2,223 matches
-
ia canistra, stropește cartoanele cu benzină și le dă foc. O ia la fugă. În urma lui se aud chirăituri. Lionel se pregătește de culcare. În ultima clipă, se duce la birou, ia o foaie de hârtie A3 și desenează un dreptunghi. Îl împarte în șapte căsuțe egale. Deasupra fiecărei căsuțe, scrie câte o zi a săptămânii. Se duce în vestibul și prinde, cu patru piuneze, scadențarul deasupra oglinzii. Cu un pix, face un X în căsuța pe care scrie luni. Încă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
într-o ambulanță. Drept care Lionel se îmbracă în costumul gri de pe umerașul cel mai din dreapta. Se privește în oglinda din vestibul și vede direct scadențarul: e primul semn că a început să privească lumea de sus. Face o cruce peste dreptunghiul denumit miercuri: a mai trecut o zi, dar mai are trei zile și ceva de nemurire (pentru că duminică nu știe exact la ce oră va muri). În zilele astea va face tot ce-i va trece prin cap, fără să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
câțiva metri, descopereai că te Întorseseși În același loc. Erau acestea gândurile mele sau rândurile născocite de Kuznețov? Aproape că nici nu mai conta. Mă aflam, așadar, În metrou. Din când În când, becurile din tunel ne pălmuiau fețele prin dreptunghiurile decupate În pereți. Scârțâitul de lagăr neuns al arcușului se strecura printre trupurile scufundate În balansul molcom al alunecării, atârnate de bare ca niște calupuri de brânză puse la scurs. Sub ele, zeci de picioare se odihneau pe podea, așteptând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca și cum ar fi ironizat efortul celorlalți participanți de a-și deschide chakras-urile sau de a-și fortifica și pune sub control propriul corp astral. În sectorul situat de cealaltă parte a careului de șaisprezece metri (care, În realitate, e un dreptunghi avînd una din laturi de treizeci și doi de metri), dr. Thomas se apropie tiptil de Valerian, pe la spate, și-l Întrebă În șoaptă, vorbindu-i foarte aproape de ureche: — Domnule, unde este pardesiul meu? În primă instanță, Valerian se prefăcu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
picior în direcția gardului de sîrmă care se zărea în depărtare și care bănuiam că trebuia să împrejmuiască terenul cu pricina. Din vîrful primei movile pe care am escaladat-o mi-am dat seama că nu greșisem. Puteam distinge clar dreptunghiul de iarbă, delimitat clar de marcajele de var. Dincolo de el se vedeau ascunse printre copaci cîteva cruci albe și două, trei acoperișuri de cavouri. Am luat-o ață într acolo. Dar taman cînd ajung lîngă blestematul de gard și mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca de obicei, am luat-o pe jos prin oraș și am mers acasă la Dora, În vest. Dar de data aceasta, intrând În casa scărilor, luminile nu s-au aprins. Trecuse un Stadtbahn, urmat de un curent lin de dreptunghiuri, luminos și strâmb, deplasându-se În direcția opusă, de-a lungul peretelui. Imediat ce Întunericul se așternu din nou, am Început să bâjbâim pe hol. Apoi Dora, care știa unde Încep scările, Îmi șopti jucăuș: — Anton nu mă prinde! Și, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de lucruri pe care le demonta sau le asambla la loc - , pe care le Împingea Într-o parte pentru a-și face loc să scrie. Scria cu creionul pe caiete de școală, genul cu coperte ce imită marmura, cu un dreptunghi alb În mijloc, cu linii pentru nume și subiect. Numele celui la care a scris tot timpul cît am stat cu el a fost Ultima mare afacere. Subiectul nu era menționat. În timp ce scria, Jerry murmura și fredona. Fredonatul era monoton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și am deschis un caiet cu titlul „Ultima mare afacere” - scrisese În el tot timpul cît fuseserăm Împreună - și de acolo am sărit pe bibliotecă și am scos din raft, unul cîte unul, toate celelalte caiete. Fiecare avea trecute În dreptunghiul alb de pe copertă cîte un titlu și o dată - cel mai vechi data din 1952 - „Pasărea Phoenix”, „Proiectul Continuum”, „Steaua cîinelui” - douăzeci și două În total, și toate la fel : idei de romane posibile, subiecte parțial dezvoltate, un personaj conturat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
