67 matches
-
plan european și mondial. Aveau însă exigențele lor, de care trebuia să ții seama. Discuția trebuia să fie productivă, în egală măsură, pentru ambele părți. Se așteptau ca tu să fii punctual și să respecți timpul lor, care era foarte drămuit. Dacă te încadrai în această schemă, oficialul olandez își găsea întotdeauna timp să te primească. Respectând regulile casei, ușile mi-au fost deschise, ori de câte ori am apelat, până la nivelul ministrului afacerilor externe. Acolo, la Haga, am învățat repede că mesajul venit
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
literaturii contemporane, LCF, 1995, 23; Geo Șerban, Hartă în relief, LCF, 1995, 23; Dan Silviu Boerescu, Istorie literară en gros, critică istorică en detail, LCF, 1995, 23; Caius Dobrescu, Monument și sentiment, RL, 1995, 48; George Pruteanu, Un puzzle bine drămuit, RL, 1995, 48; Florin Mihăilescu, Dilemele lecturii critice, ST, 1996, 11-12; Simuț, Critica, 146-148; Ioan Buduca, La o antologie, VTRA, 1998, 2; Romulus Diaconescu, O lume a dialogului, București, 1998, 87-92; Nicolae Breban, Laurențiu, CNT, 2000, 45; Iosif Naghiu, Niciodată
ULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
timpului, „Baricada”, 1991, 8; Romanița Constantinescu, Tragedia optimistă, RL, 1993, 13; Dumitru Dinulescu, Demența funcționară, CNT, 1993, 21; Geo Vasile, „Băieții de bani gata”, „Flagrant”, 1993, 50; Alex. Ștefănescu, Lasciate ogni speranza!, RL, 1995, 40; George Pruteanu, Un puzzle bine drămuit, RL, 1995, 48; Alex. Ștefănescu, Arta scandalului, RL, 1996, 41; Alex. Ștefănescu, Mai sunt de citit mii de cărți, FLC, 1997, 6; Mircea Ghițulescu, Avangarda lui Grid Modorcea, „Rampa și ecranul”, 1998, 7-8; Geo Vasile, O lectură incitantă, o carte
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
o astfel de întâmplare premonitoare, prevestitoare. Cred în „semne“, trebuie să cred în ele, pentru că știu - la început instinctiv, apoi tot mai conștient - că viața mea nu este întâmplătoare. Că rostul ei este dat, bucuria ei mi-a fost dinainte drămuită, drumul meu este scris, cu capătul și popasurile din vreme stabilite. Eu trebuie doar să descopăr. Viața mi-a fost dată spre a o descoperi, clipă de clipă. Povara ei nu există. Există doar bucuria înaintării, a descoperirii, îmbucurarea fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din ochi, m-am Îngrijorat de cât aveau să-mi Îngreuneze valiza toate acele obiecte de lemn, metal, piele și mai știu eu ce! Nu mai vorbesc de cărțile pe cât de groase, pe atât de urâte, total neinteresante! Cât de drămuit este timpul care ne mai rămâne de citit În afară de stricta noastră specialitate, știți foarte bine! „Dar voi vreți să mă omorâți, dragii mei”, le-am spus la un moment dat. „Voi vreți, pur și simplu, să scăpați de mine! Gândiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
neasemuită;/ și am credință nendoită/ Că precum soarele de vară/ Mai viu și mai frumos dogoară/ Decât oricare astru-n noapte -/ Lună sau stele, cele șapte -/ și ea pe cele mai semețe/ Le întrecea în frumusețe,/ Purtare și drăgălășie,/ și drămuită voioșie,/ Iar gingășia ei - minune.../ [...] Chip hotărât și vitejesc/ Vădea, și port și mers crăiesc.”649 Desăvârșirea fizică este de netăgăduit: „și ce grumaz de nea curată/ Avea, fără de nod sau pată/ Să-i strice farmecul: alb-crin,/ Drept, neted rotunjit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
neasemuită;/ și am credință nendoită/ Că precum soarele de vară/ Mai viu și mai frumos dogoară/ Decât oricare astru-n noapte -/ Lună sau stele, cele șapte -/ și ea pe cele mai semețe/ Le întrecea în frumusețe,/ Purtare și drăgălășie,/ și drămuită voioșie,/ Iar gingășia ei - minune.../ [...] Chip hotărât și vitejesc/ Vădea, și port și mers crăiesc.”649 Desăvârșirea fizică este de netăgăduit: „și ce grumaz de nea curată/ Avea, fără de nod sau pată/ Să-i strice farmecul: alb-crin,/ Drept, neted rotunjit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
adevărat că "democrația populară" cu un tip de dictatură ce devenise irespirabilă, a făcut loc parlamentarismului și separării puterilor în "statul de drept" de neimaginat în acei ani. "Ridicarea nivelului de trai, material și spiritual" prin drastice cartelări ale bunurilor drămuite, a fost înlocuită de magazine înțesate cu bunuri, care se înnoiesc în ritmuri amețitoare. Politica economică foarte austeră a partidelor comuniste nu se poate compara cu stratagemele marilor agenți economici ghidați de principiile economiei de piață. Proprietatea colectivă s-a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
