare; pare așa cum apare, adică reală în irealitatea contextului aparițional. Albul ei strălucește pieziș, semnifică "dosnic", în chiar devierea în care se imprimă liniștea și creșterea. La fel, "adolescenta cu trup sfios,/ Înflorind umbre de-a lungul rochiei
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care îl fac imaginile nu numai că semnifică în absența reprezentării, dar se asociază unei semnificări non-referențiale. "O casă albă-n străzi dosnice" apare și pare; pare așa cum apare, adică reală în irealitatea contextului aparițional. Albul ei strălucește pieziș, semnifică "dosnic", în chiar devierea în care se imprimă liniștea și creșterea. La fel, "adolescenta cu trup sfios,/ Înflorind umbre de-a lungul rochiei". Trup real sau trup imaginal? Răspunsul îl dau umbrele ce înfloresc imaginea în care ele nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
scăpa de calvarul ce-l înduram de atâta vreme și secretarul general al partidului, pornit pe alte orbite, ne va lăsa să ne descurcăm singuri, cum o făceam mereu. Deodată, ca o furtună pornită din senin, trecând printr-o intrare dosnică, apăru în mare viteză o mașină singură. Până când cei mari aflați în pavilion să se dezmeticească, președintele republicii, urmat de un ofițer de Securitate, se afla în incinta expoziției. Nu primire cu pompă, nu urale, nu avangarda și ariergarda de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Drumul Taberei, un alt record de lungime și de așteptare. O anume decență ori poate pur și simplu rușinea față de oaspeți i-a făcut pe milițieni să organizeze șirurile tovărășești (așa se cheamă, la noi, cozile, pe străzi cât mai dosnice (în spatele Casei Scânteii, de exemplu) pentru cei care așteptau la Miorița, astfel ca oaspeții să nu vadă, dar mai ales pentru ca Securitatea lui Ceaușescu să fie asigurată. După plecarea celor doi, serviciile specializate ale Securității, prin cozile lor de topor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
că bunătate totdeauna ați avut, veți întreba poate, unde-i bojdeuca mea? Vă voi răspunde respectuos: în mahalaua Țicău, ce-i mai zic și Valea plângerii, strada Țicăul de Sus, no.4 /dacă se mai poate numi stradă o hudicioară dosnică, plină de noroiu pân’ la genunchi, când sunt ploi mari și îndelungate, zise și putrede, și la secetă geme colbul pe dânsa/. Iar bojdeuca de căsuță în care locuiesc eu de vreo 18 ani e de vălătuci și e povârnită
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
țaristă, guvernată - scrie M. Paléo logue, ambasadorul pe atunci al Franței la Petersburg - de un „mujic obscur“, de un „erotoman mistic, fiul diavolului“, de un „bandit“, popa Rasputin. Am intrat, așadar, În război, fără să vreau, pe poarta cea mai dosnică, fiindcă așa hotărâse (câte pricini neînsemnate, ar spune La Rochefoucauld, zac adesea la temelia evenimentelor decisive) subofițerul de administrație, cretin și spânatec, Bebe reche, de la biroul Mobilizări al regimentului, omul abia cu noscut de mine și căruia i s-ar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
inconfort, la munte sau la mare, În plin farmecul naturii sau la un colț Întunecos de stradă, oriunde, doamna mea, dar altfel de cum este acasă sau de cum Îți oferă amantul dubios și fără imaginație - care vă târăște, prostite, prin hotele dosnice cu dormeuzele poluate și cu noptierele duh nind [...]. O manieră, de pildă, ca a acelei ilustre a noastră prietenă, călătoare mistică și pasionată printre „ciobanii de la munte cu ștoagăru până n ghenunche“, cu cioarecii lăsați până din jos de buric
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de care eram îndrăgostită -, ne-am ascuns în ruinele palatului Blacherne, împreună cu șobolanii, înspăimântați și ei; ne-am mirat chiar, crezusem că toți fuseseră mâncați în lungul asediu. Înveșmântați în zdrențe ca cerșetorii, ne-am furișat în noapte, pe străduțe dosnice, fugeam, căutam să ne strecurăm printr-o spărtură a zidului, fugeam cât mai departe de coșmarul ce se chema acum "Stambul". Călcam îngroziți peste cadavre, nu vedeam pământul de stârvuri. Îmi stăruie și acum, în nări, duhoarea aceea pestilențială de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]