202 matches
-
un „caos de lumină” (La moartea lui Neamțu) Zamolxe e „sămânță de lumină”, cum spune poetul în textul Strigoii, iar drumul spre Spiritul Universal e asemenea unei fântâni arteziene cosmice, „o lumină țâșnind ca niște mări de-a-notul”. În fragmentul dramatizat Bogdan-Dragoș, Moldova e văzută ca o anticameră a luminii: „Treceau în șiruri oameni cu albele cămeși...” iar în poemul Mureșanu (1869) acesta e văzut ca un principiu al românității, un „profet al luminii”: „Și-n planu-Eternității Românii-s un popor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și rezolvarea operației aritmetice pe care o reprezintă conținutul planșei, vor fi ajutați copiii cu întrebări: ,,Câte au fost?”, ,,Câte au plecat?”, etc. Odată stabiliți termenii operației, problema va fi rezolvată ușor. După rezolvarea acestor două tipuri de probleme (probleme dramatizate și probleme prezentate pe bază de tablouri și ilustrații), se antrenează copiii în alcătuirea de probleme orale, cu date concrete. De exemplu: ,,Pe un gard sunt 7 rândunele; zboară una. Câte rândunele au mai rămas pe gard?”. În astfel de
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
lui Wayne C. Booth, Retorica romanului. Toți acești critici au adus aproximativ aceleași argumente: un roman este o narațiune, precum și un obiect, ceea ce înseamnă că e o poveste care a fost spusă; pînă și ficțiunea cel mai riguros impersonală și dramatizată a fost scrisă de cineva 60. Trecînd peste faptul că această controversă este privită ca o problemă internă a lumii naratologilor englezi și americani, ultima propoziție a fragmentului anterior ne interesează în mod deosebit. Acolo Bergonzi, la rîndul său, subliniază
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lumii naratologilor englezi și americani, ultima propoziție a fragmentului anterior ne interesează în mod deosebit. Acolo Bergonzi, la rîndul său, subliniază intermedierea oricărei forme de narațiune. Totuși, atunci cînd continuă afirmînd că "pînă și ficțiunea cel mai riguros impersonală și dramatizată a fost scrisă de cineva", acesta trece, în raționamentul său, de la nivelul structurii de suprafață la cel al structurii de profunzime, al concepției și al actului prin care ia naștere opera. Încă o dată putem observa cum discuția poate deveni neclară
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
conceptele propuse pentru modul narativ al unui narator pesonalizat sînt relativ clare, termenii care desemnează prezentarea scenică și fără narator îmbină două tehnici care adesea apar în conjuncție, însă care trebuie diferențiate în planul teoriei. Una dintre acestea este scena dramatizată care constă în dialog pur, dialog cu indicații scenice scurte sau dialog cu o relatare a acțiunii foarte condensată. Această tehnică este bine ilustrată de povestirea lui Hemingway intitulată Asasinii. Cealaltă tehnică este reflectarea întîmplărilor ficționale prin conștiința unui personaj
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de "relatare"169. Pentru o nouă teorie bazată pe intermediere drept caracteristică generică a narațiunii, aceste forme elementare pot fi împărțite în două categorii, și anume formele narative (relatarea, descrierea, comentariul, eseul auctorial) și formele non-narative sau dramatice (dialogul, scena dramatizată). Scena dramatizată constă în primul rînd într-un dialog presărat cu elemente narative care funcționează ca indicații scenice sau ca scurte relatări ale acțiunii. În funcție de predominanța elementelor narative sau non-narative din cadrul său, scena dramatizată poate fi inclusă fie în formele
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
169. Pentru o nouă teorie bazată pe intermediere drept caracteristică generică a narațiunii, aceste forme elementare pot fi împărțite în două categorii, și anume formele narative (relatarea, descrierea, comentariul, eseul auctorial) și formele non-narative sau dramatice (dialogul, scena dramatizată). Scena dramatizată constă în primul rînd într-un dialog presărat cu elemente narative care funcționează ca indicații scenice sau ca scurte relatări ale acțiunii. În funcție de predominanța elementelor narative sau non-narative din cadrul său, scena dramatizată poate fi inclusă fie în formele narative, fie
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
formele non-narative sau dramatice (dialogul, scena dramatizată). Scena dramatizată constă în primul rînd într-un dialog presărat cu elemente narative care funcționează ca indicații scenice sau ca scurte relatări ale acțiunii. În funcție de predominanța elementelor narative sau non-narative din cadrul său, scena dramatizată poate fi inclusă fie în formele narative, fie în cele non-narative. Împărțirea profilului longitudinal al unei narațiuni corespunde distincției cunoscute încă din timpul lui Platon între diegesis și mimesis și definiției poemului epic drept formă hibridă situată între acestea două170
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
