403 matches
-
pactul cu diavolul devin vânzarea de oase, elemente alegorice ce exprimă contrariul trăirii în demnitate. Reabilitare spectacularității, bazată pe trei categorii dominate: conflictuale, psihologice (mitice) și scenice, pentru Dumitru Velea este mijloc de a exprima un întreg evantai de motive dramaturgice: conflictul credință-religie, opțiunea tragică, căutarea adevărului prin mit, sondarea realității prin filozofie, sacrificiul, demonia, credința în adevăr, psihologia circumstanțială, spațiul de element participativ și simbolul. Practic, întreaga piesă e o metaforă cu rezonanțe filosofice ce-l așează pe autor în
PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Dumitru_vele_podul_umblator.html [Corola-blog/BlogPost/356689_a_358018]
-
s-a întâmplat, fie și pentru o singură dată numai, acest lucru. Alții însă, dimpotrivă, nu au acceptat cu niciun chip să devină adepții principiului pierderii datului lor temporal pământesc, transformându-și parcursul existențial propriu într-o altfel de manifestare dramaturgică individuală, unde predominanta comunicării permanente cu Ceilalți să nu fie alta decât calea directă și fără de ocolișuri discursive majore fundamentată strict doar pe rațiune și nimic altceva. Plecând de la aceste câteva considerente de ordin general, vă propun să ne desprindem
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_oameni_de_la_magdalena_albu_1362458757.html [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
plasarea în timp a acestei scene, de altfel ficțională în raport cu istoria, prezentîndu-l pe protagonist costumat altfel și mai tînăr cu 10 ani în scena 2 decît în scenele 1 și 3 ale primului act. Iată că Shakespeare inaugurează un procedeu dramaturgic care a devenit uzual abia după cîteva secole. Geniul său incomparabil se dovedește și prin acest fapt. O altă modificare a cursului istoriei reale în favoarea piesei este aducerea în scenă, în Richard al III-lea, a reginei Margareta, a cărei
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
Bosânceanu), sau pînă la Ioan Gyuri Pascu, autentic prin definiție, aici cu un umor mai atașant ca oricînd! E limpede că, într-o filmografie, formula de construcție a Occidentului (lungmetrajul ca o sumă de "respirații scurte", un șir de "matrioșe" dramaturgice, rotunde ca niște scurt-metraje) nu merge decît o dată. Ce va urma, nimeni nu poate ști. Și totuși, am convingerea că, peste ani, Occident va fi omologat, în istoriile de film românesc, nu atît ca "un debut de excepție", cît ca
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
noi și mai bune grupuri este teatrul Forte, condus de dansatorul-coregraful-regizorul Csaba Horváth. Ceea ce face Forte ar putea fi descris ca teatru al fizicalității (Horváth are un curs la academie cu această specializare), compania lucrând astăzi mai mult cu texte dramaturgice. Spectacolul lor recent, Curățarea, este de-o mare intensitate fizică și emoțională și atinge temele sociale și politice contemporane la un nivel profund, aproape filozofic. Horváth este capabil să adopte un limbaj simbolic, vizual împletit cu o expresivitate îndrăzneață și
„Guvernul anterior ne-a dat bani, guvernul actual ne oferă subiecte“: Estetici și politici în artele spectacolului din Ungaria () [Corola-website/Science/295765_a_297094]
-
istoric ar constitui și „o posibilă denunțare a cârdășiei politicianiste din jurul lui Carol I”. În "Luceafărul", Petru Rareș, departe de a fi un meditativ, a fost un războinic care a adus cea mai mare extindere teritorială a Principatului Moldovei. Modelele dramaturgice ale trilogiei sunt William Shakespeare, Victor Hugo, George Gordon Byron și Friedrich von Schiller. Zoe Dumitrescu Bușulenga a remarcat influențele shakespeariene asupra "Trilogiei Moldovei", afirmând că, la fel ca în "Iulius Cezar", conspirația apare în "Apus de soare" încă de la
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
numele de comedie-balet, o sinteză a teatrului, muzicii și dansului, foarte apreciată în Franța jumătății secolului al XVII-lea, colaborarea bazată pe prietenia strânsă dintre Lully și Molière a fost elementul esențial de realizare și succes la public. Deși genul dramaturgic preferat de Molière era tragedia, totuși succesele sale teatrale cele mai răsunătoare rămân miniaturile într-un act, sau farse, comedii de tipul fabulei, având caracter aparent "ușuratic", dar în fond voit moralizator și educativ. Farsele scriitorului francez erau intenționat scrise
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
teatru de propagandă revoluționar, pe principii socialist-libertare - anticapitaliste și anti-stat, care au funcționat sporadic și s-au cristalizat în special în jurul anilor 1909-1910. Piesele puse în scenă erau de cele mai multe ori monoloage, succesiuni de monoloage, sau piese cu o structură dramaturgica simplă, care tratau subiecte revoluționare: greve și relația cu autoritățile patronale; problemă spărgătorilor de greve și conflictele în interiorul colectivelor muncitorești; subiecte istorice relevante, inclusiv internaționale, legate de mișcările muncitorești din Spania și alte țari; mai rar, opere clasice modificate cu
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
favorite. Mai târziu, numeroși critici de film au considerat ca această contribuție a ei la realizarea filmului a fost una dintre cele mai puternice din cariera ei. Deși criticii americani/latini au avut rezerve la început să îi recunoască abilitățile dramaturgice, ei nu au ezitat să îi conteste sex appeal-ul. Monroe juca acum (1953) într-un film cu buget mare "Niagara". Criticii de film si-au concentrat atenția asupra magnetismului camerei față de Monroe, nu numai la acțiunea de fundal a filmului
