12,502 matches
-
noul volum publicat la Editura Rao în seria "Proză Română Contemporană", la al treilea roman "pentru cei mari" care are în centru un personaj feminin. Subiectul este greu - filmele americane ar fi, de exemplu, caracterizate în ghidurile TV prin cuvîntul "dramă". Ingrid Berleanu, personajul principal, află la 45 de ani, cînd o nouă sarcină o determină să-și facă o serie de analize, că suferă de o boală genetică bazată pe o anomalie cromozomială structurală; decizia de a păstra, cu toate
Un personaj fără "vino-ncoa" by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15343_a_16668]
-
Cronicar Pseudo-Cioran În APOSTROF de pe luna martie, dl. Ion Vartic semnalează, sub titlul Cioran și "bijutierii" din Bistrița, cîteva aberații despre autorul Schimbării la față a României apărute nu de mult. Una este culeasă din revista Okean. Artele dramei în care "un june publicist" nenominalizat (Cronicarul n-a văzut revista și nu știe cine este) îl acuză pe Cioran că s-a stabilit în Occident din oportunism ca "fost extremist" ce se găsea. "Ce era să facă? Să se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
și o mamă maniacă, toți catolicii inflexibili, toți suferă în felul lor și toți merită compasiune, ("Inexplicabil și ciudat îi iubesc pe cei din specia căreia îi aparțin și eu, adică pe oameni."). E o carte despre bucurii naive și drame reale, însă totul are un aer de spectacol trist în care joacă și asistă un clovn bețiv și cu umori negre. Schnier seamănă cu nebunii shakespearieni, cu Zacharias Lichter al lui Matei Călinescu sau cu orice alți proscriși și filosofi
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
la austeritatea formulării, cum am mai observat, nu fac decît să enumăr contribuția la cunoașterea lui F. Aderca, Lucian Blaga dramaturg, în confruntarea cu Victor Eftimiu, în calitate de director al Teatrului Național, Anton Holban și Camil Petrescu, în relația determinată de drama Oameni feluriți, cînd Margareta Feraru găsește dovezi contrare părerilor lui E. Lovinescu în Vremea, din 1932 și în Azi, din 1934. Îmi rezerv plăcerea să citez măcar o dată cum se materializează scrupulul exactității: "Intitulat Ce rămîne din L. Rebreanu, textul
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
ideologiei într-o lume în care identitatea umană, în general, este primejduită de ridicole parcelări în numele ideologiei de grup, e evident că nu va înțelege nici patetismul sfâșietor, complexitatea și expresivitatea acestei cărți în care autorul se consideră parte a dramei - vă amintiți: "Sunt un modern tulburat"? -, și nu judecător al ei. Procesul de intenție este atât de rău ascuns și argumentația "conjuraților" atât de aproximativă încât la încercarea de a le sistematiza am constatat că n-am rămas pe hârtie
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
Plato Papers: A Novel (1999), London: The Biography (2000), câteva volume de poezie și o cantitate impresionantă de eseuri, adunate de secretarul său literar Thomas Wright în volum anul acesta. Romanele lui Ackroyd sunt un inegalabil amestec de proză, lirism, dramă, erudiție și nostalgie. Formula lui romanescă este deocamdată unică în peisajul romanului, iar metoda lui de lucru - dimineața studii, biografii critice, iar după-amiaza roman - va produce în curând o operă neîncăpătoare pentru o bibliotecă. Lidia Vianu: Cărțile dvs. fac naveta
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
pe dată să scriu proză. Sunt încredințat că sensiblitatea a rămas aceeași dar pur și simplu a migrat către un mijloc de expresie diferit. Este în intenția dvs. să creați un nou gen literar, un hibrid între proză, poezie și dramă? Hibridizarea e marea descoperire a Fluxului Conștiinței, dar ea s-a manifestat fără opreliști mai ales de la 1950 încoace. Recurgeți la ea cu premeditare ori din instinct (scriind romanul așa cum se înfiripă, ceea ce ar fi răspunsul cel mai plauzibil, dar
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
mă preocupă foarte tare chestiunea genurilor. Așa cum nu ne așteptăm ca un compozitor să scrie doar simfonii ori doar opere, și scriitorul trebuie să exploreze liber toate modurile de a scrie care există. Menționați hibridul născut din amestecul de poezie, dramă și proză, dar eu aș mai adăuga și narațiunea istorică, de pildă. M-ar interesa să creez o formă care să includă ceea ce îndeobște e denumit 'fapt' și 'ficțiune'. Mă bucură dacă cititorii intră în lumea pe care le-o
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
nădăjduiesc, chiar dacă el se apropie oarecum de pantomimă și teatral. Nu mă simt deloc 'detașat' de text, nici ironic - sunt fanatic atașat, deci extrem de implicat. Dar și aici putem afla o sursă de umor, la urma urmei. Amestecați roman, poezie, dramă, istorie, muzică, gândire și dialog. în bună tradiție Desperado, detestați sentimentalismele. Din cauza refuzului de a vă bizui scrisul pe veriga esențială a iubirii de cuplu (mereu prezentă în fundal dar niciodată folosită ca resort pentru intrigă), construiți o narațiune à
