316 matches
-
de la sine. Îi arunc lui Drâmbă toate proviziile noastre și cobor În apă. Vine și el. Ne-am scos Încălțările și am luat-o prin apă pe cursul pârâului. După o bucată de drum, am ieșit. Am ajuns repede la drumeagul cunoscut de noi. Când se Însera, eram În preajma gării... ― Ei! Ce facem Costică, băiete? - mă Întreabă Drâmbă. ― S-o luăm tiptil spre garniturile cu bușteni și să vedem care este gata de ducă. Norocul ne-a surâs, fiindcă În capul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fiul său, Valentin, fusese eliberat din pușcărie și îl ruga să-i facă o vizită de bun rămas, pentru că primiseră cu toții aprobare să emigreze în Israel. Peste câteva zile Stelian plecă la București. CAPITOLUL II 1 Culae mergea agale pe drumeagul care șerpuia de-a lungul izlazului și se pierdea undeva în zare. De când se pomenise singur, fără prietenul său, pe care-l înghițise parcă pământul, nu se mai întâlnise cu nimeni și tot rătăcise în neștire prin pustietatea luncii. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Somnul îl fură pe nesimțite. 4 Când se trezi, se lumina de ziuă. Se ridică în capul oaselor, se frecă la ochi buimac și se uită în jur. Căruța se oprise lângă un podeț de lemn, într-un loc unde drumeagul se despărțea în două. Badea Petre coborâse din căruță și cerceta, cu biciul în mână, una din roți. De ce ne-am oprit, bade?!... întrebă Culae nedumerit. Căruțașul se îndreptă din șale și își potrivi pălăria mai bine pe cap. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de cai sau de căruțaș. Doar niște aburi albicioși se ridicau ici și colo din iarba izlazului. Bade Petre, unde te-ai dus?... Bade Petreee!... , strigă el, frecându-se la ochi, cu gândul că poate badea Petre o luase pe drumeagul celălalt și că nu putuse să ajungă prea departe. Dar din dosul salcâmilor și al mărăcinișurilor uscate, care se înșiruiau în dreapta podețului, ducând cine știe unde, nu răzbătea nici un zgomot de roți de căruță și nu se vedea nimic care să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Și apoi peste o săptămână vin să o iau, bună ocazie să mai iau și marfă, dac-oi găsi.", își spune Atanasie înainte ca gândurile să se întoarcă fără știre la întâmplarea tragică de demult. Șareta făcea un cot al drumeagului de luncă atunci când a auzit șuierând pe lângă ureche un glonț urmat de lătrături de câini. Ca din pământ, de după tufele de răchită a ieșit o patrulă de trei grăniceri ruși care le-a tăiat drumul : "Stoi ! Nazat ! Nazat !" Vorbele aspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Mi-e dor și de ei, să le transmiți sărutările mele. Acum suntem și noi “logodnicii”. Se vor bucura când le voi spune că ne-am logodit. Ei logodnicii nr.1, noi logodnicii nr.2. După biserică au mers pe drumeagul către cota 1400. S-au alergat, s-au bulgărit, și au dat cu zăpadă pe față încât s-au mirat și ei de comportarea pe care o aveau. — Ce naiba, Matei, parcă n-am fi trecuți de douăzeci și cinci de ani. Nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Hai, du te! M-am trezit și eram bucuros că cineva m-a găsit și nu m-a lăsat acolo să mor. Când am deschis ochii, nu era nimeni prin preajmă. Am privit în toate părțile cărarea în ambele direcții, drumeagul ce ducea spre țarnă, am cercetat cu privirea liziera pădurii în ambele laturi, dar nu se zărea nimeni. M-a speriat faptul că eram singur și puteam să mor, deși nu-mi venea să cred asta, pentru că am fost salvat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mortală vrăjmașă a mea. Ambuscada În martie, noaptea se lasă devreme. Mai dăinuia o spuză de lumină sus pe cer; dar străzile strâmte, sub streșinile Întunecate ale acoperișurilor, erau negre ca gura lupului. Căpitanul Alatriste și colegul lui aleseseră un drumeag Îngust, Întunecos și pustiu, pe unde cei doi englezi urmau să treacă obligatoriu ca să ajungă la Casa cu Șapte Hornuri. Un mesager le transmisese ora și itinerarul. Le mai furnizase ceva, și anume cea mai recentă descriere a călătorilor, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
