315 matches
-
au evidențiat câteva aspecte importante: Ca urmarea a concluziilor trase după raidul de la Dieppe, britanicii au dezvoltat o gamă variată de vehicule blindate specializate, care permitea geniștilor să execute cea mai mare parte a sarcinilor lor protejați de blindaje vestitele „Drăcii ale lui Hobart”. Operațiunea de la Dieppe a scos în evidență incapacitatea de la acea vreme a RAF de a asigura un sprijin corespunzător forțelor terestre și acest fapt a dus la crearea unei Forțe Tactice Aeriene specializată în sprijinirea principalelor ofensive
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
flotă formată din nave mici care remorcau baloane de baraj. Unele dintre cele mai neobișnuite pregărtiri ale aliaților au inclus vehiculele armate special adaptate pentru asaltul amfibiu. Dezvoltate sub conducerea generalului maior Percy Hobart (cumnatul lui Montgomery), aceste vehicule (poreclite "drăciile lui Hobart") includeau tancuri amfibii Duplex Drive Sherman, „crocodili” Churchill, blindate aruncătoare de flăcări, de distrugere a câmpurilor minate, tancuri-pod sau tancuri-cu-drum-bandă, destinate în special primelor ore ale debarcării. Aceste tancuri se puteau transforma rapid în blindate obișnuite, după demontarea
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
Aceste tancuri se puteau transforma rapid în blindate obișnuite, după demontarea dispozitivelor speciale. De asemenea, au mai fost concepute tancuri purtătoare de mortiere de calibru mare, pentru distrugerea cazematelor. Aceste vehicule au fost testate pe plajele din Yorkshire, Anglia. Cele mai multe „drăcii” au fost deservite de echipaje din Divizia a 79-a blindate, fiind detașate pe lângă diferitele unități de desantare. Inginerii militari au conceput două porturi prefabricate „Mulberry”, vitale pentru asigurarea aprovizionării Aliaților în primele săptămâni ale bătăliei, până la cucerirea unor porturi
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
(aproximativ "Drăciile lui Hobart") au fost o serie de tancuri modificate în vederea luptelor din timpul celui de-al doilea război mondial. Ele s-au aflat în dotarea Diviziei a 79-a blindate britanice sau a geniștilor din Regatul Unit. Aceste tancuri speciale
Hobart's Funnies () [Corola-website/Science/311514_a_312843]
-
depășească o multitudine de probleme puse în fața Aliaților de debarcarea din Normandia. Aceste tancuri au jucat un rol de primă importanță pe plajele pe care au debarcat trupele Commonwealth-ului. Aceste tancuri pot fi considerate precursorii mașinilor moderne de luptă. Începuturile „drăciilor” poate fi plasat la momentul în care geniștii și-au dat seama de nevoia existenței unor mașini moderne de asediu, care să conducă asaltul împotriva apărătorilor porțiunii franceze a Zidului Atlanticului. Depășirea rapidă a obstacolelor și lucrărilor defensive germane era
Hobart's Funnies () [Corola-website/Science/311514_a_312843]
-
de acces prin terenurile minate de germani. Tancul sovietic T-34 fusese modificat în tanc de deminare prin montarea unor role suplimentare. Tancurile pentru sprijin apropiat, tancurile-pod, transportoarele de fascine fuseseră de asemenea construite de diferite fabrici ale aliaților. Totuși, „drăciile” au fost cea mai vastă și completă colecție disponibilă de mașini genistice. La începutul anului 1944, Hobart și-a prezentat creațiile tancurile amfibii, curățătorii „crabi” de mine, transportoare de fascine sau poduri și „crocodili” aruncători de flăcări principalilor lideri Aliați
Hobart's Funnies () [Corola-website/Science/311514_a_312843]
-
monitoare plus vasele de debarcare dotate cu tunuri), comandourile 41, 47 și 48 ale pușcașilor marini din Brigada Servicii Speciale și comandoul 10 interaliat (format în principal din militari [[belgieni[[ și [[norvegieni]]), sprijinite de vehicule blindate specializate ([[Hobart's Funnies| „Drăciile lui Hobart”]]) au debarcat pe ambele laturi ale breșei spărturii din dig. Au izbucnit lupte grele atât pe țărm cât și în orașul ruinat. O parte a trupelor s-a deplasat spre sud-est spre Vlissingen, în timp ce grosul unităților a plecat
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
