409 matches
-
în parte repetate, și anume că ar fi posibilă retrocedarea Principatelor cu aceleași condiții cu care ele s-au supus Porții în mod voluntar, tronul putând fi atribuit lui Grigore al III-lea Ghica, aflat în Rusia, și care, ca dragoman, a adus servicii Prusiei. Oponentul cel mai dârz al Rusiei în Principate a fost, alături de Poartă, cabinetul din Viena. Era o conduită politică clară și invariabilă în esența sa, complicațiile derivând însă din sistemul politic european. Într-adevăr, Prusia era
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cabinetului otoman și chiar a celui francez, Aupick neîntreprinzând nimic fără să-l consulte. M. Czajkowski, continua I. Ghica, „mă ajută cu sfaturile sale și mă susține peste tot cu influența sa”; datorită lui obținuse audiența la Riza Pașa, iar dragomanul său, Jean Saik, i-a servit ca interpret pe lângă seraskier (Riza Pașa). După o lună de ședere la Constantinopol Ion Ghica îi comunica lui N. Bălcescu că Michal Czajkowski „ne-a adus serviciile cele mai notabile”. Informații relative la misiunea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o poveste veche românească” (132) - sunt din nou referiri la „solomonii” (vrăji) și la un talisman de tipul celui al lui Solomon : Fata judelui însă farmece știind Și, fiindcă și Ciubăr Credea în solomonii, Pe dânsa el o avea De dragoman credincios între dracul și între el... Dar eată că au văzut Pe a ei scumpă brățea Un baer [= talisman] de matostat Cu multe scrijălituri Ce foarte se potrivia Cu slova ce au fost scris împăratul Solomon în Solomonia sa Pre
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ei, chiar și în Țara Românească 14. Principala afectată de rezultatele bătăliei de la Poltava a continuat să fie Moldova. Alarmată de defecțiunea lui Mihai Racoviță, Poarta Otomană s-a grăbit să trimită pe scaunul domnesc al Moldovei pe marele său dragoman Nicolae Mavrocordat, a cărui principală misiune era să asigure securitatea granițelor nordice ale Imperiului otoman, în speță, ale Moldovei. Procedeul utilizat, cu prilejul acelei numiri, a constituit, însă, preludiul modificării radicale a sistemului de numire a domnilor, ce avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al XII-lea, pentru faptul că a refuzat să trădeze legăturile pe care le avea domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, cu rușii, pe care domnul Moldovei le cunoștea, și încă foarte bine, ca unul ce îndeplinise importanta dregătorie de mare dragoman al Porții Otomane. Reticența domnului Moldovei s-a datorat, însă, temerii, foarte reală, de altfel, că declanșarea unui război turco-rus i-ar fi pus, în mod inevitabil, în pericol stabilitatea propriei sale domnii. Calculul, deși a fost corect, l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bunăvoință de către Elisabeth van der Linden, fost lector de olandeză la Universitatea din București. Între limitele cronologice 1724-1809, ele se orânduiesc astfel: nouă scrisori domnești, șapte răspunsuri ale diplomaților olandezi, trei scrisori ale postelnicului Constantin Ipsilanti, o scrisoare de la marele dragoman al Porții Ioan Caragea, trei de la secretarul acestuia, viitorul domn al Moldovei Mihail Suțu, șapte de la dragomanul Gaspar Testa și numeroase acte comerciale 31. Atenția d-lui Cernovodeanu s-a oprit numai asupra a opt scrisori inedite, dintre care trei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1724-1809, ele se orânduiesc astfel: nouă scrisori domnești, șapte răspunsuri ale diplomaților olandezi, trei scrisori ale postelnicului Constantin Ipsilanti, o scrisoare de la marele dragoman al Porții Ioan Caragea, trei de