189 matches
-
în pictură susțin că valoarea (estetică) a unui tablou este indefinibilă, dar tot ei n-au ezitat niciodată să împartă și să definească, pe un ton ce nu lasă loc de replică, artiștii "buni" și "slabi". Castelli însuși, deși mai dubitativ, se ferește să-i corecteze. Nu doar fiindcă întotdeauna clientul are dreptate, ci fiindcă și el, oricâte reticențe ar fi avut, n-a putut niciodată să promoveze un artist, să-i dea, incluzându-l în herghelia lui, "clasă internațională", fără
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
era riguros, nu dădea definiții și unele colege erau extrem de frustrate. Să nu uit: frecventase timp de doi ani cele mai Înalte școli de psihologie de la Paris. La examene accepta judecăți proprii ale studenților, chiar „erezii”, Încuraja Îndoieli, savura răspunsurile dubitative. Odată, mi-a povestit mai târziu, când am devenit apropiați, i-a deschis ușa cabinetului colegul său Bârsănescu, care l-a somat scurt: „Dă-mi o definiție a percepției”. „Să ne gândim”, ar fi răspuns acesta, „s-ar putea defini
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
mai deficitar structurată - și cea obsesiv-compulsivă cu un înalt nivel de organizare. În congruență cu varietatea comentariilor de factură nosologică, trebuie subliniată importanța demersului diagnostic și a criteriilor folosite. Aceasta deoarece, psihiatri - chiar beneficiind de calea din urmă - sunt adeseori dubitativi în formulările diagnostice. La acestea se adaugă și controversa dintre importanța contribuției psihopatologice și maladaptative a factorilor situaționali, raportată la aceea a trăsăturilor personalității (Mischel, 1986Ă. Argumentul major în favoarea definirii și delimitării tulburărilor personalității rămâne faptul că atributele structurale individuale
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
drept probă a lipsei de spirit. Intelectuali rafinați freamătă când citesc o propoziție cum este cea a lui Cioran: „În afară de poezie, metafizică și mistică nimic n-are nici o valoare.”24. Aceasta este, totuși, o remarcă ocazională a unui gânditor altminteri dubitativ, relativist și sceptic, chiar dacă ea sugerează că a gândi sub semnul rațiunii înseamnă a gândi sub semnul mediocrității. Surprinzător mi se pare însă ecoul puternic pe care l-a stârnit, după 1990, publicarea unora dintre „cugetările” lui Petre Țuțea, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
De aceea, putem spune, fără teama de a greși, că în anul 1839 aceste autorități au acționat, nu în ideea "de a potoli direcția națională (antirusească, grecească etc.) a învățământului public, care se năștea din studiile clasice, umaniste", cum enunța dubitativ V. Alexandrescu (Urechia)2, ci chiar din acele "bune convingeri economice" care au propulsat ideea înființării unui institut special de agronomie și a unei școli mecanice de artă și meserii. Paternitatea ideii, controversată o vreme, rămâne doar aparent discutabilă. A
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
cu opiniile curente vizând practica educațională. Problematizările pe care le propunem au menirea de a genera spirit reflexiv, critic la nivelul celor puși în situația de a evalua sau de a duce mai departe dezvoltările care urmează. De altfel, spiritul dubitativ este explicit vizat prin punerea unor întrebări, prin invitarea la reflecție, prin deschideri interpretative sau „suspendări” explicative. S-a scris destul de mult în domeniul docimologiei. Uneori, e destul de greu să faci „ordine” într-un univers destul de „stufos”, să avansezi ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
va fi cântând/va fi cântat; să fi cântând/să fi cântat; ar fi cântând/ar fi cântat. La perfect, formele sunt omonime. Opoziția se stabilește, înlăturând omonimia, la nivel fonetic și sintactic. Formele prezumtivului prezintă o intonație specifică, interogativă, dubitativă etc., celelalte forme rămân, sub acest aspect, neutre: (el) va fi cântat?/va fi cântat; să fi cântat?/să fi cântat; ar fi cântat?/ar fi cântat. La nivel sintactic, pe de altă parte, în timp ce prezumtivul este un timp absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trece nepăsător prin această viață ca un exilat, numai nu ca ei.” (M. Eminescu, P.L., p. 87), „Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 51) Modalizarea subiectivă a frazei se realizează prin adverbe interogative retorice sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează în planul enunțării (al producerii textului lingvistic) ca proiecție a enunțării asupra enunțului. Adverbele interogative dubitative (au