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
străinătate, al avocaților - calitate care i-a ușurat succesul pe această scenă lui Barbu Delavrancea. Proletariatului intelectual nu i se putea acorda nici un rol în fericita Românie a votului cenzitar. În perioada interbelică, excluzându-l pe Nicolae Iorga, autor de drame istorice, de numeroase poezii, dintre care doar ultima de excepțională tensiune, mentor al unui curent literar și critic acerb al modernismului, și sărind peste Gheorghe Tătărescu, autor al unei singure drame istorice, poetul Octavian Goga a ocupat fotoliul de prim
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
perioada interbelică, excluzându-l pe Nicolae Iorga, autor de drame istorice, de numeroase poezii, dintre care doar ultima de excepțională tensiune, mentor al unui curent literar și critic acerb al modernismului, și sărind peste Gheorghe Tătărescu, autor al unei singure drame istorice, poetul Octavian Goga a ocupat fotoliul de prim ministru timp de o lună și zece zile - în virtutea șefiei unui partid pe care, de altfel, nu-l conducea singur! Nu mai puțin, clasa politică interbelică era în bună parte cultivată
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
punctele de vedere, esticii s-au dovedit mai atașați de moștenirea culturală goetheană, decît vesticii. Presa a găsit o temă serioasă de reflecție în faptul că, dacă în 1949 majoritatea germanilor îl considerau pe Faust personajul cel mai important al dramei lui Goethe, cincizeci de ani mai tîrziu Mefisto a preluat conducerea, e drept că numai în vest. În est, Faust joacă încă rolul cel mai important.
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
de amorul păgubos, În care cad bărbații lipsiți de imaginație. Asta-i trăsătură nemților și eu de asta am tradus Suferințele tânărului Werther: Se zbuciuma de parca n-ar există altă femeie!...Dar Goethe era genial și a dat multă poezie dramei, În vreme ce ăștia, banalii pofticioși de bani de la Siegmaringen, au coborât-o la nivel de afaceri meschine: Carol, Îndrăgostitul, a jucat la bursă ca să se-mbogătească și a pierdut vreo cincinzecisicinci de mii de franci; Anton, tatăl zgârcit, a făcut o criză
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
să se identifice simbolic cu ele. Dacă arta lui Brâncuși, de pildă, este una solară și afirmativă, dacă Eliade creează iluzia accesului, aproape turistic, la cele mai adînci resorturi ale lumii, dacă Cioran mîntuie de angoase prin stil și escamotează dramele existenței prin histrionism literar, dacă Ionescu descarcă absurdul în metafizică și ridică incoerența lumii pînă în pragul iluminării mistice și, pînă la urmă, cu toții oferă soluții suportabile, Victor Brauner este singurul din această mare garnitură care nu dezvăluie perspective prea
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
și Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, a lui Camil Petrescu. Similitudinile dintre ele pornesc, evident, de la formulă și de la un anume spirit al veacului, "sensibilitatea rănită a unei generații confruntate cu războiul (din perspective diferite)" și "o dramă existențială de proporții extrapolată de la autori spre personajele lor". în datele esențiale, paradigmele personajelor principale prezintă puncte de convergență pornind chiar de la situarea lor în epicentrul celor două universuri, ambii reprezentînd "intelectualul care se interoghează dramatic, căutînd măsura dreaptă în
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
Bunicul este persoana de la care a învățat cel mai mult și cu care s-a înțeles cel mai bine în viață. Deși a murit când scriitorul avea doar opt ani, el se regăsește în colonelul fără nume din Hojarasca, în drama bătrânului din nuvela El coronel no tiene quien le escriba (Colonelului nu are cine să-i scrie) care așteaptă o viață întreagă pensia de veteran, iar discuțiile purtate cu el despre eroul legendar Simón Bolivar îl fac să-i dedice
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
Ca ziarist și reporter de teren, viziunea scriitorului „apolitic" se schimbă. în pofida cenzurii care controla presa, scrie și își asumă chiar cu prețul vieții articolele pe care le semnează: uciderea unor studenți în plină stradă, eveniment la care asistă personal, drama veteranilor care luptaseră în Coreea, iar acum își amanetează decorațiile ca să-și cumpere o pâine, tragedia copiilor despărțiți de părinți și deveniți astfel „orfani" din voința Forțelor Armate, pentru a fi folosiți în luptele de gherilă din Villarica etc. Intenționat