și alte câteva nimicuri de pe te miri unde, le îndesă în geantă, înșfăcă pisica și ieși în stradă. Care ardea și ea. - Arde strada! exclamă baba. Dar, văzând că cerul era roșu, își dădu seama că arde toată țara. - Ei drăcie, zise. Scoase o perie din geantă și începu să se pieptene. Voia să arate bine în caz că venea televiziunea. Din celelalte case de pe stradă se scurseră câțiva oameni. Alții urlau de mama focului, mistuiți de flăcări. În câteva minute apăru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-și arunce pe podea și puloverul cînd Neva spune „În locul tău n-aș face asta!“ Dar robotul chelner a Înșfăcat deja pantofii și a dispărut cu ei. — Căcat! strigă Sherrill, spălătoria și serviciul de lustruire a pantofilor sînt off line. Drăcia asta nu va aduce nimic Înapoi pînă cînd nu le curăță. Bine că măcar ai rămas cu puloverul. Neva se amuză. — Îți datorăm o pereche de pantofi, spune Sherrill, supărată pe Neva. — Dar eu Îi vreau pe ai mei, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Era o simplă bucățică de metal cu niște dinți pe ea. Trebuia să fii o persoană cu mult mai plină de dexteritate decât eram eu ca să reușești să manevrezi bucata de cașcaval și s-o și razi cu succes pe drăcia aia. Mâinile îmi alunecau de zor, așa că mi-am ras și niște hălci generoase din degete odată cu brânza. Mama m-a tot admonestat în timp ce înjuram, apoi a început să inhaleze alarmată aroma caracteristică de parmezan care invadase bucătăria. În hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
s-o conving cât de mult îmi revenisem. În timp ce mă spăla - un proces neplăcut ce presupunea cârpe de șters și un lighenaș de apă călâie și îmbâcsită - am atacat problema. —Mamă, m-am hotărât să mă întorc la New York. —Ei drăcie, termină cu prostiile. Și a continuat să mă clătească. —Cicatricele mele se vindecă, genunchiul meu face față la efort, toate vânătăile au dispărut. Era ciudat, de fapt; avusesem nenumărate răni, dar nici una gravă. Deși fața mea fusese plină de vânătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
doilea mail era de la mama! Cu asta, era a doua oară în viață. Ce s-o fi întâmplat? Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Mustața lui Helen Ce i-ai spus lui Helen să facă cu drăcia aia de cremă depilatoare? Dumnezeule mare, ce miros! Și persoanele care au venit la ușă au făcut comentarii asupra lui. Băiatul care ia banii pe lapte (un mucos) a zis - și mă jur că nu mint - „Văleu, domniță, tocmai ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fericit cheile Toyotei. După ce l-a luat în brațe, Hugo a ieșit și a încercat, cu o singură mână, să târască pe asfalt și apoi în sus, pe scările de la intrare, cutiile grele din carton. Cine naiba mai trimisese și drăcia asta ridicolă și, mai exact, de ce? Deschizând primul pachet, Hugo a găsit un pliculeț auriu, pe care era imprimat, cu niște caractere străine, buclate, cuvântul „Theo“. Înăuntru era un bilet de la Amanda. Era parfumat și imprimat cu baloane pastel. Dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
filmele de groază de pe ecran și din creier, sosea vremea acțiunii, momentul pe care îl așteptam în fiecare noapte. Cu ajutorul lui Mihnea, instalasem un program de spart mail-uri, o chestie simplă și eficientă, gata să se plimbe prin calculatoarele altora. Drăcia se reactualiza singură, luând forma și denumirea fișierelor pe care le vizita; cine poate spune cu ce te mai garnisea? La o adică, se instala chiar în programul anti-virus, anunțându-te că ți-a găsit probleme prin altă parte; ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ceva.“ „Sacul lui Moș Crăciun de-anul trecut...“ „Mai tare de-atât, Robane. A răsturnat o chestie țuguiată, era proptită-ntre cărămizi. O fi zis că-i un lemn, ceva de la vânt. Cu piciorul a atins-o, din greșeală, prostește. Drăcia a zburat până jos, a auzit-o probabil cum cade. Nu s-a spart. Pot să-ți descriu și dimensiunile ei: avea șaptezeci de centimetri, cât lățimea șemineului.“ „Ne mai fierbi mult?“, s-a enervat Maria. Îi stătea bine când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dulap, apoi a deschis un sertar mare, lung, cum se făceau pe vremuri, pentru plăpumi și așternuturi. A scos de-acolo un tub cartonat, vișiniu, lunguieț; puteai să altoiești câinii cu el. Ni l-a fâlfâit sub nas. „Asta-i drăcia!“ Jubila. „Pot să-ntreb și eu ceva?“, mi-a luat-o Maria înainte, „Cum a ajuns «drăcia» la tine?“ Acum jubilarea devenise triumf. Mihnea își savura momentul. „Să zicem că mai vorbesc din când în când cu frații «Brothers». Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