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează în planul enunțării (al producerii textului lingvistic) ca proiecție a enunțării asupra enunțului. Adverbele interogative dubitative (au, oare) marchează situarea sub semnul îndoielii a unui anumit conținut propozițional afirmat explicit într-un enunț anterior sau rămas implicit: „Putut-au oare atâta dor/ În noapte să se stingă/ Când valurile de izvor n-au încetat să plângă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și stau să cadă.” (T. Arghezi, 152) În afara acestor unități lexico-gramaticale, care intră în structura predicatului, există mai multe categorii de adverbe care rămân în afara realizării unor funcții sintactice. Se disting între acestea: • adverbe interogative: oare (cu o nuanță modală dubitativă cel mai adesea): „Oare nu cântă ei ceea ce gândesc eu?...Oare nu se mișcă lumea cum voi eu?” (M. Eminescu) • adverbe (locuțiuni adverbiale) exclamative (sau interogativ-exclamative): „Apoi încet-încet m-am furișat printre oameni și unde-am croit-o la fugă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
25. Cf. Ecat. Teodorescu, În problema structurii părților de propoziție, LR, XXVIII (1970), nr. 2, pp. 126-127. 26, 27. Ecaterina Teodorescu, în Propoziția subiectivă, p. 8, nota 8 ș.u. RELAȚII DE DEPENDENȚĂtc "RELA}IA DE INTERDEPENDEN}|" 28. În enunțuri dubitative imperative conjunctivul are autonomie și, în consecință, poate construi predicatul unei propoziții nedependente: „Mai bine ia cornul și sună într-una / Să suni până mor, către cerul senin...” (Șt.Aug. Doinaș) 29. Fapt ce determină pe Marina Rădulescu, art. cit., să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o indică și prefixul trans, își propune să studieze ce se află între, prin și dincolo de discipline, obiectivul principal fiind mai buna înțelegere a lumii prezente, în perspectiva unității cunoașterii. Descartes și-a îndeplinit cu brio misiunea, iar analiza rațional dubitativă pe care a impus-o gândirii (lăsând deoparte faptul că el însuși privea totul într-o perspectivă unitară, divină, din păcate ocultată de discipoli și urmași) a fost de o fecunditate extraordinară, dovadă nenumăratele descoperiri și realizări tehnico-științifice din ultimele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în plan pragmatic și cognitiv, de a juca un rol de evaluare și de retroacțiune (de a informa asupra reacției interlocutorului); spre deosebire de cuvinte, prezintă avantajul de a lăsa locutorului posibilitatea de a nega intenția de comunicare (de exemplu, avînd înfățișarea dubitativă în legătură cu o remarcă sau alta). Pe lîngă acestea, numeroase studii arată că, deși indicii vizuali sînt în contradicție cu indicii verbali, aceștia sînt primii care provoacă impresiile dominante, iar aceste comportamente au o incidență crucială asupra derulării interacțiunii, motivînd seriile
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu avea cum să nu câștige pentru generațiile următoare de creștini o deplină autoritate teologică. Interpretarea Scripturilor trebuia făcută în limitele trasate de premisa (hypothesis) teologică a tradiției apostolice. Martirii Bisericii au consacrat divorțul teologiei de înțelepciunea lumii, sceptică și dubitativă. Prin mărturia lor, sfinții nu aparțin Bisericii, ci o constituie. Cuvântul răstignit și înviat sălășluiește în trupul viu al memoriei celor morți pe Cruce. Destinul martiric al profeților lui Israel anticipează vocația profetică a martirilor creștini. Aceștia n-au murit
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de bun-simț - să examineze apoi funcția de recuzită a decorului, să urmărească necategorialul (conflictul real - imaginar), lipsa de contur a personajelor. În comentariu reia un capitol întreg din Semnele romanului, dar și sistematizează motivele literaturii lui Ivasiuc, vorbește despre conștiința dubitativă și, pe urmele lui Maurice Merleau-Ponty din Le Visible et l’invisible, face fenomenologia cuvântului. Ca memorialist, în impresiile de călătorie din Reverii pe malurile Senei (1978) V. evocă uneori fidel și empatic. Compensând dogmatismul său „științific”, fundamentarea sa pozitivistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
doar onestitatea și omenia și nici acolitul său Vasilescu nu este îndepărtat de colectiv. Dimpotrivă, cei doi rezistă printr-o complicitate extinsă la tovarășul Burcea de la Centru, care are interesul să schimbe conducerea întreprinderii. Eugen Barbu păstrează suspansul, închizând romanul dubitativ. Ce șanse are Filipache să se reabiliteze, întrucât adversitatea pe care o are de înfruntat este în parte și aceea a muncitorilor care nu-i înțeleg sacrificiul și abnegația? Viziunea romancierului Eugen Barbu este mai prudentă, dacă nu mai relativistă
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
