227 matches
-
întâlnită explicație a acestui termen este aceea de cunoaștere: "science, synonime de savoir"47. Acesta este și sensul în care se dezvoltă termenul în spațiul cultural al Greciei antice unde episteme avea înțelesul de "Cunoaștere (adevărată și științifică, opusă lui doxa)"48. Acest sens introduce termenul în imaginea unei unități a obiectului cunoașterii creând impresia unui rezultat unic. Imaginea unitară a realității este întâlnită în întreaga filosofie presocratică: "Materialismul presocraticilor nu le-a permis să distingă între diferite tipuri de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a urmărit Kant a fost o „întemeiere defintivă” a științei matematice a naturii din epoca sa. Kant, afirma el, „a fost un teoretician din școala aristotelică pentru care știința trebuie să ducă la episteme, și nu pur și simplu la doxa, adică la presupuneri ipotetice”. (W. Stegmüller, Gedanken über eine mögliche rationale Rekonstruktion von Kants Metaphysik der Erfahrung, în W. Stegmüller, Aufsätze zu Kant und Wittgenstein, Darmstadt, Wissenschaftliche Buchgessellschaft, 1970, p. 20.) 56. Pentru toate aceste observații și precizări vezi § 18
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dialogului; 2)"bunăstarea" ca echilibru între parte și întreg; 3)gândire ecologică în diversitatea întregului; 4)prevalența interculturalului în locul multiculturalului; 5)autenticitatea ca trăire a adevărului în viață; 6)trecerea de la domnia faptelor logice la adevărul spiritual; 7)paradoxalul în locul doxei (ortodoxei); 8)metanoia în locul paranoiei. Fiind dialog generalizat, transmodernismul începe cu "dialogul global între credințe". Mișcarea mondială interconfesională devine speranța erei transmoderne. Deja am vorbit despre modelul de personalitate transmodernă a fostului Papă Ioan Paul al II-lea. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
3. Nivelul metafizic (The Four Zoas) Al doilea nivel este cel metafizic. Având ca obiectiv revelarea aspectelor oculte ale universului, principiilor sale primare, acesta corespunde viziunii duble. Conceptul care stă la baza să este cel de "știință", înțeleasă nu că doxa, ci că apokalypsis, expresie epistemică supremă. Materializarea textuala a acestui stadiu vizionar este poemul epic The Four Zoas, intitulat, inițial, Vala (1795-1804)189. Brian Wilkie și Mary Lynn Johnson subliniază că opera poate fi interpretată, simultan, ca o epopee, ca
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sine, Iași, 1991; Însem(i)nările Magistrului din Cajvana, pref. Ion Bogdan Lefter, Iași, 1992; La cafeneaua hermeneutică, Iași, 1992; Ultima noapte de dragoste și întâia noapte de filosofie, Iași, 1992; Fragmente dintr-un discurs in(?)comod, Iași, 1993; Eros, Doxa & Logos, Iași, 1995; ed. 3, pref. Gheorghe Grigurcu, Iași, 2003; Breviarul nebuniilor curente, postfață Victor Georgescu, Iași, 1996; Temele deocheate ale timpului nostru, Pitești, 2002. Ediții: Rachilde, Domnul Venus, tr. Roxana Gheorghiu, pref. edit., Iași, 1991. Traduceri: Alfred Jarry, Căutarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
tomul de 1000 de pagini rămas multă vreme cel mai complet dicționar al limbii române. Geniul era absent. Și aceasta e o stare de fapt caracteristică. Înainte de a fi obiectul unei descrieri informate și nuanțate, ideea a funcționat ca o doxă inspirând actorii periferiei culturale, pe cei situați în margini, acolo unde mahalaua se întâlnește cu aproximațiile și semidoctismul. Era ceva în descoperirea lui care se adresa direct celor nesiguri pe resursele lor, poeților "repetenți". Geniul nu era făcut să îi
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
contribui la apariția scriitorilor (cum e structura corpului social și reprezentările demografice), după cum există realități care pot participa la îmbogățirea corpusului de opere (cum e limba sau cultura vestigiilor). În al doilea rând, realitățile naționale devin "vizibile" în funcție de doctrinele și doxa aflate în circulație. Populația țării poate fi angajată în literatură în funcție de ideologia sacralizării individului sau în funcție de ideologia revoluționară de la 1848, care promovează noțiunea de voință unică a unei populații și posibilitatea de organizare a corpului social sub forma unui "popor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sfinți" l-a jucat în perioada de formare a culturii literare române: existența unei mitologii a capodoperei, numeroasele forme de adulare a protagoniștilor literari, abundența de clișee elogiative (poetul ca preot, apostol, rege, luceafăr etc.). Toate sunt moduri prin care doxa unei culturi mici tematizează desfășurarea exorbitantă de forțe din jurul obiectului literar, atât pentru producerea, cât și pentru aprecierea lui. Consecința stringentă a acestei teorii estetic-antropologice e că putem fixa pentru cultura română un "loc" al literaturii, un spațiu al experienței
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
