74 matches
-
șase state: Damasc, Aleppo, Alewit, Jabal Druze, Hatay (Alexandretta) și Libanul Mare (care avea să devină Libanul zilelor noastre). În 1922, francezii au înființat o federație a trei dintre cele șase state, Damasc, Aleppo și Alawite, botezată „Fédération syrienne”. Jabal Druze, Alexandretta și Libanul Mare nu au devenit părți ale acestei federații. Statul Alawit s-a separat de federație pe 1 decembrie 1924, când Aleppo și Damascul au format „Statul Siria”. În 1925, revolta din Jabal Druze condusă de Sultan Pasha
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
botezată „Fédération syrienne”. Jabal Druze, Alexandretta și Libanul Mare nu au devenit părți ale acestei federații. Statul Alawit s-a separat de federație pe 1 decembrie 1924, când Aleppo și Damascul au format „Statul Siria”. În 1925, revolta din Jabal Druze condusă de Sultan Pasha el Atrash a cuprins întreaga Sirie și s-a transformat într-o rebeliune generalizată. Franța a încercat să răspundă obligând parlamentul din Aleppo să declare secesiunea față de Damasc, dar patrioții sirieni au reușit să blocheze votul
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
apăreau trei stele, care reprezentau cele trei regiuni ale republicii: Damasc, Aleppo și Deir ez Zor. În 1936 a fost semnat tratatul de independență franco-sirian, care însă nu a fost ratificat de parlamentul francez. Tratatul a permis totuși regiunilor Jabal Druze, Latakia) și Alexandretta să fie încorporate în republica siriană în următorii doi ani. Libanul Mare (Republica Liban contemporană) a fost singurul stat care nu s-a alăturat Republicii Siria. Hashim al-Atassi, care a fost premier în timpul scurtei domnii a regelui
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
Locuitorii acestui stat s-au răsculat în mai multe rânduri împotriva francezilor. Cea mai importantă rebeliune a fost cea condusă de Salih al-Ali. Jabal al-Druze s-a aflat sub mandat francez între 1921 - 1936. Regiunea a fost creată pentru populația druză din sudul Siriei. Regiunea a avut o populație de aproximativ 50.000 de persoane, iar capitala sa a fost As Suwayda. Statul Aleppo (1920-1925) (în limbile franceză: État d'Alep, arabă: دولة حلب) a inclus majoritatea musulmanilor sunniți. Statul Aleppo
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
10,29 din Pentateuh este menționat Itro ca tatăl lui Hovav. Sub numele arab Shuayib este menționat în Koran. Religia druzilor din Levant îl consideră pe Shuayib fondatorul spiritual al cultului său și proorocul principal al comunității lor. În plus druzii văd în el strămoșul al lor.
Ietro () [Corola-website/Science/330670_a_331999]
-
cetățeni de confesiune musulmană. Astfel s-a constituit o comunitate eterogenă, atât din punct de vedere al cetățeniei - sirieni, irakieni, palestinieni, libanezi, iordanieni, algerieni, egipteni, libieni, tunisieni, marocani, cât și din punct de vedere al confesiunii - suniți, șiiți, alawiți, ismailiți, druzi. Subcomunități s-au constituit pe aceste criterii. Odată cu înăsprirea condițiilor oferite de mediul de afaceri, numărul musulmanilor a suferit o regresie accentuată însă, existând un număr însemnat de familii mixte și de cetățeni străini care au dobândit cetățenia română și
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]
-
i (arabă: درزي, "durzī", plural دروز, "durūz") sunt membrii unei secte șiite monoteiste ,cu același nume, care datează din sec. al XI-lea. Ei se autointitulează „unitarieni” ("muwahhidun"); Religia druză a început în Egipt, pe timpul domniei lui al-Hakim bi-Amr Allah (996-1021), calif al dinastiei fatimide ismailite, care a contribuit la răspândirea doctrinei dinastiei printr-un sistem bine organizat de propovăduire religioasă, numit "da'wa"(arabă: دعوة) - misiune, propagandă. Darazi, un
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
să creadă că ar fi murit De la această dată, religia druzilor s-a retras înlăuntrul său. Această atitudine de taină și izolare absolută a fost păstrată până în zilele noastre și respinge prozelitismul. Secolul al XVIII - lea a marcat începutul migrațiilor druze din zona Munților Libanului, unde era concentrată majoritatea populației, către Munții Ḫawrăn din Siria. Migrația a fost cauzată de luptele interne dintre druzii qaisiți si druzi iemeniți. Ulterior a existat o rivalitate dintre alte două clanuri ale druzilor : familia Arsalăn
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
