1,466 matches
-
fost scutit de o muncă și că nu mai este obligat să îndrepte telecomanda spre aparatul de aer condiționat. (Care odată s-a și stricat. Acum, din partea lui, n-are decât să se strice tot timpul...) Își amintea cu o duioșie necunoscută până atunci de lungile săptămâni cât a trebuit să meargă la serviciu, de plictiseala de acolo, de nenumăratele compromisuri pe care a fost nevoit să le facă fără încetare pentru a păstra o atmosferă cât de cât respirabilă printre
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
atmosferă cât de cât respirabilă printre niște șefi imbecili și niște colegi invidioși. Își aminti și de deplasările obositoare și inutile în cabinele vagoanelor de dormit incomode, folosindu-se de toalete străine, mâncând pe apucate. Și-și amintea, cu aceeași duioșie, de zbaterea sa în ambiții fără rost și în frustrările nătânge trăite după fiecare eșec. Stătea întins pe perne, privea acvariul urban și își potolea setea cu un lichid verzui, pe care-l percepea rece și răcoritor, exact ca pe
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
Nu veneau cu autoritatea celui care, dintr-o altă lume parcă descins, ți-a fost dat spre a-l urma. Mi-au oferit cărțile modele. Dar erau făpturi de cuvinte. Credeam în ele așa cum credeam în răsăritul Soarelui sau în duioșia bobului de rouă. Cum crezi frumuseților și minunilor Lumii. Nu aveau forța de a te urni să-i urmezi pe drumul mărturisit de ei. Nu numai eu am trăit în această neștiință. Majoritatea celor școliți în acel ciudat timp al
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
în: Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului (În românește de Baki Ymeri) CU FAȚA SPRE PATRIE (Me fytyrë kah atdheu) Pe unde merg și mă topesc Țin fața spre Pat-Rie Tatăl curios m-a privit Din duioșie mi s-a părut Că poartă sânge de profet Apoi Țărâna mi-a zis: Nu-mi aduc aminte de fața voastră Când trupul și sentimentele Le ai în țări străine (CH - Berna, 16. 04. 2001) INTEGRAREA (Integrimi) Până când în jurul pietrei
POEZIE ALBANEZĂ DIN ELVEȚIA SHEFQET DIBRANI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380677_a_382006]
-
pieire); pentru a putea redeveni un popor vrednic de numele lui, adică: „Putem spera să fim ce-am fost!” (Salvați țara de la pieire). E destul de ciudat cum, același poet, schimbă tonul în alte poezii, într-unul plin de sensibilitate și duioșie, în pastelurile care alternează cu versurile protestatare; poeziile devin elegiace, eufonice, șoptite în „sunetul unui clavir”; „la ceasul unei seri tăcute” - rechemând amintirile plăcute. Însuși limbajul este adecvat elegiilor, romanțelor, madrigalelor, e un limbaj baladesc pe care-l foloseau în
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > ÎNTREBĂRI... Autor: Neluța Stăicuț Publicat în: Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dragostea un sentiment sublim! Dar oare câți dintre noi,l-au și găsit? Și l-au trăit cu-adevărat, Sau l-au mimat crezând
INTREBARI... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380725_a_382054]
-
egoistoria și altele asemenea, bune pentru aruncat ca praf în ochii studenților. Se mai aștepta ca, dacă tot își recunoaște o vină, S.A. să n-o întoarcă de parcă ar aștepta aplauze (unii, mai slabi de înger, l-au lăudat cu duioșie, de altminteri). Așteptam ca S.A. să nu spună că s-a sacrificat intrînd în PCR ca să salveze revista Dialog. Un bun-simț contextual te obligă, măcar o dată în viață, cînd recunoști că ai făcut un pas catastrofal, să nu-ți ștergi
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
-l părăsesc pentru totdeauna. Mam reîntors pentru ultima oară în acea zonă devenită între timp legendă a Pieții Universității pentru a lua cu mine ceva din atmosferă acelui miracol ale cărui ecouri dăinuiau încă în inima mea. Am privit cu duioșie Universitatea, Institutul de Arhitectură, Teatrul Național până la Hotel “Inter” și Sala Dalles, martori tăcuți ai unor evenimente sângeroase care au pus o pată neagră pe istoria contemporană a țării noastre, prezentandu-ne că pe un popor rămas în epoca de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