clară care necesită o nouă orientare. 3.2.1. Profilul narativ Descrierea dinamicii procesului narativ cu ajutorul profilului narativ al unui roman trebuie să înceapă cu relația dintre părțile narative ale romanului și cele non-narative, altfel spus, cu dialogul și scena dramatizată; mai precis, cu raportul lor pur cantitativ și cu distribuția acestora. Operele particulare diferă considerabil una de alta. În anumite părți ale cărții lui Walter Pater intitulate Marius the Epicurean, dialogul acoperă mai puțin de 10% din text; în opera
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
anumită nivelare, iar dinamica sa narativă are un efect redus. Din nou, romanele la persoana a treia ale lui Dickens sînt conturate diferit. Aici pasajele în care apare relatarea sînt mai puțin extinse decît scenele cu dialog și cu acțiune dramatizată. În ansamblu, narațiunea este mai articulată și prezintă o alternanță de la o formă de bază la alta mai frecvent decît se întîmplă în opera lui Trollope. De asemenea, o mare parte a relatării auctoriale este "relatare de tip martor ocular
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ale narațiunii se leagă de anumite efecte"199. Ultima clauză, care pare la prima vedere să implice o restricție substanțială a disputei anterioare, abia dacă formulează un truism metodologic valid pentru orice clasificare literară. Booth preferă să sublinieze opoziția "narator dramatizat" "narator nedramatizat"200, prin care înțelege în primul rînd diferența dintre o formă narativă personalizată și una nepersonalizată. Demonstrația sa potrivit căreia distincția dintre o formă narativă personalizată și una nepersonalizată poate fi observată la naratorii la persoana întîi, precum și
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cunoaștere sau vor fi privați temporar de abilitatea de a face o evaluare finală a unui personaj sau a unei întîmplări. Acest fenomen poate deja să fie văzut în romanele lui Fielding. Credibilitatea este, prin urmare, o problemă a naratorului dramatizat, în general, adică atît a naratorului auctorial, cît și a celui la persoana întîi care își arată personalitatea. Diferența reală dintre narațiunea la persoana întîi și narațiunea la persoana a treia nu se găsește în acest aspect al credibilității sau
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
defamiliarizare, v. insolitare deixis, deictice, 149-150, 255, 157-158, 273, 277, 293-295 reflectorizare a deicticelor spațiale, 294 depersonalizarea personalizarea procesului narativ, 340, 342 deviație, teoria deviației, 31-31, 62, 108-109, 120, 128, 183, 270 dialog, proporție, 116-117, 279 narațiune dialogată, 310 scenă dramatizată, 88, 113, 116, didactica literaturii, 58 diegesis, v. mimesis diferența dintre narațiunea la persoana întîi și narațiunea la persoana a treia, 133-134, 136, 156-157 dinamica alternanței formelor narative, v. dinamică narativă dinamică narativă, 116, 120, 125-127 dinamizare a situației narative
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
119, 147, 152, 154, 156-157, 168, 180, 181, 199, 201, 206, 208, 216, 228, 231, 252, 257-259, 273, 277-328, 334 ca editor, 77-78, 334 retragere a, 116, 179, 277, 279-280 narator creditabil/necreditabil, 145-146, 230-232, 239 narator deghizat, 232 narator dramatizat/nedramatizat, 136, 146 narator flotant, 111 narator la persoana întîi, 26, 36, 41, 43-45, 67, 71-72, 88-89, 100-101, 122, 132-136, 142, 144-148, 150-153, 155-157, 159, 161-163, 168, 172, 178, 190, 201, 224-225, 230-231, 239, 296-299, 302-307, 311-312, 314-317, 320, 323
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
28, 86, 126 v. și intermediere romane de tip stream of consciousness, 123 romane dialogate, 116 roman-jurnal, 213, 297, 309, 329-330 scena de tip privitul prin gaura cheii, 314 scena trasului cu urechea, în romanul la persoana întîi, 314 scenă dramatizată, 88, 113, 116 scenă de moarte, 76, 121, 336 scenă dialogată, 113, 115, 117-118 schema relației eu-eu, 313 schematizare, 86, 106, 125-129 în prezentarea spațiului, 185-187 și dinamizare, 129-130 schimbare a rolurilor eului narator, 229 v. și narator schimbări temporale
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
desemneze naratori hâtri și mereu puși pe glume precum acel "abstrăgător de chintesență" rabelaisian sau nu mai puțin conspirativul Cide Hamete Benengeli cervantesc, pe care Wayne C. Booth îi va numi, în Retorica romanului, "naratori creditabili ca purtători de cuvânt dramatizați ai autorului implicat": "Ca și în stilizare, autorul vorbește prin cuvântul altuia, dar, spre deosebire de stilizare, introduce în acest cuvânt un înțeles cu o orientare diametral opusă orientării străine"38. Cele două planuri relaționate prin dimensiunea parodică a operei se raportează
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
infidelitatea unei foste soții a regelui. Atît pentru rege cît și pentru Șeherezada narațiunea înseamnă viață, dar în două sensuri diferite. Și în Beloved de Morrison, o narațiune cu mult mai complexă, principiul că narația produce viață este, de asemenea, dramatizat. Într-o expresie meta-narativă, mult citată, naratorul primar spune că "cei doi au făcut tot posibilul să creeze ce s-a întîmplat cu adevărat" și, într-adevăr, existența lui Beloved ca subiect trebuie "creată" prin istorisire. Această narație trebuie realizată
