1,417 matches
-
un Crăciun de basm la Săpînța în 1990, cu colegii mei de facultate, ca să ne plîngem și să ne lingem rănile după bătăile și umilințele acelui an. Am simțit refugiul, am simțit protecția tandră și fermă a celor din cetate. Dramatismul, tînguirile, disperările de acolo, bocetele, țipetele, frisonul plenar al iubirii din acel spațiu al Maramureșului sînt în cîntecele și în interpretarea senzațională a celor din Grupul Iza, în spectacolul lui Mihai Măniuțiu. Ai senzația inepuizabilului. Corul îi absoarbe pe protagoniști
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
mai văzut-o în mai nimic după aceea. Rolul Clitemnestra mi se pare o recuperare artistică importantă pe care o face regizorul Mihai Măniuțiu. Eu pun ediția de anul acesta sub semnul Electrei și al redescoperirii tragismului Greciei antice prin dramatismul sonorităților maramureșene, al montării lui Purcărete de la Craiova după A douăsprezecea noapte de Shakespeare � despre care am scris foiletonistic � al spectacolului impresionant ca rigoare cu Noul locatar pus în scenă de Tompa Gabor la Nothingham, la Northern Stage Ensemble. Poveștile
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
la vedere Ionesco. Un spectacol corect, care arată bine la suprafață, care are și eleganță, dar n-are adîncimi. O formă simplă, dincolo de care nu se ascund conținuturi, consistențe. O punere în scenă care respectă textul, dar care lasă virgin dramatismul, tragismul ei. Care nu investighează cum suma experiențelor unei vieți poate să alcătuiască, totuși, vidul, golul, dincolo de zgomotul și devălmășia amintirilor, imaginilor, obsesiilor. Și nu se simte pe scenă și în jocul actorilor, decît prea puțin, și atunci în jocul
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
poate fi mai prăfuit pentru un critic literar care l-a iubit pe Barthes și îl plînge pe Derrida, dar reprezintă totul pentru un cititor care visează să i se ofere ocazia de a plonja într-o ficțiune plină de dramatism. Dacă pentru Robbe-Grillet lucrurile nu au suflet, cititorii tocmai asta caută în reprezentarea lor literară. Pe scurt, Le Soleil des Scorta, romanul laureat, le este inutil teoreticienilor literari și balsam celor care n-au crezut niciodată că literatura ar avea
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
zona simbolică a scrisului ca limbaj al individualității, atitudine ambiguă după cum am văzut, căci "parvenitismul" se autosancționează printr-o criză a căderii. Scriptorul poartă într-însul nostalgia analfabetului. Strat în sine superficial, oralitatea devine unul din factorii capabili a descoperi dramatismul intern al creației: "De aceea, mai mult decît oralitatea, contează la Ion Creangă în primul rînd tensiunea dintre universul oral, Ťanalfabetť, și lumea semnelor, în care individul își conștientizează dureros condiția de parte a lumii și de fragment al acesteia
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
se cufundă ceasuri întregi, savurînd plăcerile pe care le generează apa. Avem însă motive a crede că teluricul Creangă își îngroșa intenționat, într-o manieră ușor exhibiționistă, cu aere de "măscărici", atari apucături, pentru a transpune într-o cheie lejer-agreabilă dramatismul unui impact lăuntric încorporat. Altminteri spus, pentru a se despovăra, ca personaj el însuși, de tensiunile operei ce-i depășeau, după toate probabilitățile, conștiința de sine reflexivă. Era o purificare cu caracter reflex, o regenerare vitalistă a fibrei creatoare suprasolicitate
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
de lipsa totală a jovialității și ludicului pe care, sub diverse aspecte și în concentrații variate, poeta nu și le reprima. Discursul liric actual al Anei Blandiana este de la un capăt la altul serios și grav, oricum încărcat de un dramatism altădată absent, mai sărac în tropi, deși obișnuința vechilor metafore se simte peste tot. Însă acel declaratism ingenuu, frenetic, entuziasmul verbalizării purității, "retorica afectării", cum o numise Nicolae Manolescu, exuberanța imaginilor și seninătatea afirmației, nimic nu a mai rămas din
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
trăit în comun, rememorarea face cumva exces de metafore și, în lipsa senzaționalului, încearcă să prezinte totul într-o cheie cvasiparabolică, oricum pe un ton cam afectat și prețios, poezia restabilește o comunicare mai firească și abia ea plină de un dramatism nejucat. Acceptând, bineînțeles, convenția scriiturii. Poemele sunt foarte bune și egale ca valoare și, ce e mai important, își împrumută tonul, temele migrează și-și răspund, creează aceleași stări, într-un cuvânt, comunică foarte bine, în ciuda diferenței de scriitură. De
