179 matches
-
fiecare vers fiind impregnat cu mai multă tăcere decât cuvânt. “Berzele/ au înălțat/ un pod peste Prut,/ Zidind/ cerul mlăștinos/ pe aripi de lut./ Nechează,/ din salcii,/ pierdutele maluri,/ Strecoară/ în inele/ tăcutele valuri./ Berzele/ au împletit/ pâinile în nori,/ Dospite/ și puhave/ la podul de flori... (Berzele au înălțat un pod peste Prut) Răbufnind într-o primăvară timpurie, iubirea, care se zidește în fiecare filă a cărții, trece și se conturează prin toate etapele unei deveniri. Eul liric suporta transformările
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
altă lume cioplita pe un lemn. Un fel de sentiment clădit din dor topit o arătare spartă de voci, dor din străbuni, ce se alatură-n descânt sau dintr- un riț o mângâiere sacra clădită-n văgăuni. Mă otrăvesc cu silogismele dospite otravă din gândirea unui zvon. Genune, iar peste simplul adevăr părerile ivite sunt îmbrăcate în nectar și alte spume. Mă otrăvesc, iar timpul se dilată tot gust din seva lui, gust acru, se adâncesc în visul prins de piatră iluzia
ILUZII SPARTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345815_a_347144]
-
prin urmare un document istoric original, înzestrat cu puterea unei mărturii directe, obiective și sincere despre originea și înțelesul acestei Sfinte Taine. Aceste cuvinte ne arată că, la Cina cea de Taină, Domnul Iisus Hristos a prefăcut cu adevărat pâinea dospită (artos) în însuși Trupul Său, iar vinul în însuși Sângele Său, rostind pentru fiecare o rugăciune specială și împărtășind apoi cu fiecare pe ucenici. În noaptea când a fost prins - deci cu o zi înainte de Paștele iudaic - Domnul Iisus Hristos
PRIVIRE RETROSPECTIVĂ A TEOLOGIEI EUHARISTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345936_a_347265]
-
prin urmare un document istoric original, înzestrat cu puterea unei mărturii directe, obiective și sincere despre originea și înțelesul acestei Sfinte Taine. Aceste cuvinte ne arată că, la Cina cea de Taină, Domnul Iisus Hristos a prefăcut cu adevărat pâinea dospită (artos) în însuși Trupul Său, iar vinul în însuși Sângele Său, rostind pentru fiecare o rugăciune specială și împărtășind apoi cu fiecare pe ucenici. În noaptea când a fost prins - deci cu o zi înainte de Paștele iudaic - Domnul Iisus Hristos
PRIVIRE RETROSPECTIVĂ A TEOLOGIEI EUHARISTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348676_a_350005]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > TOAMNĂ Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 659 din 20 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului E tristă Toamna în grădină Căci vântu-i smulge voalul, i-l deșiră, Că roada ei dospită e-n cămară - Și iarna o va prinde-afară. * Și totuși norocoasă-i firea vegetală C-aproape moare, dar renaște iară, Că iarna nu-i va frânge viața Și-o va împodobi din nou verdeața. * Ce-ar fi să fie-așa
TOAMNĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346445_a_347774]
-
life. ÎNGER CU STROPI DE ROUA Coarne de vite, poate de la vre-un bivol, pește câmpul ars - doar coarnele au mai rămas netopite. Un aer hoituit care-ți gheruie nările, biruie zarea și-ți țintuiește soarele în creștetul capului. Cadavre dospite, colcăinde încă cu viața putrezindă Ce se descompune în țărâna crăpata, cum s-a descompus ultima privire din ochii, de un vânat maț, hăcuiți de groază că de o răzuire brutală cu hârtie abraziva pe pupile. Groază asta se mai
BILINGUAL POEMS (1) / POEME BILINGVE (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345339_a_346668]
-
demn cocoașă! * Ce-i mai simplu decât un calcul simplu!? Totul e absolut perfect... Bineînțeles la modul relativ. * Discreția ne ocrotește. Mai ales a celorlalți. * A început să gândească, cea ce nu-i stă în caracter (Vlad Nicolau). * Gogoșile bine dospite sunt goale pe dinăuntru. * De ce să nu păcătuim? Păcatul e creativ! * Are minte de cartier... Dar depinde de care cartier. * Poți să pui carul înaintea boilor. Boi se găsesc... * Avere: mă umfla râsul! Păi, dacă aveam avere, mai scriam eu
ZICERI (41/42) UNEORI EXAGERĂM & GAURA DE LA COVRIG de DOREL SCHOR în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345429_a_346758]
-
Dorințe > ACEEA..CARE MI-A ȘOPTIT! Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 817 din 27 martie 2013 Toate Articolele Autorului Acea păsărica care mi-a șoptit Ca ghiocelul ce curând a fost ivit, Cu iubire a fost in pamant dospit, Pentru a fi curat în primavarit, Ca portretul ivit din a ta iarnă, Ieșind pe cale la fel de diafana! O păsărica la ureche mi-a spus, Că povestea veche nu-i la apus, Căci păsările ce erau la iernat, Soarele vieții lor