calului. Ascuns În umbra unui portic, Diego Alatriste privi fanarul pe care el și colegul lui Îl așezaseră strategic la un cot al drumului, astfel ca să-i lumineze pe străini Înainte ca aceștia să apuce să-i vadă pe ei. Drumeagul acela, care cotea În unghi drept, pornea din strada Barquillo, de lângă palatul contelui de Guadalmedina și, după ce mergea paralel cu gardul de piatră al grădinii Mănăstirii Carmeliților Desculți, se sfârșea În fața Casei cu Șapte Hornuri, la Întretăierea străzii Torres cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Întâlnire Îmbrăcat de sus până jos În negru, Învăluit În capa-i neagră, cu pălărie neagră, iar chipul lui ciupit de vărsat se Însuflețise puțin schițând un zâmbet numai când Alatriste Îi propusese să pună acolo fanarul ca să lumineze cotul drumeagului ales pentru ambuscadă. — Asta-mi place, se mulțumise să spună cu vocea aceea a lui Înfundată, aspră. Ei În lumină și noi pe Întuneric. Bună treabă. Apoi Începuse să fluiere refrenul acela ce părea să-i placă atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În iad, sau unde dracu’ or merge anglicanii eretici. Cel puțin ăia doi n-or să ceară cu strigăte spovedanie cum făceau bunii catolici, deșteptând jumătate de Madrid. Căpitanul Își potrivi mai bine capa pe umeri și privi spre cotul drumeagului luminat de slaba pâlpâire a fanarului. Sub stofa călduroasă, mâna stângă i se odihnea pe pomoul spadei. Își mai omorî puțin timpul Încercând să-și amintească numărul oamenilor cărora le făcuse de petrecanie el cu mâna lui: nu În război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cel ce-ți stătea Înainte, iar Dumnezeu - se spunea - era mereu de partea ta. Bătu de opt În turla Carmeliților Desculți. Și aproape imediat, de parcă bătăile de clopot fuseseră un semnal, un zgomot de copite se făcu auzit la capătul drumeagului, după colțul gardului de piatră al mănăstirii. Diego Alatriste privi spre cealaltă umbră pitulată În cadrul portiței, iar fluieratul refrenului obsedant Îi dădu de știre că și colegul său era cât se poate de atent. Dezlegă șnurul care Îi ținea capa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o scăpărare metalică În fiecare mână; și umbra aceea, alături de a căpitanului, se mișcă pe străduță În Întâmpinarea celorlalte forme omenești pe care fanarul le proiecta deja pe zid. Un pas, doi, Încă unul. Totul era Îndrăcit de aproape pe drumeagul acela atât de strâmt, Încât, dând colțul, umbrele se pomeniră Într-o mare Învălmășeală străbătută de sclipiri de oțele și de ochi speriați de surpriză, și Întretăiată de brusca respirație a italianului când Își alese victima și se năpusti asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
degete de inima lui, pe care italianul i-o repezise cu cele mai perfide intenții din lume. — O să ne mai vedem noi! strigă spadasinul. Ți-o promit! Și, stingând fanarul cu un șut, o luă la fugă dispărând În Întunericul drumeagului ca o umbră printre umbre. Iar râsul lui se auzi după Încă un moment, din depărtare, precum cea mai sumbră dintre prevestiri. Cei doi englezi Cel mai tânăr nu era grav rănit. Însoțitorul lui și Diego Alatriste Îl duseră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nepoftit care să Încurce lucrurile. Ba chiar, În cel mai rău caz, italianului putea să-i vină cheful să se Întoarcă fluierând tiruri-ta-ta, cu Întăriri, ca să-și termine treaba. Gândul acesta Îl făcu să arunce o privire preocupată drumeagului Întunecos din spatele lui. Trebuia s-o șteargă, neapărat. Cine v-a trimis? insistă englezul. Fără nici un răspuns, Alatriste se duse să-și ia capa și și-o aruncă strânsă pe un umăr, lăsându-și liberă mâna ce manevra spada, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de atlaz, preocupat și Încruntat, se plimba de colo-colo prin fața șemineului aprins, cugetând la cele povestite chiar atunci de Alatriste: istoria adevărată, pas cu pas, a celor petrecute, cu doar câteva omisiuni, de la episodul cu mascații până la deznodământul ambuscadei de pe drumeag. Contele era una din puținele persoane În care se putea Încrede orbește; pe de altă parte, pe când Îi conducea acasă la el pe cei doi englezi, ajunsese la concluzia că nici nu prea avea de ales. — Știi pe cine ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
amplă legătură În jurul gâtului, susținându-i brațul cu rana de la subsuoară. Celălalt englez, cel identificat ca fiind Buckingham de către Álvaro de la Marca, recăpătase o aroganță pe care Alatriste nu-și amintea s-o fi văzut la el În timpul Înfruntării de pe drumeag. La vremea aceea, George Villiers, marchiz de Buckingham, era deja mare amiral al Angliei și exercita o puternică influență asupra regelui Iacob I. Arătos, ambițios, inteligent, romantic și aventurier, era pe punctul de a primi titlul ducal sub care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