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
discret o fragilă prezență feminină (După optsprezece ani e un foarte frumos și trist poem de dragoste). Poemele lui Ioan Es. Pop se desfășoară cum le știm, aparent inofensiv, în acel soi de lentoare care modelează cu atât mai expresiv dramatismul spunerii. Versurile lui Lucian Vasilescu curg nervos-muzical, în cadența scurtă a rimei interioare. Însă aceleași stări de deznădejde mai mult decât de disperare, un fel de voluptate a damnării, divinitatea neputincioasă sau care "nu rezistă la vedere", ineficiența rugăciunii și
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
ar fi putut fi însuși Pavel Coruț, maestrul incontestabil al genului. Efortul epic al lui Bogdan Suceavă este, așadar, foarte legat de realitățile românești. Poate și din această cauză tonul romanului este, cumva, prea serios, iar spre final de un dramatism cam excesiv. Aceasta ar fi singura mea mare obiecție. Pentru o narațiune cu un potențial comic uriaș, Bogdan Suceavă are, totuși, prea puțin umor. În cheie parodică, acest roman ar fi ieșit un master-piece în genul filmului lui Terry Gilliam
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
Dumitru Hurubă În vremea telespectatoriatului contemporan, poți participa afectiv la întâmplări și situații de neimaginat în urmă cu vreo câțiva ani. Unele pot lua forme triste, altele hilare, iar o altă serie, prin dramatism și chiar tragedie, ne pot marca pentru o vreme... Cum s-a întâmplat zilele trecute tocmai la mine în casă... De regulă prietenul Haralampy e un om moderat, de bun simț, iubitor de psihologii umane și nu se bucură de
Zborșirea domnului senator Păunescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12437_a_13762]
-
editorialul De ce scriem? De ce mai scriem? Trecând în revistă meticulos și vast în vederi, toate răspunsurile ce se puteau da și s-au dat pe această temă de când lumea, la prima dintre întrebări mai ales, singura serioasă, normală și fără dramatismul ușor fals al celei de a doua. "La ce bun poeții în vremuri de restriște?", sau "cum va mai fi posibilă poezia după Auschwitz?" Lumea se rostogolește în derută, nebunie și crimă, dar nevoia de poezie, puterea de a o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
a spațiilor mentalului autorului, a personajelor sale, cu structura și tăietura replicilor, cu respirațiile piesei, ale tipului special și aproape pervers în care este construită și elaborată tensiunea. De orice fel. Vlad Massaci este un fin prelucrător pe scenă a dramatismului acut din piesa lui LaBute. Un text, și aici este, din nou, lovitura, cu o poveste valabilă în orice timp supra-sofisticat și complicat, cel de azi, să spunem, putînd aparține, la fel de bine, și lui "ieri" sau lui "mîine". În egală
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
atît de concretă a lui Beckett. Sau tocmai concretețea altfel formulată a inhibat. Șir de regizori care nu au putut decoda metafora. O teamă culturală și nu numai. Așteptîndu-l pe Godot" Un amestec pe muchie de prăpastie între parodie și dramatism, accente sonore de comic de circ, de filme mute, în alb și negru, de sunete, lumini, cuvinte, tăceri. Acest amestec a vrut să-l vizualizeze, să-l studieze, să-l analizeze și regizorul Alexandru Dabija. Piesa aceasta a lui Samuel
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
fusese în același bar ca și victima chiar în ziua crimei. Până acum, nici unul nu e prea preocupat de găsirea criminalului, pentru cei doi polițiști e doar un caz ca oricare altul. Dorința de a ști evoluează de la neutralitate la dramatism și la implicarea emoțională a personajelor: omuciderile continuă, Malloy și Frannie devin un cuplu, iar sora ei este omorâtă brutal de același criminal în serie. Campion tratează intriga erotică într-un mod "deconstrucționist" (termenul îi aparține lui Meg Ryan): e
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
iubirea ca spectacole pure, ca pe niște filme derizorii de Sergiu Nicolaescu. Concursul de felație pentru fetițele de doisprezece ani, pe care Florian Liber îl descrie și îl analizează succint, nu este decît un biet episod, e adevărat, de un dramatism inacceptabil, din lungul scenariu al sodomizării globale și, din păcate, ireversibile, pe care omenirea îl trăiește acum ca pe o certă experiență preapocaliptică.
