595 matches
-
tine, aer sfânt, Să vărs iubire pe pământ, Pentru acel de dor flămând? Și-n câți din fulgii ce plutesc Să cern din puritatea ei, Să troienesc cu ei alei Pentru acei ce se iubesc? Sau câte-n noapte adieri Dospind de-arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și semn Pentru iubirea mea îndemn, Dă, Doamne, dorul să-l alungi! *** Referință Bibliografică: DRAGOBETE - DORUL [PARTEA a
DORUL [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380282_a_381611]
-
unii dintre noi și-au pus pe chip Câte un strat subțire de nisip Să-i fie altfel de cum dat i-a fost Cel promis în viață de-adăpost Și dacă versul ți se potrivește Simt în mine verbul cum dospește, Nu sunt tăciuni pe vatră, ci cuvinte Și-acolo e-aluatul tău fierbinte! Iar pâinea va fi rumenă pe masă, Precum e frumusețea ta aleasă, Te-aud când mă citești atât de bine- Parcă ai scris anume pentru mine... Referință
DIALOGOS... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382289_a_383618]
-
mare forță și relevanță în planul existenței, dar și al literaturii sunt cele câteva amintiri care i-au marcat viața enunțate într-o rapidă succesiune, pe care dorește să le lase fiului său. Iată o singură întîmplare banală din copilărie, dospită în inimă, care, povestită de filosoful de azi, dobândește greutate dostoievskiană: "Nu am mai mult de 4 ani. Am rămas singur acasă cu sora mea care merge deja la școală. E seară. Mama și tata au plecat la teatru. Sora
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
Liturghie la o biserică din apropiere, și vor rosti rugăciuni la începutul și sfârșitul cursurilor zilnice. Pentru noi, clujenii, astăzi este o zi mare, nici nu realizăm ce importantă are deschiderea Colegiului Național Ortodox, care va fi aluatul care va dospi toată frământătura. Dacă dorim o lume mai bună, nu o putem face decât cu oameni buni, iar oamenii sunt buni dacă sunt crescuți aproape de Domnul Isus Hristos și de biserică. Cred că această școală va crește copii cuminți, frumoși care vor
A fost inaugurată prima școală confesională din Cluj by Banica Oana () [Corola-journal/Journalistic/81133_a_82458]
-
2005. Preț: 10 lei. Plăcerea gătitului Cunoscut timișorenilor de mai mulți ani, Antonio Passarelli revine acum în atenție cu o culegere de rețete tradiționale italienești. „Sunt suficiente o bucată de pâine (făcută de meșter brutar, dar nu din cele care dospesc în 40 de minute..., cu aromă de pâine) și un firicel de ulei de măsline de Calabria, pentru a transmite celorlalți senzații de-a dreptul unice! “, crede Antonio Passarelli. Cartea sa dezvăluie plăcerea gătitului: „Gătind, te poți împăca cu tine
Agenda2006-03-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284655_a_285984]
-
bucura de prerogative supralumești. Sîntem în Anglia secolului al XIV-lea, dominată de o biserică în care cutremurul lui Luther nu se prevestește defel, o biserică al cărei cler nu numai că nu știe de fisuri lăuntrice, dar nici nu dospește intenția ruperii de Vatican. O biserică în care regele, uns ca simbol al puterii divine pe pămînt, își privește ierarhii drept slujitori fideli ai unei misiuni comune: creșterea hegemoniei Angliei și răspîndirea învățăturii lui Hristos. În această alianță cezaroclericală, crucea
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
surdă ca o apă, Venită dedesubt dinspre Scărișoară Apă de tot limpede și uioară Care să spele totul împrejur Să nu rămâie gâde sau fur Adus să strice crângul cel crud De dincolo de Abrud Unde ca-n hrubă de faur Dospesc comori păzite de minotaur” (p. 51). Cealaltă surpriză o oferă volumul Tinerețe fără bătrânețe, vivace retocmire pe versuri a basmului lui Ispirescu. Aici, Ion Bogdan Lefter e și mai precaut, indicând două posibile piste de lectură. Cea așa zicând terestră
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
