308 matches
-
de violonist, El a fost angajat ca muzician la curtea prinților de Gonzaga la Mantua, se spune, din inițiativa ducesei Isabella d'Este Gonzaga, și a lucrat în serviciul acestei dinastii între anii 1587 -1628. La concertele organizate în fața familiei ducale au luat parte oaspeți însemnați,iar Rossi, la fel ca și alți compozitori de frunte precum Claudio Monteverdi, Giovanni Giacomo Gastoldi,Giaches de Wert, Lodovico Grossi de Viadana au compus și au interpretat muzică festivă la modă, muzica nupțială, de
Salamone Rossi () [Corola-website/Science/331514_a_332843]
-
secolului al XVI-lea, portughezii au continuat să se bazeze pe importurile străine, în special pe cele din Spania, dar de asemenea, într-o măsură mai mică, pe cele din Antwerp (cum ar fi penelul lui Jan Bogaerts în Paço Ducal, Vila Viçosa, Alentejo) și Italia (cum ar fi "Bunăvestire" de Francisco Niculoso în Évora, si Orazio Fontana) Când olăriile din Spania, Flandra și Italia au venit în Portugalia, la începutul secolului al XVI-lea, și și-au stabilit atelierele aici
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
cuvântul „primar” nu desemna însă o funcție în Roma Antică. Cuvântul a ajuns în uz mai ales în anturajul conducătorilor barbari ce s-au succedat la conducerea Imperiului Roman de Apus. Astfel, persoana însărcinată cu conducerea unei curții regale sau ducale se numea "major domus". La curtea regilor francilor merovingieni, "major domus" sau "praefectus palatii" avea o putere atât de mare încât își putea detrona stăpânul (cazul lui Pepin de Herstal).
Primar () [Corola-website/Science/299835_a_301164]
-
Cinquecento"" din "Palazzo Vecchio", iar în 1565 trece la construirea așa zisului ""Corridoio vasariano"" ("Coridorul vasarian"), care unește "Palazzo Vecchio" cu "Palazzo Pitti", traversând râul Arno peste "Ponte Vecchio", si care trebuia să servească că posibilitate de refugiu pentru familia ducala în caz de necesitate. În 1568 apare a doua ediție a operei sale capitale de istorie a artei ""Vite de' più eccellenti..."", îmbogățita cu noi materiale și care constituie până în zilele noastre o sursă indispensabilă de documentare în acest domeniu
Giorgio Vasari () [Corola-website/Science/298889_a_300218]
-
succedat Mariei Luisa în Toscana în 1808. Ca ducesă, ea a promovat lucrările publice și cultura în spiritul iluminismului și în timpul guvernului ei științele au înflorit. Între 1817 și 1820, ea a ordonat reînnoirea completă a decorațiunilor interioare ale Palatului Ducal, făcând Palazzo din Lucca una dintre cele mai frumoase din Italia. Maria Luisa, o femeie religioasă, a favorizat clerul. În micul ei stat, au fost fondate șaptesprezece mănăstiri noi în cei șase ani de domnie ai ei. Printre proiectele pe
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
timpului. În 1183, au devenit duci de Brabant. Comitatul de Leuven va fi în cele din urmă absorbit în Ducatul de Brabant. Din 1183, titlurile conților de Leuven și Bruxelles și ale landgrafilor de Brabant au fost unificate în titlul ducal de Brabant și utilizate ca apanaje.
Lista conților de Leuven () [Corola-website/Science/328489_a_329818]
-
din anturajul familiei de Medici, care este evidentă mai ales la Marsillio Ficino și la Angelo Poliziano. Andrea Mantegna reprezintă conform acestor concepții uciderea lui Orfeu pentru prima oară în cadrul unui ciclu de fresce în grisaille dedicat cântărețului din palatul ducal din Mantova (1464-1474), apoi, probabil mai liber, într-o compoziție care n-a dăinuit decât într-o copie a unui gravor italian. Acea alegorie a conflictului dintre sexe și a pierzaniei datorată poftelor carnale i-a servit probabil ca inspirație
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
a medierii papei Urban al II-lea, Boemund obținând Taranto și alte posesiuni de mai mică importanță. Deși Bohemond a primit doar o mică parte a Ducatului de Apulia, drept recompensă din partea Sichelgaitei pentru renunțarea la drepturile sale asupra titlului ducal, el a continuat să caute să obțină un statut mai mare pentru sine. După cum considera cronicarul Romuald de Salerno, Bohemond "căuta întotdeauna imposibilul." În 1096 Boemond, îndată după ce a aflat de revolta izbucnită împotriva puterii normande în Ducatul de Amalfi
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
de 1.200 de miliarde de oameni și clone, 500 de miliarde îl constituie oamenii. El este condus de un împărat din dinastia Boszt ajutat de Consiliul de Coroană din care, pe lângă el, mai fac parte reprezentanții celor șapte familii ducale și cei cinci quinți. De peste 200 de ani, aceștia din urmă își dau implicit votul împăratului. Familiile ducale sunt entități conducătoare ale celor mai importante federații planetare, care prezidează prin rotație Adunarea Confederativă. Dintre familiile ducale - Saalun, Lee, Mwan, Robertson