venit special să te cunoaștem că ne-ai plăcut tare mult. Să ne trăiești Nea Costică!. Și a încheiat scrisoarea: Nu mi-aș fi închipuit niciodată că eu să-ți încep carieră, iar tu să mi-o închei. Păstrez cu duioșie scrisoarea și recunosc cu emoție că este una dintre cele mai frumoase amintiri din viața mea. Mai ales că nu numai că „mi-a început cariera” dar datorită lui am și luat bacalaureatul. Cu chiu cu vai am ajuns în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cancelarii e, de fapt, una din fecioarele despletite, încasîndu-și pedeapsa. O temă de interbelic. Se amestecă, în cărticica lui Vinea, pe care-o cunoscuseră, la jumătatea anilor '20, paginile Contimporanului, sumedenie de stiluri. Unul e de evocare, păstrînd destul din duioșia lui Pillat: "iată, această femeie în crinolină este bunica pe care am cunoscut-o de abia în bătrînețea ei cu ochelari." Mai încolo, mărturisirile unui ręveur: "întîmplările somnului nu sînt fără însemnătate. Adevărul lor nu e mai puțin veridic decît
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
-l părăsesc pentru totdeauna. Mam reîntors pentru ultima oară în acea zonă devenită între timp legendă a Pieții Universității pentru a lua cu mine ceva din atmosferă acelui miracol ale cărui ecouri dăinuiau încă în inima mea. Am privit cu duioșie Universitatea, Institutul de Arhitectură, Teatrul Național până la Hotel “Inter” și Sala Dalles, martori tăcuți ai unor evenimente sângeroase care au pus o pată neagră pe istoria contemporană a țării noastre, prezentandu-ne că pe un popor rămas în epoca de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
venit special să te cunoaștem că ne-ai plăcut tare mult. Să ne trăiești Nea Costică!. Și a încheiat scrisoarea: Nu mi-aș fi închipuit niciodată că eu să-ți încep carieră, iar tu să mi-o închei. Păstrez cu duioșie scrisoarea și recunosc cu emoție că este una dintre cele mai frumoase amintiri din viața mea. Mai ales că nu numai că „mi-a început cariera” dar datorită lui am și luat bacalaureatul. Cu chiu cu vai am ajuns în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Pagină realizată de Mariana cernicova Vraja muzicii, purtată în lume de o fermecătoare timișoreancă, violonista Corina Belcea „De ce nu te duci să te joci, Ina? “ „Dar mă joc! Cu vioara... “ Conversația, relatată cu duioșie de cei apropiați Inei - de fapt, Corina -, datează de acum douăzeci și mai bine de ani. Din toate obiectele din jur, Corina Belcea a îndrăgit vioara. Forma blândă a instrumentului, uluitoarea sonoritate, infinita rezervă de melodii - toate au încântat-o
Agenda2004-17-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282329_a_283658]
-
Cântă sârbește și românește cu aceeași plăcere, convins că publicului trebuie să-i oferi crâmpeie din tot ce rodește în spațiul nostru unic. „Am venit la Timișoara la 12 ani, în pantaloni scurți și cu ștrimfi albi” - își amintește, cu duioșie, Laza Cnejevici despre începutul drumului său în capitala Banatului, acum multă vreme, când privea cu ochi rotunzi și mari spre cel mai iubit loc al inimii sale. Venea la îndemnul familiei, care l-a și urmat în scurtă vreme, să
Agenda2004-2-04-senza2 () [Corola-journal/Journalistic/281934_a_283263]
-
volum), mult mai puțin mobil, mai putin dispus să varieze tonalitatea și temele, nu odată prețios (Ceață către altarul căminului); realismul crud menit să zguduie conștiințele cititorilor mai mult le oripilează și atît; deseori acest realism se întîlnește neplăcut cu duioșii metaforice de final (O femeie tînără spune). În volumul de versuri din 1994, Spălîndu-mi ciorapii (tot în 1994 autorul a publicat și un român, Balamuc sau Pionierii spațiului), poemele sînt în general foarte lungi și arborescente. Ele conțin planuri alternative
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
ar fi avut ceva să-i reproșeze, pentru că îl slujise exact ca o servitoare bătrână care nu mai poate să muncească din cauza anilor, dar se străduiește să păstreze casă curată și muscatele mereu roșii în geam." Realitatea contrazice brutal această duioșie, atât de inspirat descrisă de prozator. Simțind ostilitatea mediului, Geo moare în timpul unei emisii. Se lasă dus, cu alte cuvinte, la cimitirul de mașini. În Iluzia, Telefonul, K 49, Povestitorii ( Întotdeauna va veni toamnă), Înainte asemenea izbucniri de sentimentalism, întotdeauna
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
