3,400 matches
-
aproape jumătate din volum, să facă notă discordantă față de cele care reușiseră pînă aici să creeze o formulă, un pact. A nu se înțelege că volumul e lipsit de merite. Abilitățile de observator al detaliilor, microrealismul, inspirația din imediat și dozajul ironiei rămîn calități ale prozei lui Petre Barbu; acest volum are însă anexată o „agendă personală” de care s-ar fi putut lipsi, chiar dacă pentru autor tocmai aceasta pare să fi fost punctul declanșator al scrisului. Deversarea sa în text
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
reținut tot ceea ce a fost mai bun în literatură, promovînd o serie de „best-seller-uri istorice”. Nu e prin urmare adevărat că nucleul canonului literar l-ar reprezenta varianta oficializată a elitismului: grupul scriitorilor canonici rezultă dintr-o subtilă dialectică a dozajului între preferințele literare ale minților luminate și succesul de factură „populară”, produs de mulțimea cititorilor obișnuiți. Încercările stîngii intelectuale și ale multiculturaliștilor de a modifica structura canonului prin introducerea în listă de autori pe criterii politice va fi sortită eșecului
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
Cum singur spune, Țuțea s-a revărsat în alții. Când apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urmă, cristaline, șlefuite de patimă, suferință și inteligență, câteva sute de „vorbe memorabile“. Funcția acestor pagini este simplă: înțelese în dozajul lor corect, uneori cu doza necesară de umor, alteori rămânând de-a dreptul contestabile, ele pot să apere de amăgitori, de proști și uneori de excesul care stă la pândă în fiecare dintre noi. Dar mai presus de orice ele
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
adevărat remarcabile. Despre ele nu mai am nimic de adăugat. Ce mă bucură, însă, în privința celorlalte, e că toate au cel puțin un farmec indirect. Obținut prin valoarea adăugată a profesionalismului filologic, acesta se traduce în inteligență, ingeniozitate, nuanță lexicală, dozaj narativ și, în sfârșit, erudiție interpretativă.
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
pe care le-a publicat de-a lungul timpului în țară sau în străinătate. Din ele se desprinde portretul unui spirit erudit căruia știința teoretică nu i-a atrofiat flerul limbii. Așa se face că istoricul are un foarte eficient dozaj al limbii de care face uz. E miezos fără să fie dulceag de arhaic, alternînd precizia terminologiei savante cu mustul vocabulelor pitorești. De aici și senzația stranie pe care o lasă: un istoric înzestrat cu talent literar; și cu devoțiune
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
uitare de sine, niște fragmente al căror conținut te traumatizează la propriu. În ambele cazuri desfătarea estetică lipsește, și totuși atenția îți este trează. Granița care separă textul literar de regiunea corozivă a non-literaturii ține pînă la urmă de un dozaj al emoției auctoriale. De cîtă emoție pune autorul în cuvinte depinde în mare măsură efectul artistic pe care îl va obține. Dozajul acesta înseamnă sensibilitate supusă tehnicii scrisului. E ca o cernere cantitativă la capătul căreia intensitatea unui sentiment e
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
este trează. Granița care separă textul literar de regiunea corozivă a non-literaturii ține pînă la urmă de un dozaj al emoției auctoriale. De cîtă emoție pune autorul în cuvinte depinde în mare măsură efectul artistic pe care îl va obține. Dozajul acesta înseamnă sensibilitate supusă tehnicii scrisului. E ca o cernere cantitativă la capătul căreia intensitatea unui sentiment e trecută prin filtrul epic al detaliilor folosite. Iar momentul cînd simți că lectura devine delectare marchează tocmai pragul care face ca un
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
la ce prag de suferință poate fi împinsă ființa umană. E o constatare pe care am făcut-o mulți dintre noi: rareori deschidem un volum de memorii de închisoare cu gîndul de a ne desfăta estetic. Cauza ține tocmai de dozajul emoției de care vorbeam înainte. E atîta durere acolo încît textul își pierde virtuțile artistice. Se produce o suprasaturare mentală. Depășirea dozei atrage după sine neputința de a mai prelucra artistic un sentiment. și astfel se cade în tărîmul extraestetic
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