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]
-
de un împărat din dinastia Boszt ajutat de Consiliul de Coroană din care, pe lângă el, mai fac parte reprezentanții celor șapte familii ducale și cei cinci quinți. De peste 200 de ani, aceștia din urmă își dau implicit votul împăratului. Familiile ducale sunt entități conducătoare ale celor mai importante federații planetare, care prezidează prin rotație Adunarea Confederativă. Dintre familiile ducale - Saalun, Lee, Mwan, Robertson, Musterson, Kallys și Williams - ultima i s-a opus regelui cu 200 de ani în urmă și a
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]
-
reprezentanții celor șapte familii ducale și cei cinci quinți. De peste 200 de ani, aceștia din urmă își dau implicit votul împăratului. Familiile ducale sunt entități conducătoare ale celor mai importante federații planetare, care prezidează prin rotație Adunarea Confederativă. Dintre familiile ducale - Saalun, Lee, Mwan, Robertson, Musterson, Kallys și Williams - ultima i s-a opus regelui cu 200 de ani în urmă și a fost transformată în clan pribeag. Curtea Imperială se află pe planeta Tengys, în orașul Klemplant, cel mai mare
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]
-
dintre care doi din ei, Alfonso și Rinaldo, au devenit mai tarziu Duci de Modena. Deși a fost un comandant militar priceput, Francesco a fost renumit pentru caracterul sau drept și idealurile religioase. El a îmbogățit Modena cu construcția Palatului Ducal din Modena, marele Teatro della Spelta, Villa delle Pentetorri, un port de pe canalul lărgit Naviglio și restaurarea Cittadella.
Francesco I d'Este, Duce de Modena () [Corola-website/Science/331435_a_332764]
-
de Treisprezece Ani. Conform celui de-al doilea tratat de la Toruń, 1466, ei au trebuit să cedeze partea occidentală a teritoriului Coroanei Poloneze (teritorii mai târziu cunoscute ca Prusia Regală) și au acceptat suzeranitatea polono-lituaniană asupra restului teritoriului lor (Prusia Ducală). În această perioadă, Polonia a devenit țara cu cea mai mare populație evreiască a Europei, datorită unor edicte regale emise în secolul XIII, care au garantat siguranța și libertatea religioasă evreilor. Acestea au contrastat cu persecuțiile periodice din Europa Vestică
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
Benigna Gottlieb von Trotha gt Treyden (1703-1782) a venit la Moscova și a primit numeroase onoruri și bogății. La încoronarea Annei (19 mai 1730), el a devenit Mare Șambelan, prilej cu care se spune că ar fi adoptat însemnele casei ducal franceze de Biron și a primit o moșie la Wenden de 50.000 de coroane pe an. Consiliul Imperiului a încercat să obțină de la Anna o constituție aristocratică dar ea a zdrobit puternic nobilimea, în special familiile Dolgorukis și Galitsins
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
rapid iar Grävenitz a plecat în exil. Eberhard Ludwig a urmat-o în Elveția, unde au stat până în 1710. După ce s-a căsătorit cu un alt bărbat, Graf von Würben, Wilhelminei i s-a permis să se întoarcă la curtea ducală. Timp de peste două decenii, Grävenitz a avut o influență puternică asupra guvernului țării. Ea a fost cea care, împreună cu Eberhard Ludwig, a mutat capitala ducatului de la Stuttgart la Ludwigsburg. Ducesa Joanna Elisabeta de Baden-Durlach a rămas în palatul regal din
Eberhard Ludwig, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/337011_a_338340]
-
rămas sub conducerea cavalerior teutoni ca o provincie vasală a Poloniei. Ordinul teutonic a pierdut acest teritoriu în 1525, când Marele Maestru Albert Hohenzollern a secularizat ramura prusacă a ordinului, proclamându-se duce al Prusiei, vasal al coroanei poloneze. Linia ducală a lui Albert s-a stins în 1618, iar Ducatul Prusiei a început să fie condusă de electorii de Brandenburg, formând ceea ce s-a numit Brandenburg-Prussia. Electorii-duci s-au eliberat de statutul de vasalitate în 1660, după încheierea Tratatului de la
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
malul de pe fundul mării, astfel că "fiind căutată timp de douăzeci de ani după scufundare de un maestru special desemnat, prin pipăirea fundului mării, nu s-a putut gasi în nici un fel." Coloana care se află pa partea dinspre Palatul Ducal conține leul înaripat, simbol al Sf. Marcu, care este începând din anul 862 sfânt patron și simbol al orașului și al statului venețian. Este o sculptura de bronz foarte veche, probabil inițial o himera, căreia i s-au adăugat mai
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