Frumos e, Doamne!" își spuse. Își trecu încet palmele peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele, dospite-n beznă; mirosurile acelea de paragină, de ziduri coșcovite și de vreme hapsână strecurată în crăpăturile pământului, în țărâna ce-i scrâșnea strivită sub tălpile bocancilor. Cu senzația că pașii ei trezesc glasurile grădinii și picioarele ei încălțate în bocancii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor dospind de săruri minerale, în liniștea azurie ridicată din răsuflarea bolborosită a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase și coborâse întreaga noapte ca să descopere locul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tăinuit și prefăcut. Pentru că soacra-i făcea toate voile, ca unui copil. O răsfăța, n-o punea la treabă, nu-i vorbea urât. De ce? Sau nu-i vorbea deloc. Zile și nopți întregi deloc, nici o vorbă. Sta trează lângă ea, dospind ca teascurile de borhot, dând să-i plesnească doagele, dar nu-i spunea o vorbă, și când vorbea, rămânea trăsnită, auzind-o: Du-te, fată, îi zicea. Mai du-te și tu. Ce stai? Unde să mă duc? Să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și în ceasul morții noastre... Luă apoi mătura de după ușă, târnul de gunoi, o cârpă și puse mâna pe clanță. Mălaiul s-a terminat. Vino jos după făină, la Invalid, o rugă și închise ușa după ea. Strânsă între pereții dospiți de mucegaiuri, scara veche trosnea răgușit. Bătrâna, târșindu-și picioarele-ncălțate-n târlici, trecu pe lângă ușa apartamentului celor două fete de la etaj, fără să întoarcă fața, să privească cu coada ochiului, ca și cum s-ar fi temut să nu se molipsească de-o boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Cugete rele) Electra veni, din vis și neunde... (Muza tragică) De mult visez că Roland e pe-aici... (Epopee) Elisafta, sora lui Crai (Elisafta) Și mișcat-ai țărâna, Și acum știi ce dulce-i Glia României, Dulce ca o azimă dospită în miere, Turta din miere și fiere a tatălui nostru Carele ești în ceruri, Bălcescu. (La moartea lui Paul Popescu) Abundă referințele livrești, poetul mărtu-risindu-și astfel afinitățile: Amețit sufletul de atâta slavă Să se legene ca rimbaldesca navă. (Protocol) Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
faună, animalele care nu s-au putut adapta au fost aduse în rezervații, grădini zoologice și circ. și exemplele pot continua. Desigur cineva poate întreba: de ce meteoriții acum cănd cad pe Pămănt nu mai aduc viață? Aduc, dar amoniacul care dospea viața, după milioane de ani, și-a pierdut din calitatea de receptor de viață. Profesorul: O altă întrebare: Universul este veșnic și unic? Evelin: Bănuim cănd s-a născut, cam în urmă cu 15-16 miliarde de ani lumină. Se crede
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
stătu o clipă pe gânduri. Oare se mănâncă și între ei? întrebă. „Căci dacă Dumnezeu e mort, atunci Logosul a murit odată cu el și nu mai poate fi găsit acum decât în cimitire. Unul, neîmpărțitul, zace acolo egal cu sine, dospindu-se melancolic, și iese noaptea din clisă, luând mii de forme, chiar ca dinții lui Cadm. Mda. Asta-i. Limba ne e îngropată. Nu mai știm vorbi.“ — Ba se mănâncă și între ei. — Da’ de unde știți, părinte, dacă nu-i
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
băgăcios... Dar am o patimă. Când aud o vorbă nouă... cum ar fi marfă, care-nseamnă excelent,... mă interesez imediat, să nu rămâi în urmă cu vocabularul nou care crește-crește ca o pâine de Brașov de patru kile, pusă la dospit... în general, având în vedere meseria, sunt pe fază. Din când în când însă, șuvoiul vorbirilor de tot felul, mai ales cea argotică, mă întrece, mă ia la vale cu el... Am mai spus cu alt prilej, ce pățesc eu
Bagatele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9943_a_11268]
-
preciziei și a acurateței ideilor îi complică halucinant discursul, conceptele se materializează, definiția se revarsă în epică, frazele se despletesc, iar vocea rece, dicția de tonomat și demonstrația ca o lamă de brici cresc, se umflă, asemenea aluatului pus la dospit, se inflamează și, pe nesimțite, trec din denotația austeră în tangajul poematic al unei epopei fără sfîrșit. Sever cu lumea exterioară și de o suavitate extatică și blîndă cu cea interioară, din care nu lasă nimic în calea risipei, el
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
mari, pe cartonașe de hîrtie oarecum și mai mari. Este un proces de elaborare, la el trei variante sînt obligatorii, dar poate ajunge pînă la zece-cincisprezece. Iar acest proces de elaborare este ca o cocă care crește, care crește și dospește, pînă cînd pare mulțumit. Dar, evident, de fiecare dată reia, și atunci poate intrăm în alt subiect, al procesului rescrierii, care, mai cu seamă pentru prozatori, dar și pentru poeți, pe măsură ce îmbătrînesc, după părerea mea, devine misiunea cea mai importantă
