335 matches
-
și pe acest au revoir personal îmi sprijin epitetul „dezinteresat”. O angajare teoretică și simbolică, foarte inflamantă (și el era român, ar fi zis Caragiale...) plachează, însă, paradoxal, scoaterea lui din chestiune. Aș risca să spun că diatriba celei mai dușmănite dintre cărțile lui nu iese dintr-o exasperare sinceră. E, mai curând, fasonarea unui destin cu instrumente și sedimente culturale. Cioran nu poate uita ceea ce știe, și nu e visceral și brutal decât înăuntrul unui sistem de repere. Nu critică
Vast program... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5652_a_6977]
-
Ion Dur culoarea de ființă sănătoasă e atît de evidentă că prima reacție în preajma lui e să te bănuiești pe tine însuți de maladii iremediabile, pînă într-atît de diferit arată sub unghiul vigorii în act. În secret începi să-l dușmănești pentru alura indemnă, și apoi constați că omul e atins de o discreție bizară, al cărei efect e invers decît cel pe care îl aștepți de la o făptură retrasă: în loc să treacă neobservată, prezența ei sare în ochi, lucru pe care
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
n-a lipsit mult să mă însor cu o bucovineancă, cu d-șoara Veronica (sau: Verunca n.n.), fiica directorului de liceu din Câmpulungul vostru, dar fata m-a refuzat, se vede că i-am părut prea urât. Asta înseamnă că vă dușmănesc. Bucovina tot mi-a rămas dragă. Titulescu nu era pe atunci încă ministru, dar toată lumea spunea: Ťdomnul acesta are un mare viitorť. Într-o seară, luând masa la restaurantul Londra, am zărit aproape de sobă pe principele moștenitor Carol cu Zizi
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
chiar dacă Îl vei blestema. Nu uita că și blestemul este tot un cuvânt. 2781. Nu fugi niciodată de cuvânt fiindcă și esența sufletului tău tot În cuvânt sălășluiește. 2782. Cuvântul te ridică sau te coboară. Înțelege l și nu-l dușmăni niciodată. 2783. Cuvântul nu vrea nimic altceva decât Înțelepciune.De aceea Încearcă să Îl onorezi cu aceasta. 2784. Cuvântul nu-ți va refuza dărnicia dar nici nu ți-o va cere. În schimb te va judecă. 2785. Nu cuvântul este
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
început, dar în același timp îmi era de nesuportat, citeam pe acel chip prima mea înfrângere, fără scuză ori consolare și simțeam nevoia s-o lovesc, îi strigam, spune adevărul, nu-i așa că ați conspirat împotriva statului, nu-i așa că dușmăniți cuceririle revoluționare ale poporului, și când strigam asta eram convins că și ea și soțul ei sunt nevinovați, dar ce conta adevărul, important era că trebuia s-o pedepsesc, pentru trufia ei nemăsurată, pentru refuzul ei de a primi acest
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
inferioară a caracterului uman sau caracteristică specifică a societății de tranziție, care a creat astfel de oameni sau specimene. În tranziția anarhica a debutat cumplită perioadă de degradare a ființei umane, în care ne selectam numai în funcție de interese și ne dușmănim în progresie geometrica. Respectul și onoarea au fost date uitării. Au devenit îndepărtate amintirile nostalgice. Tupeul, aroganță și violență au ajuns un cataclism. Apocalipsa nu mai trebuie așteptată. A sosit. Prostia, sora mai mare a sărăciei s-a prostituat la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
rece, că nu vine. Rece, dar nu scîrbos. Și nici scîrbit. La politețe răspunde cu politețe în relațiile sale directe. Neîndurător în articolele sale de opinie, Mircea nu le scrie în numele vreunei dușmănii personale, fiindcă nu e în stare să dușmănească. N-are organ pentru așa ceva. În cel mai rău caz, Cărtărescu detestă. Cel mai adesea disprețuiește dar aproape întotdeauna păstrează o cîtime de speranță pînă și în dispreț. Poate că omul despre care scrie "de rău" are totuși măcar o
Doi singuratici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10796_a_12121]
-
tarziu. De exemplu, cum de ai fost reprimit la facultate? CGM. Cei de care depindea soarta mea erau împărțiți: cererea mea de a continua cursurile la facultate a fost respinsă de decanul Petre Spacu cu mențiunea că locul unuia care dușmănește poporul trebuie dat altuia care îl sprijină. Din fericire, rectorul de atunci, Traian Negrescu, mi-a aprobat cererea, inclusiv cămin. Dintre profesori, care știau de ce apăream doar la examene, unii erau mai aspri, alții mai indulgenți. Elenă Ciorănescu, de exemplu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