ACEEA..CARE MI-A SOPTIT! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345443_a_346772]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎNAINTAM NESIGURI Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Înaintam nesiguri pe secundele grămezi, ne pierdeam în umbrele-nserării și-n țipetele ierburilor verzi. Alături, via se frângea dospită și-mi șoptea: “Tu nu ești iubită, tu nu ești iubită...” Cerul ne cădea pe umeri. Și luna, ca pe o boabă de strugure, puteam să o culegem cu mâna. Iubirea ne zbura cu un fluture și noaptea se lăsa
ÎNAINTAM NESIGURI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377954_a_379283]
-
SLOVA MARILOR POEȚI CREȘTINI (2) Autor: Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 1348 din 09 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Maica Teodosia - Zorica Lațcu Singura Icoană feminină a Gândirii românești-ortodoxe și-a tors din Voronețul cerului cugetele simțirii românești, dospita și dorita pâine a sufletului trac, iar din unduirea apei gândurilor străbunelor Sibile, rodul trăirii sale mistice pentru Fecioară, Dumnezeu și Neam: RUGĂCIUNE PENTRU NEAM Rugăciunea mea întreagă, tămâiere-n ceas de seară, / și jertfirea bucuriei și-a durerilor mereu
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
aurii flecare putrede mătuși ce ascultau prin clenci la uși albastre glezne de năluci tăcerea-mi seaca de lucarna cap sec de banița în toamna de surdovleac și nulpistol iubirea e un fel de gol caline fete-n urbea deal dospite țațe că de cal pe vine strâmte de fustița gineam la păsărica crița... Citește mai mult Jocuri erotice cu cumnățica surdălamponul cu erotic clempumbral în paravan cuțitulde foloseai cuvântul cleiîn cale nu-i stăteai mai brezcarnal dospit profet cu briciultreceau
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
Bulboana mi se face vârtej, mă înec în ea, mă înghite, ... Citește mai mult CE CAUTĂOare ce caută zâmbetul degloată, circ sau bun simț lipsăîn clisa pâinii coapte din casaflorilor? Printr-o pată îmi potșterge imaginea de alb, verdelecânepii la dospit fuiorulîntregitor, al fiorului risipitde viață. Îmi fac dorință dintr-opoză voalată, tocmai în clipa cubătaia gongului, osana ființelorbune, perfecționiste,ale malului stâng.Cabiria, cântă șanțul de bocetul tău,ascultă scâncetul cățelului după proscris! Mai am ceva interzis de zis? Da, prea
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
am fost destul de încântați de gustul acesteia în primele zile. În fiecare dimineață și seara aveam să fim serviți cu aceiași mâncare astfel încât în ultimele zile nu-mi doream decât o ciorbă românească acrită cu borș de putină și pâine dospită. Dorina Stoica Referință Bibliografică: De Florii în Țara lui Iisus Cap I / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dorina Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DE FLORII ÎN ȚARA LUI IISUS CAP I de DORINA STOICA în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374236_a_375565]
-
glas, mărturisesc prezența lui Dumnezeu în creația sa (A venit, Denie, Urare). Simpatia argheziană pentru universul vegetal și animal intră și în jocul, cu sugestii satirice, în cheia căruia e scris ciclul Hore. Gluma poetului nu e niciodată nevinovată: lenea dospită a dovleacului, școala orătăniilor de curte au un ricoșeu semantic bătând înspre sensul ordinii sociale (Horă în grădină, Horă-n bătătură, Hora lui Esculap). Din perspectiva unui polemism moral și politic, sub masca improvizației fanteziste și libere, a paradoxului, a
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
dintre Adam și Diavol, în tradiția populară ; cf. 180), fie pe fruntea bolnavului, fie în aluat, din care se cocea pâine (ca în această arhaică recomandare de descoperire a unui hoț : „De vrei să cunoști furul, să scrii pe pâine dospită : eța, stra, fa, ariga, eriafa - și să dai aceluia pă cine te vei căi, că să va vădi” ; cf. 120, p. 359), fie pe un vas de lut (ca în această „rețetă” populară din 1744 : „Când se încuie [= constipă], omul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și le-au prefăcut în făină. Albă, moale și fină. Câteva mii de saci, o casă plină. Ieri mai eram încă în malaxoare asta-i o mașină mare, care știe frământa aluatul și câțiva meșteri vegheau împreună, să fie pâinea dospită și bună. Au așezat apoi meșterii pâinile în cuptoare, iar noi am crescut și ne-am rumenit frumos!... Vezi câtă muncă închide o pâine? Și de ce se cuvine să fie prețuită? Da, zise Gheorghiță. Și încă aș mai vrea să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