utilizare interfața dintre temele genialității și colectivitatea care le exploata, setul de instrucțiuni care prevedeau pentru cititori, critici și scriitori modul de aplicare a geniului la realitățile fizice și morale ale țării). În funcție de acest raport cu evenimentele care au structurat doxa admirației în cursul secolului al XIX-lea am caracterizat trei "regimuri de utilizare" a genialității. Capitolul al doilea discută regimul "sacralizării", legat de pătrunderea ideilor despre sacrul scriitorului aproximativ după 1835. Acesta a fost primul moment de reconfigurare a admirației
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cantitativă a genialității? Răspunsul e simplu: a intervenit o circumstanță favorizantă. Suportul acestei perspective asupra genialității e de import. O conjunctură istorică a făcut ca începuturile culturii literare române să fie contemporane cu una dintre cele mai influente doctrine - și doxe - din secolul al XIX-lea, saint-simonismul. Lansată de contele Henri de Saint-Simon (1760-1825) printr-o serie de lucrări publicate începând cu 1802, această doctrină a fost reluată mai apoi de numeroși autori și transformată într-un cult laic. Textele originale
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
contează aici. Ideologia saint-simoniană e pentru secolul al XIX-lea mai mult decât un corpus de idei care călătoresc pe filiere identificabile, prin autori și prin texte. E mai degrabă un complex de reprezentări care se difuzează prin contagiune, înarmând doxa epocii cu instrumente pentru perceperea, recrutarea și administrarea genialității. Ideea de bază era aceea a unei organizări sociale care să implice participarea geniilor la guvernare. Saint-Simon propunea un sistem plebiscitar prin care cei mai buni artiști și savanți să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
una dintre cele mai simple "rețete" de producere a geniului. 2.6. Cum se nasc luceferii: radiografia unei admirații Să facem un mic exercițiu de imaginație și să ne punem pe poziția celui care trebuia să producă "un geniu" în virtutea doxei saint-simoniene. Toate "ingredientele" existau deja în societatea românească. Mai întâi, o idee foarte înaltă despre artiști, scriitori, savanți și despre funcția lor în societate. Saint-simonismul lărgise infinit câmpul pretențiilor oamenilor de spirit: ca deținători ai unei cunoașteri, poeții și savanții
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care a contribuit la răspândirea istoriei naționale, cercetarea arheologică a fost contestată încă de la începutul secolului al XIX-lea. Chiar dacă ambele reprezintă moduri de raportare la trecut, recunoașterea lor în epocă, rolul pe care au ajuns să îl joace în cadrul doxei naționaliste și semnificația care le-a fost atribuită în spațiul public le-a diferențiat radical. De aceea istoria națională a fost primită în universități începând din 1830, în vreme ce primele catedre de arheologie nu apar decât timid după 187067. Distincția celor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu e singura sursă. Orfevreria, lucrurile prețioase, micro-formațiunile naturale sau meșteșugărești sunt mobilizate constant în imaginarea obiectelor literare. Poezia ca "mărgăritar", cuvintele ca "geme nestemate" sau ca "grăunțe de aur"103, culegerile de texte diverse ca "mozaic"104 țin de doxa momentului și se întâlnesc pretutindeni, ca un loc evident al reprezentării literaturii. Ce voiau aceste metafore să spună? O să iau un exemplu în care figurile materialiste ale literaturii sunt dezvoltate și "filate" în așa fel încât să ne permită să
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
îndepărtează, asociind-o dotărilor ieșite din comun și conduitelor excentrice. Modernitatea a atribuit creatorilor rolul de a reprezenta caracterul singularizant al vocației dar, în acest fel, a și limitat accesul la ea. Faptul că o lungă tradiție romantică asimilată de doxa secolului al XIX-lea a rezervat poeților și artiștilor dreptul la o viață dedicată, faptul că realitatea vocației a fost identificată în mod restrictiv cu un model al inspirațiilor excepționale 11, a obscurizat natura democratică a chemării și capacitatea ei
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
înșiruire de fapte și de evenimente într-o istorie a împlinirii personale. Lucrând, gândind sau exercitând o profesie, ei răspundeau unui "apel". Viața lor se putea povesti pentru că exista o aspirație care dădea sens activităților care constituiau parcursul existențial. Prin doxa naționalistă, existențele au fost transformate în biografii, adică în trasee inteligibile, raportate la un ideal interior. În acest sens, "misiunea națională" a servit ca un cadru de referință pentru toate genurile de investiție afectivă capabile să orienteze conduitele existențiale. Din
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
siècle, qui a fonctionné en guise de "recette" pour toutes les cultures littéraires émergentes au XIXe siècle. Il s'agit d'une réflexion centrée sur les usages culturaux, qui s'inscrit dans la suite des tentatives récentes de réévaluation de la doxa du génie (Ann Jefferson, Genius in France: An Idea and Its Uses, Princeton University Press, Princeton, 2014; Jean-Alexandre Perras, L'Exception exemplaire: Inventions et usages du génie, XVIe - XVIIIe siècle, Garnier, Paris, 2016) et dont les principaux nouveautés concernent le