până în zilele noastre și respinge prozelitismul. Secolul al XVIII - lea a marcat începutul migrațiilor druze din zona Munților Libanului, unde era concentrată majoritatea populației, către Munții Ḫawrăn din Siria. Migrația a fost cauzată de luptele interne dintre druzii qaisiți si druzi iemeniți. Ulterior a existat o rivalitate dintre alte două clanuri ale druzilor : familia Arsalăn și familia Djunblăt. Rivalitatea s-a păstrat până în prezent. Secolul al XIX lea este marcat de o serie de conflicte armate între druzi și creștinii maroniți
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
druzii qaisiți si druzi iemeniți. Ulterior a existat o rivalitate dintre alte două clanuri ale druzilor : familia Arsalăn și familia Djunblăt. Rivalitatea s-a păstrat până în prezent. Secolul al XIX lea este marcat de o serie de conflicte armate între druzi și creștinii maroniți din Liban. S-a încercat o separare a teritoriilor celor două populații : zona de la Nord de Beirut până în Siria, a fost declarată sectorul maroniților; iar zona de Sud a Libanului a fost rezervată druzilor, sub conducerea unui
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
dintre cei doi guvernatori respectivi. După intervenția puterilor europene, în zonele de conflict, creștinii au fost avantajați, iar puterea și numărul druzilor din Liban s-a redus. La sfârșitul Primului Război Mondial, Libanul și Siria au fost trecute sub mandat francez. Facțiunile druze au ajutat la preluarea de către Siria a controlului asupra muntelui Ḫawrănī și au câștigat în schimb autonomia în această zonă. La 21 iulie 1925, a izbucnit un conflict armat între druzi, care erau conduși de Sulțăn al-Aṯrash, și armata franceză
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
și Siria au fost trecute sub mandat francez. Facțiunile druze au ajutat la preluarea de către Siria a controlului asupra muntelui Ḫawrănī și au câștigat în schimb autonomia în această zonă. La 21 iulie 1925, a izbucnit un conflict armat între druzi, care erau conduși de Sulțăn al-Aṯrash, și armata franceză. Francezii au reușit să reprime revolta la începutul anului 1927, iar al-Aṯrash a fost nevoit să se refugieze în Transiordania. Eșecul revoltei sale a dus la pierderea vieților câtorva mii de
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
care erau conduși de Sulțăn al-Aṯrash, și armata franceză. Francezii au reușit să reprime revolta la începutul anului 1927, iar al-Aṯrash a fost nevoit să se refugieze în Transiordania. Eșecul revoltei sale a dus la pierderea vieților câtorva mii de druzi. Astfel, autonomia regiunii "Djabal ad-Durūz" „Muntele Druzilor” s-a pierdut treptat. Cu timpul în Liban, populația druză din Muntele Libanului s-a micșorat, până ce regiunea a încetat să mai fie considerată patria acestei comunități. Azi, populația druză se reduce la
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
anului 1927, iar al-Aṯrash a fost nevoit să se refugieze în Transiordania. Eșecul revoltei sale a dus la pierderea vieților câtorva mii de druzi. Astfel, autonomia regiunii "Djabal ad-Durūz" „Muntele Druzilor” s-a pierdut treptat. Cu timpul în Liban, populația druză din Muntele Libanului s-a micșorat, până ce regiunea a încetat să mai fie considerată patria acestei comunități. Azi, populația druză se reduce la 6% din totalul populației libaneze. Pe întregul mapamond sunt aproximativ un milion de membri și trăiesc în
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
câtorva mii de druzi. Astfel, autonomia regiunii "Djabal ad-Durūz" „Muntele Druzilor” s-a pierdut treptat. Cu timpul în Liban, populația druză din Muntele Libanului s-a micșorat, până ce regiunea a încetat să mai fie considerată patria acestei comunități. Azi, populația druză se reduce la 6% din totalul populației libaneze. Pe întregul mapamond sunt aproximativ un milion de membri și trăiesc în zonele muntoase și rurale ale Siriei, Libanului și Israelului. Comunități mai mici sunt concentrate în diaspore din: Australia, Canada, Europa
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
Siriei, Libanului și Israelului. Comunități mai mici sunt concentrate în diaspore din: Australia, Canada, Europa, Țările din Golf, Filipine, America de Sud, Africa de Vest și SUA. Druzii au adoptat, în linii mari, calea propovăduirii adoptată de ismailiți, în special de fatimizii ismailiți. Dogmatica druză se rezumă la „cunoașterea lui Dumnezeu, Domnul nostru, "mawlana"”, adică al-Hakim. Druzii consideră că sunt singurii care predică „unitatea divină” ("tawhid"), în toată rigoarea ei, de aici și-au luat numele de „unitarieni” "muwahhidun" 1. „Cinstea” trebuie să fie absolută