este fiul lui Matvei Aleksandrovici, un băiat dezghețat”. Examinatorul i-a dat nota trei lui Vorobianinov Ippolit și băiatul dezghețat a fost admis. În Stargorod erau două gimnazii: unul pentru nobili și altul orășenesc. Elevii de la gimnaziul pentru nobili îi dușmăneau prin tradiție pe cei de la gimnaziul orășenesc. Îi porecliseră „creioane” și se făleau cu șepcile lor cu margine roșie, pentru care, la rîndul lor fuseseră taxați cu porecla rușinoasă de „pătlăgeaua vînătă”. Nu puține au fost „creioanele” care primiseră cununa
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
în cine știe ce publicație greu accesibilă, chiar cititorului specializat. ...Și, aureolând multe alte daruri cu care fusese înzestrat, era bunătatea sa. Nu putea să urască. L-am simțit de câteva ori, chiar în momente mai grele, cum nu putea să-l dușmănească pe cel care îl nedreptățise sau îl rănise. Nu era doar o ,filosofie de viață". Era mai mult decât aceasta. Felul său senin de a fi venea din acea lumină curată a muncitorului care știe că numai truda și creația
Robit cărților, arhivelor... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10801_a_12126]
-
Ia să plece Viscorilă și Nămețilă cu ale lor armate, că tot nu pot să-i sufăr! Prea fac ei pe vitejii și locul vor să-mi ia. - Bine-ai gândit! îi spuse Negru-Cioară. Și nu uita că ei se dușmănesc și, atunci când sunt în luptă, ca proștii, mereu se-mpotrivesc. Mai e ceva. Dă-i unuia o decorație mai mare decât a celuilalt și te asigur că succesul îți este garantat. - Mare scârnăvie și diplomat mai ești! rânji generalul Prăpădenie
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
umbra unor nuci bătrâni. Trăia înconjurată de multe pisici și continua să se ocupe de făcut fermece , de pe urma cărora își câștiga și la ora actuală traiul, cum făcuse toată viața sa. Devenise mai rea pe măsura trecerii timpului și își dușmănea vecinii, că nu vorbea cu niciunul prin sat cale de o poștă, din cauză că la mulți le provocase necazuri, le arunca mizerii în curți, în grajdurile vitelor, amenințase cu pedepse și pagube pe toți cei care, într-un fel sau altul
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
și ce crezi tu? Nu e păcat? Nu e păcat că au murit ai noști părinți tot așteptând, Să te întorci cu drag acasă cu Tricolorul fluturând? De-atâtea ori ai spus că-i greu...c-al tău străin te dușmănește, Și te-așteptam cu bucurie ca să-nnoim ce ne unește! Să împărțim iară frățește și pâinea coaptă-n vatra țării, Și poezia, doina, hora, iar plânsul să îl dăm uitării! Dar văd că te-ai obișnuit, să fii străin lângă
DE ANI DE ZILE TE AȘTEPT, FRATELE MEU DE PESTE PRUT! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383418_a_384747]
-
podea. Ce mai faci, dușmanul meu de sînge? Ce departe-am fost pînă acum!... Ca de-un frate,-o dragoste mă strînge, Și spre casa ta pornesc la drum. Nu-ți fă griji, căci ne vom recunoaște, Prea ne-am dușmănit, să ne uităm... Hai, măcar ca de Crăciun sau Paște, Să începem să ne vizităm. Albe lumînări, parcă de nuntă, Va înfige pe poteci vreun sfînt, Și, ca o iubire ce-a fost frîntă, Ne-om îmbrățișa pe-acest pămînt
VREMEA ÎMPĂCĂRII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383085_a_384414]
-
care tranșează inima și ficații, încheieturile și măduva. Nu mi-au descoperit nici faptul că ai obiceiul să scuipi în ochii omenilor în idea că-și vor recăpăta vederea și că ai pornit cu preconcepția că e musai să fii dușmănit - fiindcă altfel viața n-are valoare. Sigur, mi-au spus că vindeci pe cel cu duhul zdrobit, dar au omis să-mi descopere anumite detalii cu privire la tranzacțiile Tale financiare - dezastruase, pe care te încăpățânezi să mi le bagi pe gât
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
din românime; cei care, au organizat marile proteste și manifestări împotriva deculturalizării prin presiuni imperiale și au reinstaurat „limba vechilor cazanii”. Pentru ca acum la aproape un sfert de veac, datorită fățărniciilor politice, încă să se mai confrunte cu cei care dușmănesc asta, încă să-și simtă agresată cultura care, de fapt, înseamnă însuși viitorul. Da, aceeași cultură pe care o simțim agresată și noi dar, din păcate, ne având nici măcar mândria de a ne înfrunta cu niște tendințe imperiale. Ci, doar
AGRESIUNEA ASUPRA CULTURII ROMÂNE [Corola-blog/BlogPost/92978_a_94270]
-
așa cum încerc și aici, spre final, să mă ridic. Și, în felul acesta, să termin rapid cu tot. Care este mesajul pentru publicul din serile ce vor urma? I-aș invita să se gândească cum e posibil să ajungi să dușmănești niște oameni în așa hal încât să omori, să ucizi, să nu te mai intereseze nimic, după ce ați trăit o viață împreună. Ce poate fi atât de înfiorător - că au altă religie sau că vor să fie independenți. Ce anume