comisii și două sub-comisii ale Parlamentului. Comisiile reprezintă, în acest sens, locul confruntării viziunilor grupurilor politice. De fapt, locul dezbaterilor e aici, nu în plen. Dat fiind numărul extrem de mare al deputaților, timpul alocat discursurilor în ședințele plenare este foarte drămuit. Intervențiile, în majoritatea lor, nu depășesc un minut. Mi s-a întâmplat, ca raportor, să am la dispoziție doar un minut și jumătate pentru a exprima rezultatele câtorva luni de muncă. De fapt, timpul din plenară e alocat grupurilor politice
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
revine meritul de a duce mai departe preceptele Moralei. Această însușire nu este nici bunătatea, nici inteligența, nici dragostea, credința, răbdarea, ci dreapta socotință care este o virtute complexă și greu de exprimat în cuvinte. În ea intră precis, tainic drămuite, și bunul-simț și înțelepciunea și cumințenia și voința adăugate celor de mai sus. Niciuna dintre virtuți nu e absolută, doar iscusita cumpănire țintește absolutul. Romanul Corbei conține un mic paragraf despre această calitate de excelență a spiritului. Slavici alege s-
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aveau probleme speciale de dosar sau de comportare. Adeziunea la PCR devenise, în aceste condiții, pe de-o parte o banalitate, pe de alta o banalitate indispensabilă oricărei afirmări profesionale. Sistemul izbutise să transforme orice drept într-un privilegiu atent drămuit, așa încât era foarte greu, dacă nu imposibil, să susții un doctorat, să dai concerte în străinătate sau să ocupi o poziție academică oricât de modestă fără această cvasiformalitate, care nu dădea în niciun fel sentimentul unei opțiuni majore de viață
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
întemeiam Și cu lipsurile din greu luptam, Aveam, totuși, motive să fim fericiți: Eram tineri, eram mulți și eram uniți. Viată... Din zi în zi mai prost trăim, Cu pâine și legume ne hrănim. Când este carne e-atât de drămuită, Că doar, cu șanse, poate fi găsită. Chin Când sufletul îți este cuprins de suferință, Iar gândurile te-asaltează, cu nesăbuință, Orele nopții se transformă într-un chin, Așteptând somnul și zorile, ce anevoie vin. A fost cândva De mult
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
neajunsuri,atât cu echipamentul, cât mai cu seamă cu alimentația.Alimentul de bază pe vremea mea era arpacașul pe care nu știu de unde-l aducea; eu nu auzisem de el până atunci;noi aveam fasolea și cartoful care erau foarte drămuite și acestea. Eu spun că erau in cantități puține față de cum știe să mănânce românul nostru, că-i sperie pe străini când au ocazia să servească masa împreună. Am avut și am un crez deosebit pentru munca cinstită a românului
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
nici inteligența, nici dragostea, credința, răbdarea, evlavia ori sfințenia, ci dreapta socotință, care este o virtute foarte complexă și greu de exprimat în cuvinte. (Are o formulă tot atît de vastă ca polimerii de bază.) În dreapta socotință intră, precis, tainic drămuite, și bunul-simț, și înțelepciunea, și cumințenia, și voința, adăugite celor de mai sus. Nici una din virtuți nu e absolută nici chiar adevărul doar iscusita cumpănire a multora ne poate ajuta să ne ferim nu numai de rele (aceasta-i destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În apartamentul în care-am rămas doar eu, mama și Oana, mare și întunecos, stăm toamna și iarna ca într-o peșteră. Pentru că avem încălzire centrală, nu-i gaz în bucătărie și nici teracote nu mai sunt. Căldura e puțină, drămuită, mai mult noaptea, iar, când se ia curentul, ne vine să dăm de pereți cu cele două radiatoare mici care mai dezmorțesc aerul. Ca să ne ajute, Fodorii și Kety ne fac cadou câte o sobiță de tuci: una neagră, alta
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de prezența mamei, ființa cea mai apropiată sufletește, cea mai înțelegătoare, de o rară delicatețe omenească și gingășie feminină, pe care nu a putut-o vedea, în toată perioada celor zece ani de domnie ai tatălui său, decât sporadic și drămuit, apoi rege din nou, între 19 și 26 de ani, al unei țări antrenate într-un război pe care-l vedea dinainte pierdut, neputând, firește, să-l dorească pierdut, dar pe de altă parte nici câștigat, singur într-o curte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
În căutarea sentimentului pierdut» s-ar putea intitula cursa prin oraș. Important e că parfumul florilor singuratice persistă chiar atunci când grădina e năpădită de argumente epice prozaice, când filmul nu găsește totdeauna tonul elegant-amărui cu care admonestăm egoismul și afecțiunea drămuită, și lipsa de afecțiune, și lipsa de recunoștință, și încă multe alte absențe dintr-un bilanț sentimental falimentar”". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că "Singurătatea florilor" este un film "„sensibil
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]