următorul ei act sexual? Pe când semaforul se schimba în verde, mi-am simțit penisul cum se întărește. Am trecut de pe banda rapidă pe cea lentă, intrând în fața autocisternei. Arcul podului rutier se înălța spre orizont, rampa lui nordică ascunsă de dreptunghiul alb al unei fabrici de materiale plastice. Volumele intacte, rectilinii ale clădirii se îmbinau în mintea mea cu formele gambelor și coapselor ei lipite de scaunul din vinilin. Evident neștiind că ne îndreptam spre locul primei noastre întâlniri, Helen Remington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
într-un perete de beton. Aleea-i atât de îngustă încât nu se vede nimic în lungul ei. Doamna Clark se strecoară din scaun, coboară și trage de-un ivăr. Apoi dispare înăuntru și ușa autobuzului se deschide într-un dreptunghi de nimic pur. Doar întuneric. Îndeajuns de lat încât să te poți strecura prin el. În interior simți mirosul ascuțit ca un ac al urinei de șoareci. Mai pune la socoteală și mirosul unei cărți vechi, umede, pe jumătate mâncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de teracotă. Înțelesese. Doar mamă-sa, gâfâind, se apropie de masă, fixă cu ochii nemișcați plicul de pe luciul mușamalei. A fugit, dezmățata, tună bărbatul, în momentul când ea, temătoare întinse mâna spre dreptunghiul alb, aducător de vești rele. Lepădătura, să n-o mai prind că pune piciorul în casa asta. Femeia scoase neîncrezătoare hârtia din plic, o desfăcu. Carmina zări de departe literele lăbărțate, dezordonate, atât de cunoscute. Elena nu se împăcase niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și îmi eliberează tensiunea ca și cum mi-aș tăia venele, scriu și mă scurg în ecran prin degete și odată văzute literele, colcăiala minții se șterge, încet, ca o dischetă virusată ies cu creierul plin de spații goale și plusuri și dreptunghiuri, lucruri simple, merg spre casă cu comoară salvată pe dischetă și dorm. Îmi place că plouă, de fiecare dată când plouă mintea mea suferă o spălare pe creier. Pun haine frumoase și plec cu Prințesa Miau, Pinochio și Mihai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ce spunea că simte, dar observa că lucrul acesta Îi făcea mare plăcere Iolandei, care Îl strângea și mai tare În brațe, În timp ce ochii ei verzi Încetau să-l mai vadă. Într-un colț al vitrinei se afla un mic dreptunghi de metal auriu pe care se putea citi numele gestionarei de la Casa Vacanței, Împreună cu adresa ei exactă și numărul de telefon. Pentru orice eventualitate. Întâmplător, era și un pasionat fotograf amator. Rezultatele sale de până acum erau mai degrabă oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vedea silueta zveltă a Eleonorei, nemișcată În dreptul geamului Înalt al camerei sale. Domnul Húsvágó Își scoase din nou pălăria pentru a le saluta pe cele două femei. Doamna Ster Însă dispăruse și odată cu ea și Eleonora. În locul acesteia rămase un dreptunghi mare, Întunecat, cum au geamurile caselor nelocuite. Ochiul de artist al domnului Húsvágó observă pe sticla neagră a ferestrei conturul fosforescent al unui trup de femeie cu două mari crizanteme sângerii În locul sânilor. Se Întoarse și se Îndreptă spre poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a Coloniei Îl face să abandoneze sculptura, reevaluându-și tentațiile expresive și distrugându-și toate sculpturile, (vezi exemplul lui Modigliani). Pictura Îi oferea de acum șansa Împlinirii. În lucrarea de față, se poate observa marea sa știință compozițională prin restructurarea dreptunghiului pânzei cu un pătrat ușor deplasat, generat de două trunchiuri de copaci, În care, la rândul său, se Înscrie un triunghi sugerat de imaginea calului și a călărețului. Pentru a structura și mai puternic compoziția, Pascu descompune reprezentarea realistă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spus că va fi. RYAN MITCHELL. Am traversat livingul, am intrat în bucătărie și-apoi am revenit în living, recitind scrisoarea. Ea nu te poate nici ajuta, nici apăra. Știu asta din proprie experiență. Lumina puternică a după-amiezii trasa un dreptunghi lunguieț pe covor și-o pasăre pirpirie cânta pe antena TV a casei de vizavi. Auzeam sunetul unei mașini la distanță de câteva străzi, din ce în ce mai slab pe măsură ce se îndepărta. Crăpăturile acestei lumi frânte se întindeau sub picioarele mele. La 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Vino. — Scout, asta-i... — Important e că am intrat, nu? Vino. Am urmat-o înăuntru și-am tras ușa după mine. Vreme de câteva secunde, totul fu întunecat, apoi se ivi o dâră de lumină care se preschimbă într-un dreptunghi lung, când o altă ușă se deschise în față. Prin ea am văzut rafturi cu cărți, parterul librăriei noaptea, nemișcat și tăcut, cu becurile acelea galben-portocalii „de avarie“ aprinse. În fața mea, silueta lui Scout deveni adevărata Scout când ea trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