cazul volumelor de memorialistică penitenciară, valoarea lor e cu precădere una documentară și nu una literară. Ce spune autorul contează, nu maniera în care o face. Ultimul lucru pe care i l-ai cere este să se mai gîndească la dozaje estetice și la tehnici scriitoricești. Iată de ce literatura carcerală nu e scrisă pentru criticii literari, ci pentru istorici. O depoziție istorică e întîi de toate o mărturie, iar nu o trufanda atîrnată în galantarul topurilor literare. Paradoxul cărții lui Adrian
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
precarității firii umane, Andrei Oprescu este un autor al cărui mesaj livresc e unul tonic. Fiecare episod pare o fabulă însoțită de o morală subiacentă: omul își păstrează resurse de omenie chiar și în iad. Andrei Oprescu are un bun dozaj al emoției și o benefică distanță etică față de evenimentele pe care le înfățișează. Suferința nu este un merit, spune autorul în "Cuvînt înainte", iar noi putem adăuga: în schimb, prelucrarea suferinței este. Iar meritul lui Adrian Oprescu este că a
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
între concretețea debordantă a personajelor și aerul lor fantomatic." Avem, în acest eșantion, o descriere analitică exactă, limpede, perfect verificabilă, care ține - de una singură - locul oricărei judecăți de valoare. Aflăm, de aici, cum se folosește romanul, știm în ce dozaj și cu ce eventuale precauții trebuie administrat el, dar ne lipsește eticheta care să ne indice prețul. Lucrul se poate, desigur, explica prin vechea convenție a criticii de întâmpinare, mai mereu tatonantă când vine vorba de autori aflați la prima
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
umbra celulei, care a fost tipărit sub semnătura lui Petru Groza... Din aceste ultime citate rezultă că, în pofida firii sale hard și a unei împliniri literare personale ce-a resimțit-o ca nesatisfăcătoare, Pericle Martinescu n-a rămas un complexat. Dozajul pe care-l practică între modestie și necomplezență e salubru. Cînd crede că e cazul, verbul său devine mușcător, punînd în chestiune inclusiv personalități de solidă reputație. Din penumbra unei poziții modeste, Pericle Martinescu și-a aplicat luciditatea și și-
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
e mai arzătoare, cu atît neîncrederea pe care o stîrnești e mai încăpățînată. De ce se întîmplă așa nu e greu de înțeles. E ceva care sperie în patetismul debordant al ideilor fixe, probabil o lipsă de măsură care face ca dozajul dintre fondul afectiv cu care îți hrănești convingerile și expresia pe care ajung ele să le capete înclină balanța spre elocința dură a misionarilor politici. Impresia aceasta o au toți, mai puțin purtătorul tonului excesiv. El trăiește cu iluzia că
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
de cuvintele scriitorului, caz în care, în lipsa unei reprezentări directe a unui trup prin a cărui mișcare să se propage o emoție, imaginația cititorului trebuie atrasă prin ritmul și înlănțuirea unor imagini pe care nu trupul viu le iscă, ci dozajul prozodic pe care mintea scriitorului îl produce. (Spun dozaj prozodic și nu narativ, întrucît instinctul ritmic al fluenței lexicale nu ține doar de poezie, ci și de proză. Astăzi prozodia este epică, nu poetică.) După acest dozaj prozodic se poate
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
directe a unui trup prin a cărui mișcare să se propage o emoție, imaginația cititorului trebuie atrasă prin ritmul și înlănțuirea unor imagini pe care nu trupul viu le iscă, ci dozajul prozodic pe care mintea scriitorului îl produce. (Spun dozaj prozodic și nu narativ, întrucît instinctul ritmic al fluenței lexicale nu ține doar de poezie, ci și de proză. Astăzi prozodia este epică, nu poetică.) După acest dozaj prozodic se poate măsura cultura scriitorului și puterea lui de a evita
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
le iscă, ci dozajul prozodic pe care mintea scriitorului îl produce. (Spun dozaj prozodic și nu narativ, întrucît instinctul ritmic al fluenței lexicale nu ține doar de poezie, ci și de proză. Astăzi prozodia este epică, nu poetică.) După acest dozaj prozodic se poate măsura cultura scriitorului și puterea lui de a evita tonul excesiv. Tocmai de aceea actorii de talent au o cultură modestă și, tot de aceea, dacă se apucă să scrie, forma de expresie literară la care ajung
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
Neavînd mijloacele celui dintîi, cel de-al doilea face pe viu exact impresia pe care o face actorul în scris. Pasolini se află undeva la mijloc. Are temperament de actor și cultură de scriitor. Și cu toate acestea îi lipsește dozajul prozodic. E o lipsă de măsură în ființa lui care răzbate în scrisul polemic al gazetăriei sale. Pasolini crede că e îndeajuns să-și strige în scris indignarea ca ea să pătrundă de la sine în sufletul oamenilor. De aici tonul