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
cascada ninsorii astupă gâtlejul, privirea e bocnă, trosnește, se frânge, cade-n cristale reci între noi. unde te încumeți pe albul acesta osos? niciunde nu-i soare, doar pâclă, perete sticlos, nici cer, nici pământ, glaciala lumină în cuptoare stinse dospește, se umflă, lucește ca un solz uriaș într-o rază de lună. obosiți de alcoolul din alb, din străvezimea arterelor cositorite, unul spre altul suflăm aburii ce ne-au rămas calzi în rozul înnorat al vălului palatin, căzut peste ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
două luni în urmă (19 aprilie), la Institutul Cultural Român din Stockholm, cvartetul de saxofoane ce poartă numele capitalei suedeze s-a încumetat să restituie o serie de opusuri pe care sertarele meselor de lucru ale câtorva compozitori români le dospiseră într-atât încât un arheu sfios nu le-ar fi deschis nici în ruptul capului. S-a cântat cu plăcere, pe alocuri chiar cu voluptate, așa încât publicul a putut fi conectat la tensiunea preocupărilor unei școli de compoziție care produce
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
cita fraze care dovedesc virtuozități de eseist exersat :”... De unele imagini ne despărțim rapid, așa cum aruncăm la coș flyer-ele publicitare, altele sunt persistente, se cuibăresc În minte, se lipesc de suflet, găsesc un loc prielnic, călduț și Întunecos, unde să dospească și să se Înmulțească. Deacolo, prin tot felul de combinații și alchimii misterioase, vor Întreține imaginația și imaginarul. Un fenomen de magnetizare nimbează imaginea, așa Încît, cu ușurință, cădem pradă acestei puteri de atracție, ajungînd captivii ei adulatori”(p.5
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și vărsare de sânge. LIANA: Tare bine le știi și le cunoști pe toate domnia ta, căpitane Pârjol. Și-ntr-asemenea stare, cam ce pot face oștenii de sub mâna domniei tale? PÂRJOL: Huzuresc și stau întinși pe ziduri, la soare, încălzindu-se și dospind. Mai sună din trâmbițe când s-arată alaiul împărătesc. Nu mai pot de bine și doar rareori, când primesc tain o oală-două de vin, își mai trag unul altuia câte un pumn în nas. LIANA: Oare n-ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pună umărul la nevoile oamenilor, că din truda lor se-ndestulează. PÂRJOL: S-ar putea face asta? LIANA: S-ar putea. Lăsând la meterezuri oștenii de rând, mână-i pe ceilalți la treabă, și să vezi cum n-or mai dospi și nu s-or mai bucura cârnindu-și nasurile, unul altuia, cu ghionți. PÂRJOL: Iaca la asta nu m-am gândit. Da' știi că ai dreptate, jupâniță? LIANA: Știu. Așa că nu-i mai ține domnia ta la îngrășat, iară celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
decât să contempli ceea ce nu poți avea! Pe urmă, în răstimpul ce a urmat, totul revenise la starea inițială în viața mea. Devenisem din nou teribil de pustiu pe dinăuntru, fără reguli și rece ca gheața, căci începuse curând să dospească în mine aceeași veche...” Dintr-odată, însă, își curmă șirul gândurilor (care, probabil, ar mai fi continuat multă vreme, dacă vorbitorul nu sar fi simțit stânjenit de cineva) și, cu un gest repezit, mă fixă cu o privire învăpăiată, tăioasă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
unui prost este ca și cum ai ademeni cu mâncare animalul fioros nemâncat de multă vreme. În scurt timp, acesta își va scoate colții la iveală și te va sili să i-o dai toată! Cu toate acestea, însă, treptat începea să dospească în mine un amestec de ură și de ciudă indisolubile, care, în agitația nervoasă, în care, în cele din urmă, ajunsesem cufundat, a răbufnit într-un clocot necontrolat de violență, ce m-a împins cu putere să-l lovesc pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înțeles al numelui ei. Este lesne să pricepi ce anume se petrece într-un suflet uman, atunci când îi retragi dintr odată steaua luminoasă, în care i-a fost îmbrăcată perechea. Însă este, totuși, de mirare că, în firea bărbatului, mai dospește încă puterea de a iubi mistuitor, aproape până la dăruirea supremă, într-o lume în care ispita cărnii lasă dragostea curată și nobilă cu greu să mai respire... De curând, însă, venise primăvara. Acest anotimp are puterea să demonstreze cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]