la secretarul acestuia, viitorul domn al Moldovei Mihail Suțu, șapte de la dragomanul Gaspar Testa și numeroase acte comerciale 31. Atenția d-lui Cernovodeanu s-a oprit numai asupra a opt scrisori inedite, dintre care trei de la Grigore II Ghica, tot atâtea de la C. Mavrocordat și încă două de la C. Racoviță. Corespondența se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Rigo de către Nikolaos Souliotis din București, cu o poliță pentru 20 de galbeni, trimisă de același la 13 aprilie 1750 lui Iorgu Panaioti, negustor grec din Ianina, aflat la Constantinopol, și o scrisoare a lui Souliotis către „sior secretario“ Moruzi, „dragomanul străluciților olandezi“. Informația e nouă față de datele adunate de Florin Marinescu, Etude généalogique sur la famille Mourouzi, Atena, 1987 (ar putea fi vorba de Antioh). Alte șapte scrisori, tot în grecește, din 1750-1753, către „megas sekretarios, monsu Rigo“, poartă semnătura
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-i recomandă pe chirurgul Rentzing; X, același fond, nr. 175, E. de Hochepied către Ioan Theodor Callimachi, pentru a-i recomanda pe un comerciant olandez numit „Enselie“; Următoarele douăsprezece piese provin din același fond, sub nr. 1000: XI, G. Testa, dragomanul legației Olandei, către M. Suțu, intervenind în favoarea consulului olandez de la Alep; XII, G. Testa către M. Suțu, în legătură cu La Gazette de Leyde și cu transmiterea corespondenței diplomatice olandeze la Viena prin curierul otoman; XIII, Suțu către Testa, mulțumind pentru gazete
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
către Testa, cu același subiect; XVII, Suțu către Testa, despre gazete și despre afaceri cu negustori armeni din Adana. O referire la Edme Cousinery, călător francez în Imperiul otoman; XVIII, Suțu către Testa, despre cererile precedente; XIX, Ioan Caragea, mare dragoman al Porții, către Fr. Testa, cu privire la incidentul provocat de ieniceri care au intrat în reședința ambasadorului Olandei la Belgrad (ca și în XVII, Belgrad este o localitate în apropiere de Istanbul); XX, G. Testa către Ioan Caragea, despre același subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
5.VI.1871, Botoșani - 27.XI.1940, Strejnicu, j. Prahova), istoric și critic literar, dramaturg, poet și memorialist. Vlăstar al unei familii cu veche tradiție cărturărească, I. este primul din cei doi fii ai Zulniei Iorga (n. Arghiropol), descendentă din dragomani ai Porții, traducătoare din literatura franceză, și ai avocatului Nicu Iorga, o vreme subprefect de Botoșani. Se trage pe linie paternă din negustori, un strămoș al său, Iorga cupețul, fiind atestat la Botoșani prin 1750, iar pe linie maternă imediată
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Redactor este Ioan N. Ciolan, care de la numărul 4-5-6/1934 devine redactor responsabil. De la numărul 7/1934 comitetul de conducere este alcătuit din Ioan N. Ciolan (director), Petru Olariu (redactor responsabil), Miron Bibu, Nicolae Martin, I. Tănase, Samoilă Banciu, S. Dragoman, N. Hanzu; cu numărul 1/1937 director este Ioan N. Ciolan, iar redactor responsabil, Petru Olariu. Începând cu numărul 7/1938 comitetul de redacție și administrație îi cuprinde pe I. N. Ciolan, director, Petru Olariu, director literar, Samoilă Banciu, redactor
LUCEAFARUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287869_a_289198]
-
