741 matches
-
cuțit vinețiu/ Prin aerul tot mai umil și mai greu" (Pavilionul de noapte). Paradoxal, Alexandru Mușina își resimte criza ca o consolare, vorbind despre "căldura singurătății" (Ruth și eu cel tînăr) și specificînd dubla valență a "florilor răului", "cînd însăși duhoarea trupului tău se preface în mireasmă" (ibidem). Alexandru Mușina, Tea, Ed. Axa, Botoșani, 1999, 158 pag., preț nespecificat.
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
decât Luna de problemele reale ale românului. Ale unui român de preferință orb și mut, pentru care televiziunea și radioul ajung să fie mai otrăvitoare decât zilnicul țoi de sodă caustică preluat sub numele de votcă și mai respingătoare decât duhoarea patriotardă a foștilor și viitorilor agenți ai ceaușismului victorios pe unde lungi, medii și scurte.
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
mîine îl tăiem și-l dăm la cîini" - spusese unul, care era cu sanepidul... Oamenii, încet, încet, cam băuți se apropiaseră de morunul răstignit ce căpătase o culoare albăstruie, de armament, bine uns, și își duceau degetele la nas, de duhoare. Dacă omul n-ar fi avut miros, ar fi fost ca mai înainte - morunul uriaș, cu forma lui aerodinamică amenințătoare... Cei mai mulți, contemplînd peștele gigantic, spărgeau semințe de bostan. Tînărul teolog, cu Ilvi de mînă, priveau și ei morunul. Doar băiatul
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
bula mea de oxigen. Dacă nu eram atentă, puteam să mă trezesc cu ea în plămâni. Intram în casă din ce în ce mai timid, după care îmi petreceam serile fugind de bestie, cu batista la nas (ca să nu mă-mbolnăvesc de ficați, de la duhoarea insuportabilă), iar la culcare, mă luptam cu ea să nu-mi bage căpățâna în gură. Prima seară în care am hotărât că nu mai am putere să mă lupt, deci că voi dormi singură, a fost foarte palpitantă. A trebuit
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
fost de multe ori la un pas să-i ridic interdicția. A doua zi după asta, s-a întâmplat Marea Nenorocire. Marea Nenorocire care avea să ne despartă pentru totdeauna. Am intrat în casă, ca de obicei, clătinându-mă din cauza duhorii, și după hărțuiala de “bun venit”, m-a abandonat un pic, ca să facă caca. Probabil că - vorba lui Bote - mă iubea de se căca pe ea. După ce s-a ușurat, am văzut-o cum părăsește sprințară lădița de pe balcon, intră
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
roman. Unchiul său voia să-l înscrie la Academia de Export, însă el s-a dus la Medicină, drept pentru care s-a trezit alungat din casa rudei sale. Mai apoi, scârbit de ideea de a fi nevoit să suporte duhoarea din pivnițelor unde se făceau disecțiile, a renunțat la studiile medicale. „Știu doar că trăiam la Viena și că doream să mă mut la Paris” - va scrie el ulterior. „Și m-am dus acolo unde se învăța revoluția franceză, Rusia
Agenda2003-15-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280906_a_282235]
-
acolo pluteau liniștite...Și în lumina ’ceea puternică, străluceau ca niște curcubee zâmbitoare... Până când se repezea vârtejul în ele, le răsucea, le amețea și le arunca în jos, în hăuri de beznă, unde Marele Întuneric, stăpânul haosului le murdărea cu duhori infecte. Bietele suflete...! Cum se mai răsuceau acolo ca animalele în cușcă! Încercau disperate să se ridice din nou spre Lumina cea salvatoare, în speranța să le curețe de petele murdare. Unele reușeau să se ridice și să strălucească în
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
dumneavoastră de înger? Aproape nu mai aud, da, sunt bătrân, mi-au plecat corăbiile cu nepoți, fiii mei m-au mutat din amintiri, în registre. Sunt o cifră sau doar un gând? Sunt ceaiul acesta amar, tremurul de mână blestemata, duhoarea pe care o las în urmă? Vă rog să-mi răspundeți, o sa ma tulbur curând, o să urlu din nou sub voaluri de vrăbii, sub ape cu lintița deasa și cu broaște verzui, Tatăl meu mă va plesni peste față cu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
murmurațivocea dumneavoastră de înger? Aproape nu mai aud, da, sunt bătrân,mi-au plecat corăbiile cu nepoți,fiii mei m-au mutatdin amintiri, în registre.Sunt o cifră sau doar un gând? Sunt ceaiul acesta amar,tremurul de mână blestemata,duhoarea pe care o las în urmă? Va rog să-mi răspundeți, o sa ma tulbur curând,o să urlu din nousub voaluri de vrăbii,sub ape cu lintița deasa și cu broaște verzui,Tatăl meu mă va plesni peste fațăcu biciul căilor