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
d'augmenter la production des œuvres. Par les figures du génie on a poursuivi la désignation de certaines ressources sociales et leur engagement dans la production des objets littéraires. Cette enquête a été articulée par trois moments, en fonction de la doxa qui gère et règle le régime d'utilisation et d'application du génie aux réalités de la société roumaine. Premièrement, il s'agit de l'importation des idées saint-simoniennes du sacre de l'écrivain vers 1835. C'est à cet régime
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
principiu pe care McKerrow îl identifică, acesta ne spune că "retorica reprezintă cunoaștere doxastică și nu epistemică"783. Pentru a înțelege implicațiile acestui principiu asupra orientării critice pe care o propune, McKerrow procedează la o redefinire a conceptului însuși de doxa. În acest sens, criticul apreciază că orice viziune a retoricii din perspectivă epistemică nu face decât să o supună reabilitării, din perspectiva unor criterii universale de evaluare, demers pe care, cum am văzut, McKerrow îl aprecia negativ. În schimb, propune
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
a retoricii din perspectivă epistemică nu face decât să o supună reabilitării, din perspectiva unor criterii universale de evaluare, demers pe care, cum am văzut, McKerrow îl aprecia negativ. În schimb, propune criticul, o abordare pozitivă "reasertează valoarea teritoriului retoricii - doxa - și, astfel, resituează teoria și practica într-un context mult mai favorabil continuității acesteia"784. Ray McKerrow face referință la modalitatea în care Hariman reconceptualizează doxa, într-o manieră care o desprinde de opoziția cu episteme, corelând-o cu sensul
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
îl aprecia negativ. În schimb, propune criticul, o abordare pozitivă "reasertează valoarea teritoriului retoricii - doxa - și, astfel, resituează teoria și practica într-un context mult mai favorabil continuității acesteia"784. Ray McKerrow face referință la modalitatea în care Hariman reconceptualizează doxa, într-o manieră care o desprinde de opoziția cu episteme, corelând-o cu sensul tradițional de "opinie", dar și cu cele, mai puțin obișnuite, de "reputație" (reputation, în limba engleză), sau "privire" (regard, în limba engleză), care "funcționează în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
tradițional de "opinie", dar și cu cele, mai puțin obișnuite, de "reputație" (reputation, în limba engleză), sau "privire" (regard, în limba engleză), care "funcționează în aceeași măsură în sens de ascundere, pe cât în sens de revelare"785. Această interpretare poziționează doxa într-o relație inedită cu aletheia sau adevărul - care, în sensul etimologic, desemnează, cum ne amintim, "starea de ne-ascundere" - și, astfel, "această dinamică a ascunderii și neascunderii (adevărul) - a autorizării și marginalizării - constituie mijlocul prin care determinăm ceea ce credem
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
susține criticismul în termeni de lectură inteligentă a discursului puterii"808. În final, criticul subliniază caracterul de-sine-stătător al practicii critice, care, eliberată de orice legitimare care se revendică de la anumite criterii universaliste ale rațiunii, "celebrează propria dependență de contingență, de doxa ca temei al cunoașterii, de nominalism, care consideră că însuși temeiul înțelesului limbajului este doxastic și de criticism, privit ca act performativ"809. McKerrow declară că intenția retoricii critice nu este, nicidecum, cea de a delegitima alte tipuri de criticism
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
condamnare mare. Similar: călugăr, decan, putred, pîrnăiaș Beton = calitate. Similar: brici, de comă, di grande, durere, giorno, marfă, zeiss Bibliotecă = cărți de joc. Similar: terfeloage Bididiu = deținut. Similar: sezonist, urs (analfabet), breteluță (minor), buticar, macarencar Biloi = creier. Similar: bibilică, devlă, doxă, glagore, balcon, calculator, tărtăcuță Bizon = individ. Similar: gagiu, gașper, gorobete Blat = ascuns, discret; de proveniență germană, în original: das Blatt. Similar: șest Borș = sînge Brățări = cătușe. Similar: mănuși, lanțuri Bulău = închisoare. Similar: mititica, pîrnaie, pripon, pension, ocnă, răcoare, zdup Bumbi
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
11: aiurea "absurd, ciudat, nepotrivit", anti "sedat", belea "nemaipomenit", benga "rău", beton "nemaipomenit, extraordinar", bată "nătâng, prost", biscuit "foarte slab", blană "foarte moale", bubui "smintit, zăpăcit", clei "care nu știe absolut nimic"; foarte beat", crima "formidabil, extraordinar", dilimache "nebun, ticnit", doxa "care știe tot", giopsi "de calitate superioară, excelent", giorno "extraordinar", lache "prost, nedescurcăreț", mambo "frumos, excelent", mangă "foarte beat", matol "foarte beat", mega "grozav", meserie "excelent", monstru "nemaipomenit", mové "răutăcios, nesuferit", parfum "extraordinar", pulbere "foarte beat", sadomasoscaunodulapo "sado-masochist", salon "cumsecade
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]