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
de cultură. În Jupânul care face aur de Adrian Maniu, citim: "Ceea ce Rilke a redat mai mult prin muzicala ritmicitate a versului său, d-l Maniu vrea să redea prin jocul imaginilor și al culorilor". După apariția sintezelor Rimbaud: le Drame spirituel de Daniel-Rops și Rimbaud de Etiemble și J. Gaulclère, Izabela Sadoveanu raționează: "De la Premièrs vers, trecând prin Illuminations și Une Saison en enfer, avem de a face cu un singur poem, în trei părți, s-ar putea spune trei
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
vreunei îndreptări. Fără să complice ori să șteargă, atent însă la orice nuanță, mai cu seamă a variantelor, Nicolae Mecu, în virtutea scrierii cronicarilor, înregistrează măsura timpurilor și nu pierde nimic din voia lor. De aceea, esența comentariului critic rezidă în drama raportului dintre autor și imixtiunea cenzurii în toată creația acestuia. Între nevoia autorului de a-și apăra libertatea interioară la care, atunci când renunță, o face din nevoia de a-și ocoli esența scrisului de depersonalziare, conștient că dogma ce i
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
bun concret, o posesiune a maselor, intrat în vizorul unei critici pentru care legea este derivată din conveniențele ideologiei de partid, neînțelegătoare, neîndurătoare și primară. Ca și cum scriitorul trebuie să fie inert, anonim, fără strălucire, fără nuanțe, fără idei. Distanțate de drama epocii, citite azi, fără a face abstracție de raportarea la unitatea de măsură a timpului trecut, asemenea amănunte pot părea astăzi, cui nu le-a trăit direct, comedii ale unor minți fantaste, bolnave, dar care nu se mai constituie în
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
acest public de excepție - generator de eveniment și de context cu mijloacele cele mai simple și mai spontane. O "rețetă" foarte economică, în fond, acest "turism juvenil" - care s-a dovedit și cea mai eficace. Între umorul de pușcărie și dramele războiului A fost remarcată, pe bună dreptate, durata foarte mare a multora dintre filmele proiectate în cadrul acestei ediții: 80, 90 sau 120 de minute reprezintă performanțe greu de asimilat de către public. S-a simțit în cazurile respective lipsa unui spirit
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
și inspirate. Realizatorul a contat, de altfel, pe o perspectivă surprinzătoare asupra conflictului sârbo-croat - fără gropi comune, case distruse, execuții sumare, ci având în vedere doar opiniile unor jucători de fotbal risipiți pe la vilele de lux ale marilor cluburi europene. Drama războiului nefiind estompată din acest motiv, ci câștigând, dimpotrivă, în contur. O mențiune specială i-a fost acordată filmului Femeile, fața uitată a războiului de Susan Muska și Greta Olafsdottir - poate cel mai exasperant film din festival prin lungimea sa
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
ultim luptător al rezistenței, pe bastionul umanității, afectat de o amnezie temporară. El poate fi eroul cuceritor, de a cărui forță profită niște personaje frivole pentru a urca ierarhia socială (piesa Discurs pentru un fotoliu confortabil), Sisif însuși, a cărui dramă începe cu adevărat atunci când stânca nu mai vrea să se rostogolească la vale (Idolul de ceară) sau cerebralul, intelectualul inadaptat, care discută problemele artei înalte într-un mediu blazat, de cafenea, unde apare "anormal" și ridicol ("Nu vreau să dansez
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
a introduce rigoarea, dacă nu formalismul, în studiul textului dramatic: La syntaxe narrative des tragédies de Corneille, Paris, Klincksieck, 1976. Se desparte însă curînd de principiile unei analize pur formale prin The Poetics of Plot: the Case of English Renaissance Drama (Minneapolis, 1985) și mai ales prin lucrarea fundamentală Fictional Worlds (Cambridge, Mass., 1986). Tradusă în franceză, italiană, spaniolă și română, Lumile ficționale a devenit o carte de referință în domeniul hermeneuticii literare actuale și una dintre puținele tentative originale de
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
nuanțe diferite, printre ele cronica-poem la volumul Anii de ucenicie, dar și alte fețe ale indiferentismului sadovenian, exprimări ale aceluiași scriitor care a creat legendar Șoimii și a operat ca subordonat al comuniștilor prin Mitrea Cocor - pot fi privite ca drame ale epocii lui Pamfil Șeicaru. Drame ale aceleiași epoci sunt politica dictatorială a lui Carol II, efectele asupra României ale acordului din 1938 de la München și "comedia" tratativelor de armistițiu de la Cairo, abandonările României de la Teheran (decembrie 1943), Ialta (februarie
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]