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
uite cum te reverși cu riduri cu tot peste toate zilele mele de doliu, în care nu pot să cred că ai avut nerușinarea să pleci și să mă lași nimănui, pradă singurătății, rană curgând în ochii sălbatici ai vinului, duhoare cicălitoare ce ești, jigodie falsă, când îmi spui că nu mai poți, ca ți-e greu, cu picioarele tale umflate cu tot, cu fața ta buhăita de plâns și de dureri înghițite, cu izul tău de medicamente statute și cu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
uite cum te reverși cu riduri cu tot peste toate zilele mele de doliu, în care nu pot să cred că ai avut nerușinarea să pleci și să mă lași nimănui, pradă singurătății, rană curgând în ochii sălbatici ai vinului, duhoare cicălitoare ce ești, jigodie falsă, când îmi spui că nu mai poți, ca ți-e greu, cu picioarele tale umflate cu tot, cu fața ta buhăita de plâns și de dureri înghițite, cu izul tău de medicamente statute și cu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
lumea asta, Îngeri albi îl vor petrece Alungându-i dor năpasta. ................................... Așa gândea gondolierul - Legănat de-a sa gondolă, El fiind cobzar, străjerul - Cel ce cântă din bandolă. Apa rece și murdară Valuri negre dă născare, Aruncând mizer afară Grea duhoare de sfidare. Plânge stins gondolierul După o dragoste pierdută Și smerit vrea ajutorul De la barca lui cea mută. ..................................... E o poveste vag reală, O poveste de iubire Și ciudat de anormală - Ea fiind o despărțire. E povestea vieții noastre - Eu
AMOR DE GONDOLIER de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377114_a_378443]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015 Toate Articolele Autorului Să scurmi printre noroaiele din vise, Să simți cum puți când doar frumosul vrei. Asta doresc! Să regăsești trimise, Frânturi de viitor fără temei! Iar când duhoarea-ți străpezește țelul, Fardând mirosuri pestilențiale, Nici nu-i mai crede sorții tale felul De-a te-ndruma pe căile venale. Pluti-vei ca un abur peste iaduri Pierdut printre noroaiele din vise, S-o scurge toată ura printre vaduri
NOROAIELE DIN VISE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377111_a_378440]
-
uite cum te reverși cu riduri cu tot peste toate zilele mele de doliu, în care nu pot să cred că ai avut nerușinarea să pleci și să mă lași nimănui, pradă singurătății, rană curgând în ochii sălbatici ai vinului, duhoare cicălitoare ce ești, jigodie falsă, când îmi spui că nu mai poți, că ți-e greu, cu picioarele tale umflate cu tot, cu fața ta buhăită de plâns și de dureri înghițite, cu izul tău de medicamente stătute și cu
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
pentru a răcori țipetele sfâșietoare care răzbăteau din înfricoșătorul apartament. Se întoarse rapid ținându-se de zăbrelele balustradei și coborî scările, fără să se oprească, până jos. Răsuflă ușurată când ajunse la lumină. Respiră adânc aerul curat, tonifiant. Scăpase de duhoarea infernului. Privi spre etajul cu pricina, aflat tot în beznă. Nu se auzea nimic. Probabil că zgomotele de afară acopereau țipetele și urletele din apartamentul blestemat. Era derutată...dezorientată. Dar a mai căpătat o experiență. Trebuia să evite blocurile cu
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
se găseau în raza privirii ei, însoțită de un scurt mieunat, interogativ. Știm când îi plăcea ceva, un miros. Parfumurile o făceau să-și dea de zor cu laba peste cap, vizibil deranjată. Cred că adora mirosul, parfumul de șobolan. Duhoarea lăsată în urmă de guzgani. Nu sunt sigur, dar presupun. Dacă se enerva și dădea îndărăt crispată, când cineva se stropea prea mult cu Chanel... Mirosul natural de om îi plăcea lui Grete. Cel puțin cum îi miroseam eu... Stătea
O noapte de insomnie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8472_a_9797]
-
era bună prietenă cu Deborah, urâtă foc, - hiper - inteligentă și cu simț artistic... Excesiv de deșteaptă. Și Deborah, află... Peste o săptămână mă invită la ea. Locuia într-un bloc central cu restaurant la parter. Vezi bucătăria blocului umplând apartamentele cu duhorile ei. Știu că era un chin să ajungi la Deborah. în lift, îmi astupam nasul sau îmi țineam respirația, - miroase a carne putredă, vara, a mațe de abator până ce ajungeam sus și sunam și mi se deschidea ușa, când apărea