neatrăgându-și dizgrația regală și totodată necălcându-și promisiunea, să manevreze suficiente apropouri, gesturi, subînțelesuri și tăceri grăitoare, pentru ca atât monarhul, cât și favoritul său să Înțeleagă, Îngroziți, că imprudenții călători fuseseră cât pe ce să fie lichidați pe un drumeag Întunecos din Madrid. Explicația sau cel puțin câteva din cheile care Îi fură suficiente lui Diego Alatriste ca să-și facă o idee despre cine și ce era În joc Îi parveniră prin gura lui Guadalmedina; acesta, după ce Își petrecuse jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ale orologiului, tocând în popasul lor, prelung, mai mult de un sfert din verdele semănăturilor. Din acela al pomilor; iarba. În speranța că vor abate, cât de cât, hoarda ce picase, pacoste, asupra locului, târgoveții au aprins, de-a lungul drumeagurilor dintre brazde și livezi, mormane de gunoi. Cât cuprindea ochiul, fum; un strat gros și leneș parcă înlocuise cerul. Bătrânii dădeau semne de asfixie; au fost duși departe, pe dealuri; unii dintre ei au fost coborâți în pivnițe adânci. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
atmosfera pe care prozatoarea știe, din mai multe detalii inventiv găsite, să o creeze. Cu un anume efort rezumativ, voi încerca așadar să schițez intriga romanului erotic, punctând întâmplările și întâlnirile esențiale, atunci când acestea se produc. Matei se plimbă pe drumeag cu o fată din vecini, Vlasia. Cei doi se apucă să discute dar, după câteva pagini bune, dialogul lor se întrerupe. Niște zbierete din casa Vlasiei reclamă prezența fetei la fața locului. Asistăm la un conflict conjugal și la unul
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
el salutând marea, unde în larg un delfin coase apa, iar valurile mării răspund și ele la salut bubuind în stânci, încerând tăria falezei de calcar... La Vama Veche orzul a căzut... Paiele tari și albe ca oasele sună pe drumeagurile cafenii. Grâul va cădea și el. Porumbul încă se va mai înălța, verde, apoi uscat, va lăsa să se vadă mai ușor întinsul apelor. Locul i-l va lua, în cele din urmă, vița de vie, cu ciorchinii săi atârnând
La mare, vara… by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6154_a_7479]
-
pentru a-și termina Elegiile duineze. Și, mai ales, mormântul poetului, din Rarogne. Un pelerinaj la acest mormânt nu poate să nu fie impresionant, chiar și pentru cineva care nu are sensibilitatea unui Paul Celan. Din vechiul burg urcă un drumeag spre un promontoriu stâncos unde se înalță o fortăreață medievală; la începutul sec. al XVI-lea, una dintre clădirile ei a fost transformată în biserică. Trecând prin fața cavoului rezervat familiei von Roten, stăpânii locului, vizitatorul este condus în mod natural
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]
-
fuseseră duși o lună mai tîrziu, ci la rambleu, la viitoarea cale ferată, în timp ce căra o roabă, a încercat să intre în vorbă cu un tînăr firav, ce împingea din greu la altă roabă plină cu pămînt, alături, pe-un drumeag de șaizeci- șaptezeci de metri lungime. Printre dinți, abia reușind să-i vorbească în timp ce-și căra roaba și fără a-și îndrepta nici un moment privirea către el, tînărul i-a zis: „Nu vorbi cu mine. Sînt student, vin
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
independenței", a unei "originalități" cu valențe exhibiționiste (îmi spune Barbu Cioculescu că părintele d-sale, Șerban, ar fi numit apucătura în cauză, "puțoism"). Putem avea în vedere conduita unor adolescenți nesatisfăcuți trupește, al căror imaginar o ia razna pe un drumeag lubric, înscriindu-se pe pereții unei încăperi intime, cu materie stercorară. Departe de subsemnatul de-a nega talentul, cel puțin incipient, al unor douămiiști. Punem în chestiune exclusiv un bun gust (să zic și bun simț?) elementar. Nu noi am
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
târgoveții de la Curtea de Argeș, de la Pitești, de la Târgoviște, ba chiar începuseră să vină familii și din București: oamenii locului se chiaburiseră; fața satului se schimbase. - Sărut mâna, nașule, îl întâmpinară din stânga vorbele unui bărbat tânăr, ivit și el călare de pe un drumeag de țară ce străbătea niște ogoare de porumb înalt de un stânjen. - Cu Domnul, finule, îi răspunse popa Grigore, dându-i mâna ca să i-o sărute. Necunoscutul era învățătorul Ilie Gheorghe, un bărbat simpatic, înstărit și el, cu pământ și
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]