Arnold Hauser, Zăpadă târzie, pref. trad., București, 1974; Luise Rinser, La cumpăna vieții, pref. trad., București, 1975; Heinrich Böll, Onoarea pierdută a Katharinei Blum, București, 1978; Mircea Eliade, Hochzeit im Himmel, Freiburg, 1989, Die Schlange, Freiburg, 1990. Repere bibliografice: Barbu Dragoman, „Heinrich Mann”, F, 1966, 7; Klaus Heitmann, „Germanistik in Rumänien”, „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, 1968, 15 martie; Ov. S. Crohmălniceanu, „Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga”, RL, 1970, 14; Nicolae Manolescu, „Cunoaștere poetică și mit în opera lui
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
am de gând să „urc” spre sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul lui Constantin Brâncoveanu (înregistrând cele spuse de Radu Popescu - dispus oricând să înnegrească - chiar prin reproducerea unor zvonuri - amintirea Brâncoveanului - despre moartea lui Scarlat Mavrocordat, fiul lui Alexandru dragomanul Exporitul, ginerele Voievodului, [Radu Greceanu fusese de față la nuntă: „Atuncea dar, pre câșlegi, având Măriia sa și nuntă-a face a fiicăi Mării sale doamnei Ilincăi cu Scarlatache, coconul lui Alexandru dragomanul cel mare împărătesc...]: „Mulți zicea, pă acea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
moartea lui Scarlat Mavrocordat, fiul lui Alexandru dragomanul Exporitul, ginerele Voievodului, [Radu Greceanu fusese de față la nuntă: „Atuncea dar, pre câșlegi, având Măriia sa și nuntă-a face a fiicăi Mării sale doamnei Ilincăi cu Scarlatache, coconul lui Alexandru dragomanul cel mare împărătesc...]: „Mulți zicea, pă acea vreme, să-l fie otrăvit Costandin stolnic pentru niște pricini ce avea socrul cu ginerele între dânșii; ci aceasta Dumnezeu va ști și mai bine și va plăti fieșce căruia după vina și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radu Popescu, dușmanul lui Constantin Brâncoveanu, nu putea scăpa prilejul să arunce o suspiciune „de otrăvire” asupra celui care îi oprise cariera dregătorească și îi oferise și un stagiu la pușcărie: „Scarlat paharnicul, ginerele lui Costandin vodă, fiul preaslăvitului Alexandru dragomanul, care ținea pă Ilinca, războindu-se rău, au murit în Târgoviște. Mulți zicea pă acea vreame să-l fie otrăvit Costandin vodă pentru niște pricini ce avea socrul cu ginerele între dânșăi, de aceasta Dumnezeu va ști mai bine și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și fapta lui”. Circumstanțele necesare „oficializării” unui astfel de zvon erau întrunite: boală necunoscută, neînțelegeri obscure („niște pricini”) instalate între socru și ginere, moarte rapidă. Vorba strecurată - „mulți zicea pă acea vreme” - putea deveni credibilă. Și Scarlatache, „fiiul preaslăvitului Alexandru Dragomanul” (nu uită Popescu, cronicar al lui Nicolae Mavrocordat, să-l slăvească pe Exaporit, părinte și al patronului său), pe care - ne spune Radu Greceanu - voievodul de la București îl „cinstise” făcându-l „păharnic mare”, devin victimă a unui ins priceput în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în ciuda îngrijirilor medicale, sfârșitul a fost neocolit: „După acéia când au fost la 28 dni ale aceiiași luni, fie fost bolnav încă mai denainte vréme, al doilea ginerile Mării sale, Scarlat vel păharnic, feciorul pre învățatului și prea știutului marelui dragoman al Porții turcești, al lui Alexandru Mavrocordat, încă de la țară pătimind câtăva vréme, căutându-l cu doftori și acolo cât au fost, iar după ce l-au adus la scaunul Târgoviștii, numai trei zile mai zăcând, poate că mai mult lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în tinda” catedralei mitropolitane din Târgoviște) îl plângea pe cel mort în floarea vârstei și, deopotrivă, matrimonial frânt „Suptu această piatră zace jupan Scarlat vel păharnic, ginerile prealuminatului Io[an] Costandin Băsarabŭ Voevod și fecioru a lui Alexandru Mavrocordat, marelui dragoman al