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
vorba aia - surâse larg otomanul - doar n-au dat turcii. Georgios se înclină și dispăru în cală. — Să trăiască Imperiul Otoman, părinte! - zise tare turcul ridicând plosca. — Poftim? - tresări Metodiu ce se uita spre Orșova. — Matale ești surd sau ne dușmănești? - întrebă atent turcul. — Mă cam lasă o ureche - răspunse Metodiu. — Care? — Asta - arătă Metodiu. — Și dacă tot nu-ți folosește, de ce s-o mai ții lipită de cap? Eu aș tăia-o. — în schimb, cu astălaltă aud mai dihai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și protecție. Astfel, conform legilor sale, e obligat să-și dea viața în schimbul vieții tale. Frumos obicei, nu crezi? Dacă toată lumea ar proceda la fel, n-ar mai fi războaie. Cineva mi-a povestit odată că dacă un beduin este dușmănit de un tuareg, cea mai bună soluție este să se prezinte la jaima acestuia și să-i ceară ospitalitate. Cum acesta nu-l poate refuza, rămâne să trăiască acolo, să mănânce și să bea gratis, până când tuaregul, sătul de neobrăzarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
am întrebat niciodată și nici el nu a catadicsit să-mi dea vreo explicație. Am alergat la telefon, am sunat-o pe Ina și i-am spus că renunț. A rămas și ea cu gura căscată, dar nu m-a dușmănit, nu mi-a cerut vreo explicație, nu s-a supărat sau, mai probabil, a ascuns cu dibăcie dezamăgirea produsă de un actor - pentru ea important - care o lasă în drum fără nici un fel de preaviz. Marinuș era la a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a exagerat dezarmonia concepțiilor din scrisul lui Barbu. "Parnasianul, balcanicul, baladistul, ermeticul și poetul de circumstanță trăiesc (vai!) în toată perfecta lor autonomie și nu comunică în Ion Barbu pe niciunde" (Semne și repere). Admițând că în poet se întîlneau, dușmănindu-se, un temperament voluntar, frenetic, cu persoana lucidă a "generosului" gânditor, vedem în această energie polarizată un motiv de statornică nemulțumire, o sursă de neliniște, aceeași, traversând prin toate numitele etape. Pe de altă parte contra-dicțiile interne ale lui Barbu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
strălucitorii bolizi ai feciorilor de bani-gata. Ca un ac în ochi îmi stăruie întrebarea - dacă tot suntem sortiți morții, de ce nu suntem mai uniți, mai apropiați? Se despart soți de soții, copii de părinți, frați de surori, prieteni, vecini. Se dușmănesc. De ce? De unde atâta vrajbă? Tocuri, tălpi groase, scandal, sânge. O istorie. Tristețea vine încet ca un amurg. De neocolit este amurgul. Dar tristețea personală nu este o stare artistică. Nici veselia. Capodoperele nu se nasc din veselie, nici din pesimism
TRISTEŢEA ÎN ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362906_a_364235]
-
nu cauzeze mai mult rău decât era necesar! Celălalt, dacă avea o conștiință a vinovăției sale, ar fi considerat că erau chit și conflictul putea fi stins iar aceștia doi își puteau duce existența mai departe fără a se mai dușmăni, puteau deveni chiar prieteni. Era deci un fel de iertare. Dar dacă cel de-al doilea înțelegea răzbunarea depășind litera legii, dublând stricăciunile, jignirile sau rănile, cei doi își înmulțeau în acest fel ura până la paroxism și iertarea ori reconcilierea
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
cauzeze mai mult rău decât era necesar! Celălalt, dacă avea o conștiință a vinovăției sale, ar fi considerat că se făcuse dreptate și conflictul putea fi stins iar aceștia doi își puteau duce existența mai departe fără a se mai dușmăni, puteau deveni chiar prieteni. Era deci un fel de iertare. Dar dacă cel de-al doilea înțelegea răzbunarea depășind litera legii, dublând stricăciunile, jignirile sau rănile, cei doi își înmulțeau în acest fel ura până la paroxism și iertarea ori reconcilierea
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
Dar sosirea lui este încă incertă. • Cînd Thota spunea: „Crede și nu cerceta!”, poliția încă nu era. Acum că ea există, Thota tace, nu mai insistă. • În Diaspora, evreii erau urgisiți că n-aveau un petec de țară. Acum sînt dușmăniți că au. • Odată L-am întrebat pe Dumnezeu dacă este și El evreu? Domnul a tăcut vinovat. Știa de ce; nu era împrejur tăiat. • Doi evrei au trei păreri contrare. La noi totul e sfînt, inclusiv păcatul. • Mulți știu că este
GÂNDURI REBELE (3) – EVREII ŞI ŢARA LOR de HARRY ROSS în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367686_a_369015]