466 matches
-
mari progrese la grădiniță. E așa de mândru că e în grupa mare! Îți seamănă leit. Uite, prin el te descopăr pe tine, în fiecare gest, în fiecare atitudine, clipă de clipă, zi de zi. Cine ar fi crezut? Domnișoară, duduie, nu mai găsea Teo modul de adresare, chiar n-ai înțeles nimic, de la ultima noastră discuție? Ea continua să folosească aceeași placă, neținând cont de argumentele și surescitarea lui Teo: Băiatul întreabă mereu de tăticul lui, ce să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în ogradă și merg eu să-ți arăt casa Varvarei. Nu, mulțumesc, nu e nevoie! Nimeresc și singură, mulțumesc mult! Pe drum, Simona se întâlni cu mai mulți oameni. Le dădu binețe. Aceștia, întorcând capul, se întrebau: ,, Cine o fi duduia asta că nu pare a fi de-a noastră!?" Când intră în ograda mătușei Varvara, aceasta tocmai își hrănea rățuștele cu urzici și făină muiată, învăluindu-le cu căldura ochilor ca pe niște odoare ale modestei ei gospodării. Bătrâna își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
parte... N-ai greșit, dragă!. Acesta este adevărul... Nu se poate! și am Început să plâng În hohote, repetând continuu „nu se poate”, „nu este adevărat”... e o farsă! Și plânsul devenea din ce În ce mai dureros, mai strident, mai isteric... Liniștește-te, duduie! Puțină cumpătare nu ți-ar dăuna. Te rog, vorbește cu pastorul. Și tonul vocii „ei” a devenit brusc agresiv, veninos... Abia când am auzit vocea blândă, duhovnicească a pastorului care Încerca să mă tempereze - și să mă facă să Înțeleg
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
glumă. - Mi-e așa de teamă Olga, mor, nu mai pot... au și început durerile. Aruncând ochii peste câteva paturi, Olga zări chipul frumos al unei țigănci care se zvârcolea ca un șarpe pe un nisip fierbinte din deșert. - Dacă duduia n-o să moară, eu mor sigur, domnișoară asistentă. - N-ai să mori! Ai să aduci pe lume un copil frumos cu care o să se mândrească toată șatra! - Spui mata așa, că nu te afli în poziția noastră, și făcu un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de pază. Nu putură să meargă mai departe. Holul era despărțit printr un geam securizat, ceea ce constituia o adevărată barieră în calea intrușilor. Soțul Rafirei cu fața lipită de geam căuta însă cu disperare un cadru medical și, văzând o duduie îmbrăcată în halat alb, începu să o implore cu insistență: - Doamna doctor, doamna doctor, vreau să-mi văd copilu’... Olga, fiind în drum spre salonul noilor născuți, cu gândul de a-l liniști, îl Întrebă dacă el este soțul Rafirei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ascuns în spate, după o tetieră și am așteptat. Știam eu că ăștia, el sigur, mie-n sută, lucrează pe undeva, tot prin centru, pe lângă Universitate. Nu-mi rămânea decât să mă felicit pentru inițiativa și ideile mele strălucite. Tânăra duduie își trage ochelarii de soare, ținuți până atunci în vârful creștetului, și observă cu evidentă neplăcere: "Iar ai deschis, mă, Bebe, geamu'? Știi că nu suport curentu', plus că abea m-am spălat pe cap. Da?" Pe Bebe pare să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ieri. Mă rog, salon cu de toate, știi tu, frizerie, coafor, manichiură, alea, alea, tot tacâmu' pentru toți, și gagici, și oameni..." "Și gagici, și oameni", îl ironizează ea cu finețe, întrerupîndu-l. "Așa. Lasă, spune mai departe!", se arată, totuși, duduia interesată. "Da", survolează cetățeanul întreruperea. "Și acolo, pe o măsuță, ziare și reviste, să-i mai treacă clientului timpu' cât șade și așteaptă să-i vină rându'. Bărbații mai o gazetă de sport, mai un Financiaru' sau un Capital, da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
funcții. S-o schimba acu', la bătrânețe?" Răspunsul în fața acestei atât de pertinente întrebări rămase nerostit. Un ciocănit în ușă, urmat imediat de deschiderea acesteia că doar nimeni nu mai așteaptă să-l poftești și de ițirea în prag a duduii Veronica au întrerupt acest remarcabil dialog. Secretara zice insinuant, dar extrem de dulce: "Săru'mîna doamna profesoară! Să trăiți domnu' profesor! Știți, doamna Săvulescu, vă așteaptă doi studenți, în legătură cu examenu'..." "Bine, dragă. Mersi! Spune-le că viu în câteva minute." " Le
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