au adăugat mai tarziu aripi. Pe partea dinspre bibliotecă se află statuia Sf. Teodor, sfânt bizantin și războinic, primul protector al orașului, reprezentat în marmură în timp ce ucidea un balaur. Sculptură este o copie a originalului expus la intrarea în Palatul Ducal. La baza ambelor coloane se află reprezentări ale meseriilor. Sub coloane, în Evul Mediu și în perioada renascentista, au fost plasate atelierele de lucru a lemnăriei, iar de la mijlocul secolului al XVIII-lea spațiul dintre cele două coloane a fost
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
Biserica Sfânta Maria a fost profanată. Majoritatea locuitorilor atunci au schimbat confesiunea în favoarea luteranismului. O singură biserică din oraș a rămas romano-catolică. Pomerania Occidentală și-a păstrat independență până în 1648, când s-a sfârșit Războiul de Treizeci de Ani. Casa ducală locală, Grifiții, a dispărut în 1637. Teritoriul ducatului a intrat sub controlul Brandenburgului și conform Păcii Westfalice, Słupsk a devenit o parte a provinciei brandenburge Pommern. Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial orașul a fost cucerit doar o dată, în
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
moșteni principatul de Wolfenbüttel de la tatăl său în 1735. La sugestia preotului său, a fondat în 1745 "Collegium Carolinum", actuala Universitate Tehnică din Brunswick. De asemenea, el l-a angajat pe Gotthold Ephraim Lessing ca librar al "Bibliotheca Augusta", biblioteca ducală. Karl a încercat să promoveze dezvoltarea economică a statului său, de exemplu, el a fondat Compania de porțelanuri Fürstenberg și a decretat asigurarea obligatorie de incendiu. Cu toate acestea, el nu a reușit să țină finanțele de stat sub control
Karl I, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/330409_a_331738]
-
au fost învestiți cu titlul de "Herzog" de către împărat. Unele dintre dinastii, precum Habsburgii de Austria, Hohenzollernii de Prussia, Welfii de Hanovra, Casa de Wettin din Saxonia, Casa de Wittelsbach din Bavaria și Casa de Württemberg, au deținut "Herzogswürde" (titlul ducal) înainte de a deveni regi. După dispariția ducatelor de origine, Carolingienii au administrat aceste regiuni prin comiți (conți) și prefecți, iar uneori au distribuit conducerea către un membru al dinastiei, precum a operat Ludovic Germanul în Bavaria. După divizarea imperiului prin
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
că fiul lui Henric al II-lea de Bourbon, prinț de Condé și al Charlottei-Marguerite de Montmorency. Tatăl său era verișor cu regele Henric al IV-lea al Franței iar mama sa era moștenitoarea uneia dintre cele mai importante familii ducale din Franța. Ludovic a primit o educație aprofundata, a studiat istoria, dreptul și matematică în timpul celor șase ani de la scoala iezuita de la Bourges. După absolvirea școlii a intrat la Academia Regală de la Paris. La șaptesprezece ani, în absența tatălui său
Ludovic al II-lea de Bourbon () [Corola-website/Science/320545_a_321874]
-
a constituit o uniune personală. Ca rezultat al acestei uniuni, ducii de Jülich-Cleves-Berg controlau o mare parte din actualul land Renania de Nord-Westfalia, cu excepția statelor clericale ale arhiepiscopilor de Köln și episcopilor de Münster. Cu toate acestea, și noua dinastie ducală s-a stins în 1609, atunci cînd ultimul duce a murit fiind nebun. Acest eveniment a condus la o lungă dispută asupra succesiunii asupra diferitelor teritorii înainte de divizarea din 1614: contele palatin de Neuburg, care se convertise la catolicism, a
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
ei ca Enrichetta să fie examinată din nou în septembrie 1731; s-a raportat că de fapt nu era nici un copil iar Casa de Farnese s-a stins. Evitând curtea tatălui ei din Modena, ducesa s-a mutat în palatul ducal din Colorno unde era sub arest la domiciliu escortată de garda elvețiană. În decembrie 1731, ea a fost forțată să se întoarcă la palatul ducal din Parma pentru a returna bijuteriile Dorotheei care era șefa consiliului de regență. La 23
Enrichetta d'Este () [Corola-website/Science/324811_a_326140]
-
s-a stins. Evitând curtea tatălui ei din Modena, ducesa s-a mutat în palatul ducal din Colorno unde era sub arest la domiciliu escortată de garda elvețiană. În decembrie 1731, ea a fost forțată să se întoarcă la palatul ducal din Parma pentru a returna bijuteriile Dorotheei care era șefa consiliului de regență. La 23 martie 1740 la Piacenza, Enrichetta s-a recăsătorit cu Leopold de Hesse-Darmstadt, fiu al lui Filip de Hesse-Darmstadt și al Mariei Therese de Croÿ. Enrichetta
Enrichetta d'Este () [Corola-website/Science/324811_a_326140]