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
dar nu atrage nici o obligație morală față de non-druzi. 2. „Ajutorul reciproc” pe care druzii trebuie să și-l acorde în detrimentul și împotriva tuturor. 3, 4, 5. - „Recunoașterea religiei lui al-Hakim”, „susținerea unității” și „renunțarea la orice alt cult”. Doctrina unitară druză trebuie să fie îmbrățișată în interior, să se adere la ea cu mintea și cu inima. 6, 7. - Obligă la „a fi mulțumit cu operele Domnului nostru” și „supus față de voile Lui”
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
deosebire între islamul șiit și cel sunnit, dar și între școlile ce s-au desprins din șiism: duodecimani (ar. "اثنا عشرية , Iṯna 'ašarīya"); septimani (sab'īya) sau ismailiți (ar. "الإسماعيلية , al-Ismăʿīliyya" )cu subsectele: karmații, asasinii, adepții lui Aga Khan și druzii; zaydiți. Se consideră că imamul nu a murit, ci se află temporar intr-o stare de ocultare ("ġayba"). La momentul potrivit va apare ca Mahdi (cel înfrumat de Dumnezeu) înaintea Judecății de Apoi pentru a restabili adevăratul islam. Secta karmațiană
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
multe ori pentru activitățile sale politice care au implicat apărarea drepturilor palestiniene și dezacordul față de politica guvernamentală a Israelului. În anul 1960 a fost arestat pentru refuzul ilegal de a se înrola în armata israeliană, așa cum este obligatoriu pentru israelienii druzi . De asemenea, el a mai fost pus și sub arest la domiciliu. S-a alăturat Noii Liste Comuniste Rakah în 1967 și a fost supus unor legi de stare de asediu împreună cu alți membri ai partidului la izbucnirea Războiului de
Samih Al-Qasim () [Corola-website/Science/329079_a_330408]
-
În 1983 a condus Forțele Libaneze luptând împotriva armatei siriene și druzilor (luptându-se cu milițiile Partidului Socialist Progresist, conduse de Walid Jumblatt). Liderul Forțelor Libaneze, Elie Hobeika a negociat cu regimul de la Damasc, cu Partidul Socialist Progresist (al comunității druze) și cu Mișcarea Amal (aparținând comunității șiite) un acord care permitea [Siriei] să-și consolideze influența pe scena politică de la Beirut. Samir Geagea care a fost împotriva oricărei înțelegeri cu Damascul a organizat acțiunea de înlăturare a lui Elie Hobeika
Samir Geagea () [Corola-website/Science/330957_a_332286]
-
agrare în anul 1858, împotriva proprietarilor de pământuri. Când acest lucru a luat amploare și în sud, prorietarii "druzi" au au luat-o ca pe o un conflict religios, decât ca pe un conflict de clase. Conflictul dintre maroniti și druzi a lăsat în urma 12.000 de oameni uciși, 4000 uciși de bolile foametei și peste un million de oameni fără casă timp de mai mult de 4 săptămâni. Acest conflict a avut, de asemenea, un impact asupra cunoștinței maronitilor. Ceea ce
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
primă necesitate către populație, evitarea înfățișării grupării drept una extremistă, menținerea de relații strânse cu comunitățile locale și alte formațiuni combatante, concentrarea pe lupta împotriva guvernului. Pe 10 iunie 2015, membri ai al-Nusra au ucis cel puțin 20 de civili druzi dintr-un sat după ce unul dintre ei, simpatizant al regimului Assad, s-a opus exproprierii casei lui de către un comandant al-Nusra. Conducerea Frontului al-Nusra a prezentat scuze publice și a susținut că omorul a fost înfăptuit împotriva liniilor de conduită
Frontul al-Nusra () [Corola-website/Science/335023_a_336352]
-
muzicala a ajuns la un impas. Când s-au despărțit ea a plecat imediat în Egipt, chiar înainte de a primi dota. Cu întoarcerea în Egipt și cu o carieră muzicală, Asmahan și-a alungat aprecierile din partea rudelor sale siriene și druze, stârnindu-le astfel și mai tare furia. Atunci când primul său film, ”"Intisar Al-Shabab"” a fost ecranizat în Siria, o tânără de origine druză a împușcat ecranul în momentul în care a apărut personajul interpretat de . In anul 1939, vărul său
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
în Egipt și cu o carieră muzicală, Asmahan și-a alungat aprecierile din partea rudelor sale siriene și druze, stârnindu-le astfel și mai tare furia. Atunci când primul său film, ”"Intisar Al-Shabab"” a fost ecranizat în Siria, o tânără de origine druză a împușcat ecranul în momentul în care a apărut personajul interpretat de . In anul 1939, vărul său, Hassan Al-Atrash a mers la Cairo și a cerut-o în căsătorie, solicitându-i astfel să își abandoneze cariera muzicală. Ea a fost
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]