rog o felie de pâine... Cerințe: 1. Scrieți care sunt etapele de transformare a boabelor de grâu în pâine. 2. Scrieți pe aproximativ cinci rânduri ce morală se desprinde din text. 3. Formulați enunțuri folosind cuvintele: prețuită, a se rumeni, dospită, vegheau. 4. Explicați expresiile: a zbughit-o, urechea ciulită, foame cumplită, grânele râd pe camp. Un oaspete neobișnuit Călin Gruia La malul apei era o salcie uriașă. Sub salcie creștea cea mai frumoasă iarbă din lume. Apa șușotea printre pietre
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Și după câțiva ani, care trec ca un fulger, alunecarea vertiginoasă, fără putință de oprire, între maluri uniforme, într-o lumină sură și rece de toamnă, spre apropiata prăpastie... Patruzeci de ani! Ce urât, ce vulgar sună cuvintele astea! Ce dospit! O firmă proaspătă, scrisă cu cerneală pe o hârtie cenușie, li- pită de geamul unei căsuțe, vestește că stația balneară adăpostește între zidurile ei un ceasornicar. Am intrat să-mi schimb sticla de la ceas, plesnită acum câteva zile. Haim Duvid
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
piele și sub piele. Erau foarte greu de stăpânit. Senzația pe care o resimțea masterandul era extrem de neplăcută. Balele gelatinoase i se lipeau de scoarța de pe picioare și de pe mâini, uscându-se Între degete și degajând un miros de mâl dospit... O mulțime de limacși Îi mișunau, ca niște limbi reci, de șarpe, bifurcate, mișcându-și cornițele moi și intrând pe sub subsuori, prin maiou și prin chiloți... ...Și totuși fața Oliviei i se părea destul de cunoscută. Unde o mai Întâlnise oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
capul oaselor. Din bucătăria cu tavanul oblic, la lumina lămpii de pe cuptor, lelea Ghența aburca în odaie, pe trepte, un vițel proaspăt fătat. Era rece și, din grajdul friguros, dînsa aducea la mine vietatea umedă care mirosea grețos. În căldura dospită a bucătăriei lelea Ghența adormise demult cînd, lîngă animalul puturos, eu încă mai aveam insomnii. Mă simțeam atras de acești oameni. Stînjenită că într-o zi nu avusese timp să gătească, lelea Ghența m-a poftit să gust din niște
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și în ritmările sonore ale mesajelor casnice, o iradiație învăluind imperceptibil întreg cadrul domestic, migrând bizar și continuu, n-aveai cum s-o înfrunți. Vastă, stinsă pulsație... până izbucnea în gâlgâitul robinetului sau în tremurul ferestrelor sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului roșu din pahare, în diafana invazie a pufului de păpădie, rotind vârtejuri suave de neant în fața ușii deschizându-se brusc, printr-un oftat neauzit al zidurilor isterizate. Mișcările cuplului Gafton în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
si asa voi fi. Raportul în cazul Narcis, altă dată. Sunt încă tulburat de Azilul Asociației, nu pot reveni așa repede la rutină. Ferestrele mohorâte. Ploaia căzuse toată noaptea. Oră mahmură. Somnolență, acreală. Se tot lățea lenea, împotmolirea. O furie dospită, amânată. Ce ți-am cerut eu dumitale, tovarășa Vasilică? Flegmaticul șef Gică, tenebros, ca în zilele lui rele. Blând porcul, crescut între orătănii, nu știi de ce n-o fi motan sau vreo cățea slută, până îi vine așa, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
superbă, planetară. Da, fusese o seară ospitalieră, în grădina cu minuni a Domnului. Așa că fostul profesor reluă incursiunile. Ori de câte ori se simțea obosit și deprimat, gata să-și abandoneze proiectul, cobora în rumoarea străzii. Instantaneul, disponibilitățile, fantezia realului? Fundătura realului! Energie dospită, sucită, otrăvită, care nu izbutea să explodeze, sufocată înainte de pragul cinetic. Așa crezuse, cândva, și Marcu Vancea? Că nu se va întâmpla nimic, oricât de mari ar fi primejdiile, oricât s-ar înteți mizeria și ura și spaimele. Minciuna obeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
SCAMPOLO, în inventar. O bătrână, în fața vitrinei, se încordează să citească reclama. Atârnă, obosită, ca o găină, într-un sac cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește, privirea e tulbure, amețită de toxinele zilei. Gheara nevăzută e aproape, gata să înhațe, dar imprudentul cadențează sprinten, nici că-i pasă, unda fatală a și deviat spre alții, a trecut, suntem încă vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
luat în seamă. — Ce ai lucrat tu? — Ha, chelner, dom’ doctor. — Bravo, Ionel, bravo. Să vii vineri. Vivi Ionel revine vineri la consult. Acum, să intre Vlădescu Dragoș. Ușa deschisă inchisa, a intrat Vlădescu Dragoș: nepoata lui Gulliver. Fața enormă, dospită, rotundă, umedă. Gura mare, roșie, ochii holbați. Părul cânepă, strâns în coc. Fusta trasă sus, peste burtă, dezgolind coloanele abundente ale picioarelor albe și umflate. Sandale, laba piciorului imensă. Piciorul, un corp în sine, independent. — Dumneata? — Pentru soț, Vlădescu Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]