al jachetei. Am luat paharul și l-am ridicat la lumină. Era plin de fâșiuțe de hârtie, ca și când o coală A4 ar fi fost trecută prin aparatul de distrus documente și apoi tăiată din nou cu foarfeca pentru a obține dreptunghiuri lungi și înguste. Când m-am uitat mai atent, am văzut că fiecare fâșie avea scris pe ea, cu cerneală neagră, cuvântul APĂ. M-am întors spre doctor. — Să beau asta? — Da, trebuie să bei conceptul de apă, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care motanii mari o au uneori când sunt treziți din somn pentru o fotografie de familie. — Scuze, am spus, așezându-mă pe marginea patului. Ian scutură dintr-o ureche. Am luat paharul și am mestecat cu degetul în el. Dreptunghiurile de hârtie fâșâiră. Convingere. Am închis ochii și-am încercat să mă conving că fâșâitul era de fapt susurul apei curgând printr-o țeavă lungă. După ce am reușit să fixez bine gândul, am scos degetul din pahar și am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mi-am spus, sunt spintecat și răceala amorțește durerea. Am dus o mână jos și-n spate ca să pipăi și-am găsit vederea în buzunarul din spate al pantalonilor scurți. Am atins-o din nou și, da, părea că micuțul dreptunghi de carton zumzăia. Am scos-o cu grijă din buzunar, sprijinindu-mă cu coatele de epavă ca să mă uit mai bine. Acum vederea era udă leoarcă, muiată și se rupea pe la margini, dar eu n-am observat asta. Ceva uimitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
picior în direcția gardului de sîrmă care se zărea în depărtare și care bănuiam că trebuia să împrejmuiască terenul cu pricina. Din vîrful primei movile pe care am escaladat-o mi-am dat seama că nu greșisem. Puteam distinge clar dreptunghiul de iarbă, delimitat clar de marcajele de var. Dincolo de el se vedeau ascunse printre copaci cîteva cruci albe și două, trei acoperișuri de cavouri. Am luat-o ață într acolo. Dar taman cînd ajung lîngă blestematul de gard și mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
închipuie în mod naiv că oferă lumii, prin cartea sa, un florilegiu de idei originale, care pot fi folosite eventual ca un îndreptar de viață. Convins de asta, le-a tipărit cu mare fast grafic, așezându-le pe câte un dreptunghi de „raster“, așa cum se expun bijuteriile pe câte o pernuță de catifea. Numai că în cazul lui aurul este în realitate aramă, iar diamantul - sticlă: „Sistemul legislativ determină ambianța într-o societate.“ „Muzica, poezia, pictura etc. recepționate de tineri își
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un neon, 200 de wați descompuși prin toate ungherele; lumina, ca un picamer de spart stâncile, sfredelea ochii a trezire. Pe un perete, proiectorul derula imagini, indicatoare pe ambele sensuri, viața autostradă suspendată de nicăieri. O bulină neagră capul, un dreptunghi pe verticala cerului trunchiul, patru tușe îngroșate ca niște semne de exclamare membrele, o săgeată roșie intenția lui Dumnezeu: halat alb, bonetă, stetoscop, ochelari fumurii. Vezi? Acestea sunt mai vii decât umbra ta, copile. Iubești un contur gol pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
excesul, amestecul strălucitor, clocotul greu, violența și senzualitatea, inundă ca un torent de nezăgăzuit. În tăcerea care s-a lăsat, cele două femei, exponente a două moduri de locuire heideggeriană total opuse, se privesc față în față. Femeia japoneză, în mijlocul dreptunghiului desenat de o rogojină de bambus, stă cu genunchii sub ea, cu spatele drept, cu trupul mărunt și riguros încarcerat de corsetul kimono-ului, dresat de mii de ani să-și țină forța vitală în interior, strânsă în centrul centrului, palmele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
spațiu sunt calculate la milimetru, aflu de la profesoara mea, cu aceeași stupoare care nu vrea să intre în rutină, că genunchii practicantului așezat, bineînțeles, în poziția tradițională, în fața ceainicului trebuie rânduiți chiar la marginea liniei acoperite cu stofă ce separă dreptunghiurile de tatami, dar că eu, având în vedere lungimea picioarelor mele, pot să mă așez și mai în spate. O, dați-mi gâtul hepburnian, dacă trebuie, dacă aceasta este legea voastră nescrisă, dar nu-mi vorbiți, mie, unei făpturi chinuite
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]