la literă. Întâi i se bifurca mintea la o literă și, automat, apărea prima dubitație: oare cine fusese înfrânt de ai noștri: fascismul sau fascistul? Profesorul meu de „ai noștri și ai lor“ era, prin urmare, lovit de o bifurcație dubitativă repetitivă. De ce repetitivă am să vă luminez imediat. Prima dubitație, în loc să fie urmată de o clarificare, era trifurcată de o meditație. „Unde fusese, în definitiv, fascismul sau poate fascistul - se întreba gândind intens locotenentul -, în propria lui vizuină sau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și chiar al lipsei de sens. Am avut mult timp iluzia că filosofia ar fi putut să se constituie Într-o astfel de platformă dătătoare de semnificații. Dar filosofia, mai veche sau mai nouă, vine cu incertitudinile ei, cu alunecări dubitative sau nihiliste, cu piste ce atacă și deconstruiesc sensul. Poziționările filosofice Își caută uneori temeiuri dincolo de cadrajele specifice, mărturisind, În acest fel, limite și slăbiciuni. Se știe că interdisciplinaritatea pune accentul pe dimensiunea coabitării, completitudinii, articulării mai multor mărci explicative
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ani de relativă liberalizare - până la scrierile cele mai dogmatice ale lui Marx și Engels. De la epistemologie, logică matematică sau estetică (discipline necontaminate deloc de zgura ideologică) și până la materialism dialectic și istoric, socialism științific sau economie politică. De la profesori deschiși, dubitativi, cooperativi până la dascăli limitați, Închistați și distanți. Depindea de noi către ce să ne-ndreptăm și cu cine să ne aliem. Aveam totuși o anumită libertate de a alege. Personal, am ales topici precum estetica, teoria artei, semiotica și logica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
întâlnești filosoful-vedetă. S-ar părea că meditația profundă asupra lumii, asupra istoriei nu încape în cuvinte simple, colocviale. Cum să scrii, cum să vorbești liber despre îngeri, despre moravuri, despre oameni cu și fără majusculă, impunând discursului valoare axiomatică, spirit dubitativ, caracter ludic, atractivitate? Cum de nu s-a compromis până acum filosoful care a cântat cântece de lume? Profesorul cu alură severă, prizonierul binomului pur românesc "râsu-plânsu". Unde-i hotarul între popularitate și valoare? De ce ne supără oglinda-oglinjoară pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
-l: „Citim în ziarul Le Monde [de la 15 ianuarie, în întâia parte a coloanei a treia a primei pagine]: O corespondență adresată din București către Pall-Mall-Gazette a produs o senzație destul de vie. Acea corespondență zice în substanță, dar sub formă dubitativă: generalul Ion Ghica, agintele României pe lângă Sublima Poartă, este aci. Revenirea sa în Capitală ar fi provenind din negocieri relative la răscumpărarea independenței Principatelor printr-o sumă de 912 500 [(?) de] franci, dată Sultanului.3 Principele Carol și miniștrii săi au
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
alcătuiești tabloul mental și caracterologic al persoanei vizate de Noica. Și asta pentru că prostul pe care-l pune sub fascicolul de raze al reflecției sale, caracterizat dintru început ca fiind inteligentul cumva mai personal, este un ins nepreconceput, cu stare dubitativă, șovăitor, obositor și greoi, un adversar de opinii care întoarce întrebările pe toate fețele, sare de la una la alta, formulează chiar replici și sfîrșește, calm, o astfel de tatonare așa-zis epistemică în cheia lui "de, știu eu?". De aici
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o pictură de-a lui Salvador Dali, acolo unde Venus din Milo e închipuită de imaginația suprarealistă a artistului ca fiind alcătuită dintr-o succesiune de sertare (în care exegeții au dat peste vid). Tocmai de aceea este prudent și dubitativ în concluzii: "Ești mediocru în școală, bine; dar școala nu e tot. Ești mediocru în carieră, dar nici ea nu e tot. Că ești mediocru la sindrofie, asta nu înseamnă aproape nimic. Dar e cineva mediocru în biserică? Are vreun
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
totală și armonică a existenței"100. Tînărul Cioran trăia, gîndea și scria într-o perioadă amenințată de semnele unei crize a fundamentelor. Fusese anunțată, prin cronici retorice, moartea tragediei și urma, după toate previziunile, moartea filosofiei, după cum unii autori reflectau dubitativ asupra religiei. Cioran însuși, cum vom vedea mai departe, va avea o relație aparte cu sfera religiei și, în egală măsură, cu Dumnezeu. Însăși forma de timp în care a crezut poate cel mai mult, idolatrizată cumva, a fost ceea ce
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
avertiza cînd primejdia se apropie sau cînd nu trebuie să părăsim marginea prăpastiei, de îndată ce destinul ne-a împins într-acolo162. Așa îl descoperim de altfel în Cartea Cărților, parcimonios e drept, acolo unde discursul biblic ne indică, printr-o căutare retorică dubitativă, rolul dacă nu de om de răspîntie, cel puțin de duhovnic al celui ce reformează lumea: Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? (1 Corinteni 1,20). Nu vom comenta fundalul atît de dens și tensionat
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]