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
marginal care miroase, orice ar face, a confort urban: "dădeam ocol marginii dar marginea nu mă primea înăuntru/ nu-mi spunea stai cu noi ia loc pune-ți și tu ceva în blid/ pentru că eram fără îndoială fals și exhalam duhorile Confortului/ cu toate că ălea cinci sute de ani sedimentate în creier/ nu-mi șterseseră cu totul mirosul de fum, ud și cald/ senzația aia de transpirație și floare de fân lipită de vertebrele ascuțite/ nămolul spârcâind printre degetele picioarelor/ în rutele
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
în secolul romantic, într-un mod brutal. Nici nu se punea problema unei relații de implicare și de condiționare sine qua non. Comedia umană abundă în referințe olfactive, descrierile "mirositoare" sunt minuțioase și fidele, spectrul e larg și balanța între duhori și mirosuri îmbătătoare sta în echilibru. Tratamentul lor romanesc este echitabil. Înainte de a scrie efectiv César Birotteau, Balzac l-a rugat pe Pierre François Pascal Guerlain să îi creeze o apă de toaletă specială. Căuta oare o Muză volatilă? Dacă
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
învăluia tot aerul gării. Femei uscățive, cu broboade cu ciucuri lucioși și haine bărbătești peste fustele crețe, stăteau, de ore încremenite pe bănci, lângă papornițe în care cotcodăceau găini, mirosind a ud și-a cotețe. Prin ușa bufetului bufnea o duhoare de vin ieftin odată cu înjurăturile încăierării" (p. 29). La fel de pitorească și plină de detalii este coada matinală a celor veniți să cumpere gaz. Într-un comentariu din 1985, regretatul Laurențiu Ulici observa că paticularitatea prozei Gabrielei Adameșteanu stă în raporturile
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
doilea pahar de vin, a intrat o femeie. Am studiat-o câteva secunde. Nu pot să spun că era frumoasă, dar avea o expresie pe care n o mai văzusem de mult și odată cu apariția ei s-a amestecat cu duhoarea din cameră un parfum de firmă. Bizar. S-a așezat la o masă fără să comande nimic, a scos niște foi și a-nceput să scrie. Mă uitam la ea din ce în ce mai contrariat și nu înțelegeam ce caută acolo. În timp ce scria
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în țărână evantaiul ghearelor ascuțite ca niște colți, zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor dospind de săruri minerale, în liniștea azurie ridicată din răsuflarea bolborosită a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dinspre Răsărit și miasmele răscoapte, dimpreună cu praful și colbul stârnit de-atâtea picioare puse-n mișcare, umpleau într-atât văzduhul până-n cer, că luna și stelele dispăruseră și aerul nu mai putea fi respirat. Fluturii și albinele mureau de duhoare. Numai furnicile, trudnicile furnicuțe, mișunând râuri-râuri, înaintau de sârg, cu fanatism, devorând larvele cu care plecaseră în spinare, sfârșind prin a se devora unele pe altele, cele roșii pe cele negre, cele albe pe cele cafenii. Cele mai tragice, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și șobolanii ajunși cât cățelandrii înainte de împreunare, cu cozile spiralate, boturile ascuțite și capetele cât căpățânele de berbec. Toate fiarele și răpciugile împuțite zămislite-n belșugul smârcos al putreziciunii măcelului, îngrășate-n sângele vărsat, în necurățenii și ură, colcăind de duhori pestilențiale, lăsau în urmă lacrimi și hoituri buhăite. De fapt însăși ivirea lor fusese vestită de alte semne premergătoare: jafuri, violuri, urgie și stricăciuni mișelnice printre cei care se socoteau împărații și stăpânii pământului și dobitoacelor, foame și boliști de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
era tot ce mai putea face, să să-mpietrească și să lase să pătrundă cât mai puțin în ea din ce vedea. Un nor de colb întuneca totul. Aerul înecăcios mirosea a motoare încinse, a benzină arsă, a fum și duhoare râncedă de motorină, de uleiuri și parcă de praf de pușcă, de moarte. Mașinile huruiau întruna, rostogolindu-se la vale, zguduind pământul. Cerboaica ar fi vrut să aibă iarăși în față marea de la Vama Veche, să pășească leneș, răscolind nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]