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
schimb, Pasolini vrea să se miște pe hîrtie precum actorii pe scenă, ceva din virulența peliculelor celebrului cineast trecînd în substanța scrierior sale. Pasolini e violent în expresie și contondent în argumentație, și chiar în asta stă lipsa lui de dozaj prozodic. Și dacă nu-i poți ignora un merit, acela e tocmai obstinația cu care își repetă mereu ideile. Le repetă de atîtea ori încît oricine, citind Scrierile corsare apărute la Polirom, își poate face o imagine exactă despre ideologia
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
acum romanul a două stări care se caută cu dificultate. Codul romanesc rămâne unul greu de prins, fiind motivat de viziunea interioară excesiv de nuanțată. Sunt imposibil de disociat părțile și întregul, extremele de ceea ce este punctul central. Există inabilități de dozaj în tratamentul fabulei narative. Romanul este un document ficțional al existenței în utopia reală. Opera autentică a unei lumi false, care își impune cu orice preț efectele. Avem în el unul dintre primele romane creditabile ale utopiei românești, în ordine
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
seducție, principala grijă a autorului este răsturnarea perspectivei. Într-un cuvînt, Gabriel Liiceanu nu scrie decît în momentul în care simte că, în cazul temei asupra căreia s-a aplecat, a găsit o nouă fantă interpretativă. Restul ține de un dozaj narativ în care rolul precumpănitor îl joacă tensiunea discursului. Scrisul lui Gabriel Liiceanu se petrece la altitudinea firelor suspendate pe piloni de înaltă tensiune. În cazul cărților sale, există un tonus mental, mai precis o intensitate concentrată pe unitatea de
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
prea deranjante redundanțe, ea se păstrează perfect și proliferează măsurat. Schema, supusă unei analize brute, e oarecum simplă, centrată aproape muzeal în jurul câte unui obiect intim (nu neapărat indecent) proiectat în amintiri cât se poate de limpezi, cu un anume dozaj de umor și cu o concluzie scăpată parcă din vârful delicat al condeiului. Și totuși, în ciuda tuturor acestor rigori formale, naturalețea - și numai ea - dă tonul. Categoria artificiului se autoexclude încă de la primele pagini, fără a da semne de minimă
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
cu titlu atît de straniu, articolul care ne-a atras atenția a fost evocarea lui C. D. Zeletin cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la moartea poetului G. Tutoveanu. Ceea ce este impresionant la acest medic erudit și rafinat este dozajul perfect la care ajunge îmbinînd o erudiție de cuprindere enciclopedică și un simț estetic de o impecabilă tăietură. De obicei savanții, știind prea multe, scriu prost, mulțimea cunoștințelor sleindu-le filonul afectiv. În cazul lui C. D. Zeletin, regula nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
ocazie de informare competentă. În fond, principalul merit al directorului H.-R. Patapievici și al redactorului-șef George Arun este că au găsit formula optimă de echilibru între calitatea scrisului și substanța textelor. Atuul revistei stă așadar într-un bun dozaj al articolelor: textele bine scrise alături de texte bine informate. Din numărul din august al Ideilor în dialog ne-a atras atenția recenzia " Cînd viitorul este în trecut" semnat de Rodica Binder. Recenzia la versiunea germană a cărții lui Umberto Eco
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
pătrund singure în minte, ca praful în ochi”. Un laitmotiv al operei ce ne preocupă aici este dubla condiționare a edificării umane: să nu se exagereze nici sub aspectul autorității, dar, mai ales, nici sub cel al toleranței. Dintr-un dozaj necorespunzător se obține produsul marcat de hybris, ce are ca însemne excesul și violența considerate în antichitate sursa generatoare, alături de destin, a conflictului și a prăbușirii eroului unei tragedii. Aforismul gânditorului V. Fetescu consecvent cu el însuși și disponibil logicii
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cu un tonus foarte bun; un fel de vagabond îndrăcit pe care nimeni și nimic nu-l poate ține-n loc, "regulându-i pe toți cei care vroiau să-l reguleze". Radu Aldulescu introduce, din loc în loc și cu bun dozaj, pigmenții unui limbaj crud, un argou al mahalalei bucureștene din care se vor ivi, peste ani, și actualii băieți de băieți. Dialogurile lui Mite cu Bajnorică și aventurile amândurora pe litoral, alături de obseda(n)ta Atena, sunt de o virtuozitate
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]