A scos de-acolo un tub cartonat, vișiniu, lunguieț; puteai să altoiești câinii cu el. Ni l-a fâlfâit sub nas. „Asta-i drăcia!“ Jubila. „Pot să-ntreb și eu ceva?“, mi-a luat-o Maria înainte, „Cum a ajuns «drăcia» la tine?“ Acum jubilarea devenise triumf. Mihnea își savura momentul. „Să zicem că mai vorbesc din când în când cu frații «Brothers». Pare ciudat, dar știu să deschidă gura, uneori articulează cuvinte întregi. Dacă le împingi o damigeană cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de rezolvat. Aici intervin mini-organismele astea pe care le-am inventat. Piticoții mei electrici se pun în mișcare, analizează, evaluează, compară. Vreau să obțin o predicție, un scenariu pe termen scurt sau lung; eventual, o soluție. Cu asta se-ocupă drăciile mele. Ecranul îmi afișează rezultatele, după ce s-au epuizat toate posibilitățile. Programele se pot combina și-ntre ele, aleatoriu. De la un anumit moment, mașinăriile funcționează autonom. Eu nu mai controlez nimic, rezultatul e nepredictibil, ca și modalitatea de calcul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încălțămintei un soi de melc răsucit, ridicat sfidător în aer, cu vârful în sus: îți venea să-l tai cu cuțitul și să aduci pantoful la dimensiunea lui firească. De aspect, nici nu mai putea fi vorba; când puneai o drăcie de-aia în picioare, jurai că te-ai încălțat cu-o trompă de elefant. Găseai trompe pe toate gusturile: și pentru bărbați, și pentru femei. Maria proba de zor, nu-i plăceau, dar așa arăta moda, trebuia să te conformezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lângă Palatul CEC, pe Kiseleff. N-aveai loc nici să respiri. Le recunoșteai imediat, după zimți și geamurile cuirasate. Cu cât te îndepărtai de ele, cu-atât păreau mai multe. Dacă mergeai în Băneasa, jurai că ai intrat în port. Drăciile astea îți înțepau privirea, decupau orașul în bucăți tăioase, sucindu-l ca pe-un cerșetor cu corpul frânt în poziții neverosimile. Bănci, corporații, trusturi. Firme cu parteneri mulți, care trebuiau să se înșire cu toții-n titlu și de care cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
1890, se găsește un tip care să pună cap la cap ideile lui Jacquard și Babbage: Herman Hollerith, stabilit în America. Individul își brevetează o mașinărie de informație electromecanică, funcționând cu cartele găurite, ca războaiele de țesut ale lui Jacquard. Drăcia putea realiza operațiuni de calcul și procesare de date: era primul calculator electromecanic. Mai mult, după ce ia nu știu câte premii pentru mașinăria asta, Hollerith devine, în 1896, fondatorul lui Tabulating Machine Company. Îți spune ceva numele, nu?“ „Mă rog, să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Emy dragă, te sărut dulce, aparatul e la Balcic, lângă vechea Primărie, vezi Bonceff.“ „A fost nevoie de ceva muncă de cercetare.“, am revenit eu. „Unu: nicăieri în roman nu-i vorba de nici un aparat, dacă nu punem la socoteală drăcia misterioasă a Doamnei T., dedicată igienei personale (unii au zis că-i un irigator, alții că-i un sterilet; elevii cred și-astăzi că e-o periuță de dinți). Așadar, nu știm la ce se referă Ladima. Doi: în 1927
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar culoarea părea puțin mai deschisă și pâlpâia, ca becurile românești de 40 de wați. Lupu mi-a făcut semn să-i las fotografia. Am ezitat o fracțiune de secundă. Ce se putea întâmpla? Oricum, habar n-aveam cum funcționează drăcia lui Camil. Penciulescu mort, Cibănoiu îngropat; rămăsese doar tânărul Lupu. Până la urmă, i-am întins poza. A apucat-o cu delicatețe, ca un adevărat colecționar de ceasuri, fără să-i atingă pelicula. Apoi a întors-o cu fața în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu mai existau batiste?! „Ce căutăm?“, am intrat direct în problemă, apăsând tastele: o senzație plăcută, cauciucată, imposibil de descris. „Ultimele noutăți ale colegului tău. Ăla sensibil, cu buzele date cu glicerină.“ „Jurnalul lui Paul?“ „Jurnalul, jurnalul de dincolo de jurnal, drăcii de-astea.“ „Am început să mă obișnuiesc cu ele. Peste tot e-o fereastră, o ușă, un calc, o deschizătură. Mâine-poimâine-mi fuge și podeaua de sub picioare. David Lynch ar fi gelos pe noi.“ „Lasă romanele și fii atent ce zice-amicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am încercat să pun puțină ordine prin lucruri. Nu mergea ușor. Oriunde mă suceam, nimeream doar peste necunoscute. Venisem la mare crezând că vom dezlega enigma tablourilor lui Varo și Luchian, poate și-a unei societăți secrete mondiale, care ascundea drăcii prin statui și-armuri, și dădusem peste autorul-minune și conferința lui epică. Globalmind și frații „Brothers“, concurați de echipa Bavaru-Ciupină, scormoneau și ei prin județ, cu un pas în urmă, dar aproape de noi: le simțeam răsuflarea în ceafă, prezența în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]