clinici particulare. Pe o ușă batantă, deasupra căreia scria cu litere mari PRIMIRE, se tot fluturau diverși indivizi îmbrăcați în tot felul de halate și uniforme medicale divers colorate. Cea mai mare frecvență de intrări și ieșiri o avea o duduie corpolentă, între două vârste. Prima dată scoase capul și privi în sala de așteptare. Și-l retrase rapid, spunând cuiva dinăuntru: "Nu-i cine știe ce". Un minut mai târziu, ieși cu niște chei în mână și se duse la grupul sanitar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așază-te matale frumușel pe patu' ăla! Ai grijă! Cu picioarele pe mușama, cu picioarele pe mușama!", insistă el, speriat ca nu cumva pacientul să-i murdărească cearșaful alb. "Domnișoara Ștefania!", strigă ORL-istul. Dintr-o cameră alăturată apăru o duduie într-un hălățel scurtuț, suficient de puțin opac pentru a se întrezări prin el lenjeria de o nuanță delicată, bătând ușor spre lila. Tânăra mesteca în grabă, cu vădită poftă, ceva: "M-ați chemat, dom' doctor?", se interesă ea cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gesturi precise nasul și se încruntă, în timp ce-i tamponă sângele ce curgea necontenit. "Duduie Ștefania!" "V-am mai zis, domnu' doctor, spuneți-mi Fani!" "Fani? Bănuiesc, cu igrec...", avu un amuzament secret bărbatul. Da, cu igrec", gânguri fătuca. "Bine. Atunci, duduia Fany, cu igrec, du-l iute pe domnul Mirică la radiologie." Femeia făcu o mutră năpăstuită: "Acuma? La ora asta?". "Da", răspunse medicul trăgând mult aer în piept. "Acum. Și cât mai rapid, te rog. Da?" Accentuă, silabisind: "E o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-ți iei hainele și, până rezolvi treaba asta, am să-ți fac formele de externare, o să-ți scriu rețeta și-ți dau o săptămână de medical." "Să trăiți o mie de ani, dom' doctor!", mulțumi entuziast bolnavul. Însoțind-o pe duduia Fany, Vasile se bucură de faptul că-și lua singur hainele și portofelul. Ar fi fost destul de tensionat să știe că de problema asta s-ar fi ocupat cei doi studenți, comentând astfel situația în sinea lui: "Bine că mi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cuvin însă a fi făcute niște corecturi esențiale. Întâi și întâi că țara la care se referea persoana în cauză nu era nicidecum România, ci, surpriza-surprizelor!, Franța, cu tot cu locuitorii ei... Iar cea care a scris acele rânduri era nu o duduie din contemporaneitate pe care domnul respectiv să o fi întâlnit pe acest pământ și în această viață, ci însăși împărăteasa Alexandra. Care împărăteasă Alexandra? Alix von Hesse-Darmstadt, după numele ei de fată asta pentru pretențioșii pe care-i și aud
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mie rău. Cineva a desfăcut diplomatu', a scos banii din el și i-a pus, ca un sifilitic, pă pervaz. Cineva care voia să să răzbune. Cineva care știa el ceva...", făcu cu un subînțeles evident bărbatul, fixând-o pe duduia Monica. Contabila, grăsuță și mai în etate, se uită la tânăra zveltă și scump îmbrăcată, scăpându-i fără voie un zâmbet de satisfacție. Reuși să și-l reprime imediat, înainte ca să fie zărit de domnul director. "Cu tine vorbesc mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
De partea cealaltă a străzii, unde Înainte era cinematograful Mir, un hotel se sprijinea posac cu cotul de cubul unei agenții de pariuri. Înăuntru, mirosea a animale Înecate În ulei și a lipsă de detergenți. În spatele tejghelei de la recepție, o duduie Își număra degetele de la mâini, proaspăt date cu ojă. Hotelul este aproape pustiu, mi-a zis, deci alege. Am luat o cameră la etajul trei, având dimensiunile unui lift de marfă, de unde puteam urmări cele ce se Întâmplau În clădirea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lovitură norocoasă, căci o blondă aflată În proximitate a scâncit scurt, ca o mobilă deplasată pe linoleum, Începând să-și dea ochii peste cap. În timp ce apăsam toate butoanele aflate la Îndemână ale flipperului uman, așteptând zăngănitul monedelor, o a doua duduie Îmi șoptea la ureche niște cuvinte care ar fi putut reduce la tăcere și galeria unei echipe de fotbal crunt nedreptățite de arbitraj. Vă imaginați, probabil, că În acest timp cea de-a treia componentă a lotului de judo feminin
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