Marilyn Monroe () [Corola-website/Science/301492_a_302821]
-
Răzvan Vasilescu Premiul pentru interpretare, rol secundar masculin - pentru rolul din filmul "Magnatul". Acest film a avut parte de recenzii mixte, în majoritate negative. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„În perimetrul dramaturgic, al răfuielii cineaștilor cu clasa politică prin filme din ce în ce mai repetabile și conformiste (fiindcă nonconformist ar fi să le găsești puternicilor zilei măcar alibiuri), Șerban Marinescu creează o galerie de personaje din carton. Ambiția regizorală se consumă mai ales în introducerea
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
din carton. Ambiția regizorală se consumă mai ales în introducerea sau încheierea secvențelor, prin lungimi „de atmosferă” care nu fac, de fapt, decât să lungească „zeama”. Nimic nu se leagă, dramele sunt simulate, iar personajele devin caricaturi în nimicnicia lor dramaturgică. În van combină autorii esențe pe care le socotesc de succes: locații somptuoase ca Mariott sau Bucharest Plaza; Nico solicitată să îngâne două piese muzicale anglofone; restaurante de lux și chelneri scrobiți. În acest film al încremenirilor schematice, actori ca
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
munca lor este de natură ideologică), ceilalți vectori ai puterii, însoțitorii lor (rude, tovarăși mai vechi sau mai noi) și personajul complex al intelectualului, romantic sfâșiat între știință și devotamentul ideologic (desigur, problema se rezolvă printr-un compromis mai degrabă dramaturgic). Șantierul este toposul recurent, alături de rezistență criminală a dușmanilor regimului. <b>Puterea și adevărul</b> tematizează activistul de partid și procesul său de clarificare politic-ideologică, iar cheia înțelegerii <i>perspectivei</i> filmului este dată tot de descifrarea relațiilor sociale. Muncește
(Povești din) Filmul celor care muncesc () [Corola-website/Science/295669_a_296998]
-
Cele două fetițe care trimit la fata bună și fata rea din povestea " Fata babei și fata moșneagului" a lui Ion Creangă joacă simplu, dar cu „artă” de oameni mari. Unele secvențe (ca de exemplu episodul omizilor alungate) au efecte dramaturgice remarcabile, dar momentul final al întâlnirii cu Zâna Pădurilor pare a fi fals și lipsit de inspirație. Lazăr concluzionează că "Maria Mirabela" "„cucerește și prin acest exercițiu, ale relevării sensibilității lucide, autoreferențiale, formulă peremptorie de asumare auctorială a unui travaliu
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
agent presupus progresist din film, cel cu valori umaniste, cu care suntem îndemnați să ne identificăm, este bărbatul Conradi. Aș spune că lucrurile sunt mai complicate de atât și că forța de seducție a lui Conradi vine tocmai din construcția dramaturgică. Conradi are și biografie și auto-reflecție, se chinuie să își refacă relația cu familia, iubește și îngroapă un câine, vorbește despre „sensul vieții”. Despre asistenta româncă în schimb, nu știm aproape nimic, în afară de faptul că face orice să își mulțumească
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
la Oxford în perioada profesoratului. Iubitul său de o viață și tovarăș a fost poetul Chester Kallman. A murit la Viena în 1973. Auden a scris o cantitate considerabilă de critică literară și eseuri și este coautor al unor piese dramaturgice alături de prietenul său Christopher Isherwood, dar este cunoscut, în primul rând, ca poet. Opera sa este caracterizată printr-o varietate excepțională, de la forme tradiționale riguroase, la forme originale, totuși complicate, ca și măiestria tehnică și verbala pe care Auden și-
Wystan Hugh Auden () [Corola-website/Science/298637_a_299966]
-
proză scurtă spre sfârșitul deceniului 5, iar în 1959 apare cu patru piese de teatru reprezentate în București și provincie, din care trei (“Poarta”, “Ferestre deschise” și “Explozie întârziată”) sunt comentate cu elogii de presa vremii. Urmează apoi alte producții dramaturgice, promovate aproape anual (“Ochiul albastru”, “Costache și viața interioară”, “Himera”, “Ștafeta nevăzută”, “Simple coincidențe”) care îl impun între numele cele mai circulante în opinia teatrală. Îi apare de asemenea microromanul “Don Juan din Grădina Icoanei” și un volum de “Poeme
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
dos a Europei”. E încă activ în publicistică. E președintele unei Fundații Culturale ce desfășoară numeroase manifestări publice de o oarecare anvergură privind cultura și arta românească. Cele 40 de piese încă nereprezentate constituie o treime din întreaga sa opera dramaturgică. A făcut și regie de teatru. A condus Televiziunea Română (ianuarie 1993-ianuarie 1994) și Institutul de Cultură din Veneția. Nu a fost niciodată înregimentat într-un partid politic. O biografie mai detaliată, cu nuanțe comice și ironice a lui Paul Everac
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
și în acest sens a fost nevoit să scrie în 1903, în "Causeris littèraires", Pompiliu Eliade, pentru care Scrisoarea pierdută era „cea mai bună bucată literară care s-a scris vreodată în limba română“, capodopera de necontestat a repertoriului nostru dramaturgic, o piesă clasică, în măsură să consacre nu numai un autor, ci și o întreagă literatură.