Porții turcești, tânăr încă, d-abia vărsta-i 22 de ai ajungănd și unanși jumătate numai cu iubitulu-ș soție trăindu, cruda moarte viiața i-au scurtatu; la cursul anilor de la Spășitorul Hs. 1699, neța iulie 28”151. Faima lui de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au dat-o după Radul beizadea, fecior lui Ilieaș vodă, carele mai nainte au fost domn la Moldova, fiind neam bătrân de domn, carele să trăgea din Pătru vodă Rareș” - Anonimul Brâncovenesc), având fie relații însemnate la împărăție („Și fiind dragomanul [Alexandru Scherletoglu] rudă Radului beizadea, însă prea de aproape și viind, cu mare dragoste și cu mare cinste l-au priimit Costandin vodă...” - Anonimul Brâncovenesc), fie putința (valorificabilă imediat) de a fi propulsați în fruntea ierarhiei („[...] și au mers la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dându-i domniea la Moldova” - Anonimul Brâncovenesc) sau descendenți ai unor înalți și influenți funcționari de la Poarta turcească („Atuncea dar, pre câșlegi, având Măriia sa și nuntă a face a fiicăi Mării sale, doamnei Ilinca cu Scarlatache, cuconul lui Alexandru dragomanul cel mare împărătesc, cinstit-au întâi cu dregătorie pre acest cocon, făcându-l păharnic mare [...] Că nici coconul acesta nu cu proastă gătire de la tată-său venise, om mare la înpărăție fiind, știut și învățat foarte” - Radu Greceanu), beneficiari ai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
s-au dus la Iași. Și acolo priimire cu cinste și cu pompe mari făcându-li-se, făcut-au și nunta după obiceaiu...” - Radu Greceanu; Ilinca - Scarlat Mavrocordat [însoțire ce punea capăt și unei vechi inamiciții între Vodă și marele dragoman]: „După acéia și nunta s-au făcut la fevruarie veselie foarte mare și cu cinste domnească făcându-se și dăspre o parte și dăspre alta” - Radu Greceanu), forță pe care ei urmau să o sporească. Linia de bază a acestei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
una din frumoasele insule Prinkips, peste drum de Anatolia, în marea de Marmara. Acolo își găsiră acele torturate trupuri veșnica odihnă, în vechea mănăstire bizantină zidită de împăratul Ion Paleologul în veacul al 15-lea și reparată de celebrul mare dragoman Panaistachi Nicosios, într-al 17-lea veac”. După cumplitul măcel, „ginerii lui [ai lui Constantin Brâncoveanu] și cu doamna - scrie Axinte Uricariul - și cei câțiva boieri au rămas tot la popreală”. La început în serai - Doamna Marica, Bălașa și Anica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1851-1852 (și publică În 1853) scena a patra, „Înecarea vaporului Seceni pe Dunăre”, Încheierea la Un salon din Iași, satiră plină de femei francofone și rochii cochete (vezi Opere, vol. IV: Proză, ed. cit., pp. 99-106). Iată două pasaje: „(...) Nababul, dragomanul și eu, prinși de valuri În cabină, ne-am fi Înecat chiar la mal, Întocmai ca oarecine! Soarta Însă nu vroi să pățim asemine rușine, căci În vreme ce Nababul Îmi istorisea, arăpește, o cruntă Înecare pe marea Indiei, auzii, ca prin
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Israel, unde continuă să publice, fiind laureat a numeroase distincții. Debutează, sub semnătura St. Leonte, în 1948 la revista „Studentul român”, iar în volum cu o „povestire cinematografică”, Boieri și țărani (1955), pentru a trece apoi la roman, cu Cezar Dragoman (I-II, 1957). Ambiția narațiunilor sale romanești este de a evoca nu numai mediul citadin interbelic, ca în Uciderea pruncilor (1966), ci și problemele intelectualului aflat în conflict cu mediul său social, cum se întâmplă în Cercul (1968). Fragmente din
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]