Pre-Apocalipse now by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11439_a_12764]
-
trei secvențe distincte ce compun chipul descompus de război al unei țări și al oamenilor abrutizați de resentimentele ideologice, de violența legilor nescrise și de practicile inumane ale războiului civil. Relatarea e rece, iar cadrele tăiate scurt și exact, reliefînd dramatismul situațiilor. Am lăsat la urmă două povestiri care mi-au atras atenția în mod deosebit. Texpertul, pentru că este o bijuterie textual(ist)ă, circulară dar deloc gratuită, o năstrușnică și de nepovestit povestire în povestire, unde textul însuși își dejoacă
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
a se evidenția stilistic și nu numai, ieșind în față cu tot dinadinsul. Extras din regula sa, din rețetarul general al romantismului, și personalizat, artificiul respectiv își pierde funcția și semnificația, devenind un preludiu comic al unei cărți încărcate de dramatism. E de tot hazul ca, în așteptarea sângerosului Dracula, să-l vedem pe Marin Mincu căutat de ,o splendidă făptură cu ochi albaștri și cu niște plete blonde de vrăjitoare" ori căutând el, în castelul de la Visegrád, coridorul secret dinspre
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
de o gîndire a cărei formă de expresie excelează prin felul lapidar și golit de emoție în care au fost scrise textele. Alexandru Dragomir este un gînditor a cărui răceală aproape caustică, amintind de luciditatea fără menajamente a cinicilor, concediază dramatismul din domeniul filozofiei. Dragomir, înainte de a scrie cuvinte, parcă punctează idei. Aproape îți vine să spui că, dacă ar fi avut la îndemînă, în afara cuvintelor, o altă cale de a-și scrie textul, ar fi renunțat fără șovăire la ele
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
reușesc să te descurajez, să te fac să abandonezi povestea cu semnăturile, au să-mi dea o locuință mai bună, pensie de la Uniunea Scriitorilor și au să-mi publice cărțile respinse pînă acum" (p. 142). După această dezvăluire plină de dramatism, Mihadaș face un gest sublim: dorește să își pună semnătura pe Scrisoarea de protest a lui Goma. În final, disidentul se vede pus în situația să-l roage pe bietul Mihadaș să nu semneze hîrtia, pentru a nu-și periclita
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
nici regizorul, nici actorii, nici scenograful. Este un travaliu infinit, de laborator spiritual. Albumul acesta are un vibratto special, teatral, un soi de opulență și de consistență cromatică, de greutate a ideii, dar și de imponderabilitate a ei, are un dramatism acut. Este dens și rarefiat, ambiguu și explicit, un joc prelucrat cu oglinzile, cu transparențele și opacitățile. Este o perspectivă subiectivă și emoționantă asupra spectacolului de la Odeon, asupra gîndului filosofic al lui Galgoțiu, asupra protagonoștilor. Este, în același timp, o
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
uscată, prelungire în vis, în lectură (Kafka & Pynchon, "Citesc, deci imaginez. Imaginez, deci exist"), tentația alternativă a singurătății și a intimității amoroase și familiale, devize romantice dintotdeauna vizibile la Mircea Cărtărescu. Dar patetismul aproape mereu nemulțumitului creator se împletește cu dramatismul chinuitului om în zona limită a intimității emoționale, unde bunele și relele se ambiguizează reciproc: Nu mă iubesc, nu mă admir, nu sînt în acord cu mine, ca o idilă tîmpită. Îmi pare rău că am fost și sînt așa
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
ale omului matur, tulburat de acuzații nedrepte, încercările fiului de a-l înțelege pe părinte) se amestecă într-un singur flux narativ. Modernitatea romanului emană din sinuozitățile narațiunii, conexiunile și rupturile de memorie, suprapunerile temporale, fluctuațiile conștiinței, densitatea impresiilor subiective, dramatismul stărilor-limită, perspectiva inocentului confruntat cu spaima morții. Sensibilitatea morală ultragiată ca problemă esențială a omului îl apropie pe Vladimir Beșleagă, în stilul psihologic al prozei sale, de Augustin Buzura. Vladimir Beșleagă are, în Zbor frânt, o rară capacitate artistică de
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
țăranilor "de pe arie" împotriva împilării noilor ciocoi care sînt politrucii. Dar sub condeiul lui Preda, evenimentul apare minimalizat, deturnat într-un sens perfid de la conținutul său vădit anticomunist: "Maniera aleasă este aceea de a transpune întîmplarea într-un cadru donquijotesc. Dramatismul este alungat cu precauție. }ăranii sînt mai degrabă ridicoli în acțiunea lor, pe care o bănuim disperată". Nu e doar opinia d-lui Geacăr, ci și a lui Valeriu Cristea, care nota că "revolta de pe arie" ar alcătui "nucleul unei
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
s-aducă ceva flori și înainte să plece își aranjează părul și se rujează în oglinjoara aia". Tandra atenție acordată vitrinelor și manechinelor, amintind kitsch-ul lui Bruno Schulz, poate fi circumscrisă aceleiași atracții funerare, manechinele avînd o alură cadaverică. Dramatismul existențial adoptă așadar o cale ocolită, din pudoarea pe care o putem descifra adesea în lumea creatorilor valahi, în pofida aparențelor melodramatice și truculente, a culorilor țipătoare, dar și a sarcasmului ce funcționează ca un amortizor al suferinței. Floarea Țuțuianu e
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]