O scrisoare pierdută () [Corola-website/Science/298995_a_300324]
-
este interesantă datorită plasării în realitatea imediată, mai exact, într-o categorie de probleme (promovarea în funcții de răspundere) hotărâtoare pentru asigurarea bunului mers al vieții întregii societăți, cât și a fiecăruia dintre noi în parte. Vine apoi rândul calităților dramaturgice, textul incitând prin succesiunea șarjelor, baza lor constituind-o comicul, sub diversele sale forme de manifestare: al caracterelor, al situațiilor, al limbajului. Dorința autorului este evidentă: punerea răului la zid prin râs. Și sala râde mult, deși tot ce se
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
a forțelor armate, pentru un film retoric în spiritul „Epopeei cinematografice naționale”. De fapt, sechelă a celor 6 episoade din serialul făcut pentru TVR și premoniție a reconstituirilor istorice „tip proces-verbal” din anii '90, „specialitate” Nicolaescu. De relevat, totuși, efortul dramaturgic de a asigura un film coral, cu diversitatea unui erou colectiv, reprezentativ pentru moralul națiunii la 1877.”"
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
muzică veche religioasă a lui Palestrina. Întors la Paris, este pe punctul de a deveni preot dar, în contact cu muzica lui Robert Schumann și Hector Berlioz își descoperă adevărată vocație și se îndreaptă către creația de operă. Primele lucrări dramaturgice sunt operele „Sapho“ (1851), "Călugărita însângerata" (1854) și "Medic fără voie" (opera comică - 1858), care (toate trei) nu au avut succes. În schimb, următoarea opera, "Faust", l-a consacrat și l-a situat în rândul compozitorilor celebri. Dintre creațiile ulterioare
Charles Gounod () [Corola-website/Science/306766_a_308095]
-
an, a primit distincția de "eminent". La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent în armata austro-ungară, la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula. Acolo, pe lângă îndeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase preocupări literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice. În 1907 a conspectat numeroase opere din literatura universală, specificând, uneori, data lecturilor (25 aprilie, 2, 3, 7, 8 și 16 mai, 1, 2 iulie). Între scriitorii excerptați au fost clasici francezi, ruși, germani, italieni, englezi, maghiari. Li s-au
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Michailov La Ribot. Vertical fisurat</strong> În martie 2003, într-unul dintre spațiile Galeriei „Modern Tate” din Londra, coregrafa spaniolă La Ribot[1]</a> și-a prezentat cele 34 de piese create în perioada 1993-2003 - <em>Piezas Distinguidas</em>. Legătura dramaturgică dintre piese este dată de forma lor - fiecare este gândită ca un solo; de durata desfășurării - nici una nu ține mai mult de șapte minute; și de raportul intim artist-spectatori. La început, lucrările au fost prezentate în teatre, după care, începând
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
care îi inițiază pe tineri în artele dramatice oferindu-le instrumente importante pentru a face față dificultăților vieții de zi cu zi în Teritoriile Ocupate. De asemenea, teatrul derulează programe de training profesional cu scopul dezvoltării abilităților teatrale, performative și dramaturgice ale tinerilor. Aceste activități constau în: Pe lângă aceste activități echipa teatrului inițiază o serie de proiecte precum : De-al lungul timpului persoanele implicate în Teatrul Libertății s-au confruntat cu o serie de provocări venite atât din partea forțelor israeliene de
Teatrul Libertății (Freedom Theatre) () [Corola-website/Science/330751_a_332080]
-
istoriei, dar și simplificând-o psihologic. Că în venele fiului pulsează «osteneala generațiilor duse» se declară, nu se vede. Pregătirea (desprinderea din mâlul amintirii a unor imagini din ce în ce mai limpezi) abuziv lungită și urmată de deznodământul precipitat, duce la un dezechilibru dramaturgic. De reținut obsesia dansului, ca simbol al forței țărănești de regenerare (muzica: Adrian Enescu, Pr. ACIN). Secv. rapel: Ciuleandra voinicească a osândiților la moarte și prăbușirea lor, amintind de celebra pânză a lui Octav Băncilă.”" Ca parte a comentariului său
Ciuleandra (film din 1985) () [Corola-website/Science/320403_a_321732]