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nimic nou. Nici un text narativ nu face o expunere mai dramatică a acestei constatări decît romanul lui Cervantes, Don Quixote, cu un erou sau antierou care, din cauza cititului în exces, poate vorbi numai în citate. Aceste citate sînt pasaje iscusit dramatizate, pasaje inversate și persiflate din surse ușor de identificat. Voi rezerva termenul de "intertextualitate" pentru astfel de cazuri identificabile. Pe de altă parte, cum discursul este pentru Bahtin un amestec de mai multe discursuri, sînt multe cazuri cînd depistarea unor
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
stenogramei unei discuții purtate în 1952 cu câțiva „protectori” ai săi - Ion Vitner, Mihai Novicov, Nicolae Moraru, Silvian Iosifescu și Aurel Baranga - pe marginea celei mai recente comenzi literare a autorităților: constrâns, cu prilejul centenarului Caragiale, să producă o biografie dramatizată a scriitorului, P. este chemat să-și justifice obiectivitatea demersului reconstructiv în fața unui Aurel Baranga, care îi pretinde imperativ ca figura lui Caragiale să corespundă „articolului de fond din «Scânteia»”, precum și a unui Mihai Novicov, în opinia căruia personalitatea creatoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
domeniu și obiect de învățământ. METODA PLRIILOR GÂNDITOARE Metodele de predare-învățare interactivîn grup sunt: metoda predării/învățării reciproce Reciprocal teaching- Palinscară; metoda Jigsaw Mozaiculă; TGT Teams/Games/Tournaments- metoda turnirurilor între echipe; metoda schimbării perechii Share-Pair Circlesă; metoda piramidei; învățarea dramatizată. Alte metode interactive de grup folosite atât în lecțiile de predare învățare cât și în lecțiile de fixare și sistematizare a cunoștințelor sunt: harta conceptuală, tehnica florii de nufăr, metoda R.A.I. . Unele metode de grup au ca scop rezolvarea
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
Harold și a se muta la Syracuse, New York, pentru a lucra ca editoare de manuale. Primul roman, scris între slujbă și creșterea celor doi copii ca mamă singură, The Bluest Eye, apărea în 1970, în circumstanțe ce dădeau pregnanță temei dramatizate, efectele teribile ale urii de sine în construcția identitară a afro-americanilor. Era perioada în care Mișcarea drepturilor civile (vezi CIVIL RIGHTS MOVEMENT) și mișcări paralele, mai puțin pașnice, afirmau și susțineau că black is beautiful. Protagonista romanului, Pecola, este o
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
făcut să ajungă în ceea ce pare a fi un cuckoo's nest (vezi KESEY, KEN), folosind un stil colocvial tipic unui adolescent american al acelei epoci, și parcă vorbind direct cu un adolescent care îl înțelege în forma naratarului, niciodată dramatizat, dar ușor de identificat după felul cum i se adresează Holden. Tendința multor cititori, în special adolescenți, este de a se identifica cu naratorul, Holden, prin ocuparea scaunului naratarului, a cărui poziție e strălucit construită de autor. Holden este un
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
puncte de vedere (al lui Mircea Anghelescu și al Adrianei Babeți), deși aparent contradictorii, nu se exclud. Este adevărat că, în locul unei cazuistici exterioare, unele răspunsuri trebuie căutate chiar în natura discursului literar. Primele părți ale Istoriei ieroglifice sunt foarte dramatizate: personajele sunt lăsate să vorbească, să se manifeste prin intermediul discursurilor. Autorul (care nu avea cum să conștientizeze separarea sa de narator 29) nu intervenea decât formal, comentând tendențios câte o replică sau interpretând conform propriului interes cutare afirmație. În această
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
spațiu a obiectelor, fenomenelor, evenimentelor; - explicația - vizează prezentarea informațiilor într-o ordine logică; - prelegerea - presupune prezentarea informațiilor într-o succesiune de idei, teorii, interpretări de fapte separate, în scopul unificării lor într-un tot; - expunerea cu oponent - reprezintă o variantă dramatizată a expunerii, implicând prezența unui „actor” în plus, în afară de expozant și auditoriu; - prelegerea-dezbatere - are la bază prezentarea conținuturilor, cunoștințelor în primele 20-30 minute, urmată de dezbaterea propriu-zisă a.2. Conversația - definiție: se bazează pe valorificarea didactică întrebărilor și
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
disoluției pare să caracterizeze toate scrierile lui U. Mai întâi e vorba de o disoluție a genurilor: indiferent de (sub)titlurile anunțate, autorul se complace în a topi convențiile generice într-un continuum discursiv, în care se amestecă deopotrivă fragmente dramatizate, secvențe lirice și, mai ales, numeroase reflecții aforistice. De altfel, ultimele trimit deja spre cealaltă formă de transgresiune: oricare ar fi destinația imaginară spre care se îndreaptă ficțiunea, cert este că realul apare aici doar în postura de pistă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]