puii de găină, iar madam senator scapă cu ceva fracturi. De ce intră madam senator berbecește în cine se nimerește? De ce nu numai burdihane cu trei rânduri de guși, cu barbă sau fără, fac pârtie împrejur la volanul gipanului, dar și dudui subțiri, blonduțe, rujate intens, sunt fiare când au sub buci un 4x4? Este vorba de sentimentul românesc al ființei în gip. Vehiculul ăsta e înalt și greu. Te sui și te uiți de sus la gândacii care mișună în trafic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de la mansardă unei muncitoare de la o fabrică de mezeluri. Nu-i cerea bani, pentru că banii erau din ce în ce mai inutili, iar mezelurile, din cauza pensionarilor care le stocau în pivnițe, în peșteri și-n gropi săpate pe întuneric în spatele blocurilor, păreau noțiuni abstracte. Duduia plătea chiria în rude de salam, câte șase pe lună, pe care le scotea temătoare pe poarta fabricii, vârâte sub bluze vaporoase și transpirate, din vâscoză. Vara, când nu făcea focul, bunicul meu păstra salamul în sobă. În ziua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tine, de ajutorul tău! Dar Takamura era de neînduplecat. Se îndreptă cu pași siguri și amărâți spre check-in. Nu auzea cuvintele oamenilor, pentru că în urechi avea niște căști Sony. Asculta The Clash la walkman. Primi tichetul de îmbarcare de la o duduie zâmbitoare și se îndreptă spre controlul de pașapoarte. Dar se opri brusc din mers, își smulse căștile din urechi și privi la mulțimea tristă care îl condusese pe acest ultim drum din România. Părea că vrea să spună ceva, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de prin sân, mi-a dat două scatoalce și mi-a recomandat să nu-i mai calc pragul doamnei Valy, lăsându-mă, doar pentru puțin timp, fără sursă de câștig, pentru că Ucu, întreprinzător cum era, și-a găsit o altă duduie către care căram și mai dihai parolele. Acum, Ucu, se vede treaba, mă lăsase șomer pe relația parolelor. Plecase de câteva luni în armată, dăduse de veste că va veni într-o permisie, îmbrăcat la patru ace verzi, să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și lui un cot, ca să se mute ceva mai la dreapta. Sincer, mă bucuram că știu acum unde este buda. Nu trebuia să mai pierd timpul căutând-o. Bronzatul, respectuos: se conformează. Nu zice pâs. Liniște de mormânt. Intră o duduie. E clar că-i profesoară. Se miră: "Ce-ați pățit? Nu v-am găsit niciodată atât de cuminți"... Joc ultima carte. Din Ferentari unde Dumnezeu să mă mai arunce?... Mă ridic. Tot cu moaca aceea sobră de ins care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
stinghereală în inimile tuturor. Profesoara face ochii roată și întreabă zâmbind: "Chiar nimeni?" Sunt și mai sobru. Scot ultimul as. Dacă nu merge, am rupt-o-n fericire: "Astăzi nu lipsește nimeni nemotivat. Boli și învoiți"... Așa mai merge, zice duduia, care începe să-și vadă de-ale ei. Nu trece mult timp și marele bronzat îmi palmează un chiștoc voinicos. E clar: nu mai e nevoie de budă. Îi cucerisem pe toți. De budă însă nu mai era nevoie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
singuraticul Pomenea nu se ducea nici măcar la bordelul din deal, la Chelu. Dar în oraș se mai știa și că o dată pe săptămînă, niciodată în aceeași zi, polițistul se îmbrăca în civil, lua un tren de Constanța și vizita o duduie, croitoreasă de lux, la care își petrecea toată ziua, să-i facă o uniformă de paradă. Cunoscătorii spuneau despre duduia croitoreasă că singurul lux la care se pricepea era să ia măsura sexului clienților ei aleși cu ajutorul tuturor orificiilor ei
Croitoreasa de lux by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7944_a_9269]
-
o dată pe săptămînă, niciodată în aceeași zi, polițistul se îmbrăca în civil, lua un tren de Constanța și vizita o duduie, croitoreasă de lux, la care își petrecea toată ziua, să-i facă o uniformă de paradă. Cunoscătorii spuneau despre duduia croitoreasă că singurul lux la care se pricepea era să ia măsura sexului clienților ei aleși cu ajutorul tuturor orificiilor ei pene--tra-bile.
Croitoreasa de lux by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7944_a_9269]
-
Greșit! Mă uit la masa cealaltă zic : O cunosc pe fata asta. E româncă. Nu are cum să fie româncă. Mi se părea că o cunosc destul de bine. În ipostaze fără textilă. Chiar așa bătrân sunt, nu mai țin minte? Duduia asta Kim Kardashian”, a spus Mircea Badea.
Pe cine a văzut Mircea Badea la un restaurant din Londra () [Corola-journal/Journalistic/73159_a_74484]