Mă rog, să fiu iertat în caz de neștiința. Stupoarea mea se explică prin faptul că acest domn crîncen în ale naturii și ale aspectelor ei complet anticrestinesti, se apucă într-o zi să se refere cu multă pace și duioșie la toate animalele planetei, de la insecte pînă la elefanți. Că și ele ar fi niște creaturi ale Puterii Supreme - nefiind teist se exprimă că un francmason. (Nu știu dacă; în sfîrșit...n.n.). Nu-l cunoașteți cum îl cunosc eu, ca să
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
un mare progres făcut de literatură. Argumentele sunt puține și neconvingătoare. Printre ele se numără umorul pe care l-ar avea scriitorul postmodernist: acesta, renunțând la exclusivismul modernistului, știind de la început că nimic nu înseamnă nimic, privește cu înțelegere și duioșie, cu sentimentul relativității, formele literare revolute și le valorifica generos în textele sale. Practică literară dezminte însă aceasta aserțiune fermă. Mulți postmoderniști profesează umorul cu o flagrantă lipsa de umor. Regulile aparțin nu unei estetici supraindividuale, ci personalității. Modernistul - sau
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
Holocaustului se pot plînge de crime, victimele comunismului românesc ar trebui să aibă calmul de a recunoaște că regimul cu pricina a însemnat doar o impostură dureroasă. Atît și nimic mai mult. Dl Reichmann nu-și reneagă, cum se vede, duioșia față de Ceaușescu și comunism. în cuvintele altuia, îl face pe Antonescu responsabil, după ce, în cuvinte proprii, îl absolvise de vină. O schimbare discretă și tactică. Ceaușescu rămîne însă un simplu impostor. Vinovat de a ne fi provocat durere. Uimitor e
Precizări necesare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17205_a_18530]
-
o domnișoară ștearsă și sfioasă, pielea ei, pergamentoasă și rece, trupul ei, mirosind a săpunuri ieftine și a lavandă, n-ar fi smuls nimănui declarații înfocate." Florin Sicoie studiază cu atenție și înțelegere omenească, iar de la un moment dat cu duioșie această dramă a urâțeniei unor femei. Ele nu se acresc, ca altele, ci își păstrează ingenuitatea și speră, sfioase, să fie luate cândva în considerare de bărbați. Obosite de așteptare, dar simțind că este de datoria lor să reziste, Gina
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
care o condamnă la oprobriul public. Speculînd la maximum ambianța unei așezări pescărești izolate în care natura reliefează atît drama eroinei, cît și pe cea a doctorului ostracizat, filmul înregistrează mai multe momente de climax, într-o succesiune ce împletește duioșia cu violența (vezi secvența balului - în care fata are revelația ritmului, în vreme c criminalul descoperă modalitatea de a-și ataca victima; cea a confruntării dintre cele două femei - cînd dragostea de mamă învinge trufia soției mințite; secvența procesului - unde
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
română (inclusiv literatura scrisă de femei). Ne grăbim, însă, să precizam că Ioana Pârvulescu nu este nici pe departe o feministă militanta, angajată în lupta cu falocrația românească. Ea privește tot ce s-a întamplat în trecutul nostru literar cu duioșie și cu umor și chiar cu o nostalgie a naivității reprezentărilor de altădată ale vieții. Trecând în revistă diferitele ipostaze ale feminității, le și încearcă, în treacăt, în fața oglinzii, ca pe niște rochii de demult, plăcându-i să se lase
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
sunt qui ante nos?" acompaniază întreaga istorisire. Într-un film al lui Ingmar Bergman, Fragii sălbatici, există o secvență a întoarcerii unui bătrân în lumea copilăriei lui. Fără să fie văzut, dar putând să vadă, personajul contemplă cu lacrimi de duioșie în ochi viața de fiecare zi a unor oameni pe care i-a iubit și care în realitate au dispărut de multă vreme. Z. Ornea este un asemenea personaj. Departe de a studia functionăreste documentele unei epoci, așa cum procedează alți
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
Cristian Teodorescu Citesc mai mult din politețe cărțile de evocări. Cele mai multe sînt scrise prost: ori cu o duioșie agresivă, plumbuita de superlative, ori într-un stil solemn, plictisitor de la primele rînduri. Mai sînt și evocările exaltate - cele care fac mai mult rău decît bine memoriei persoanei dispărute, dar acestea au măcar un umor involuntar, asemănător aceluia al hagiografiilor
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
de el însuși: "Dintr-o dată, cartea românească și scriitorul ei au cîștigat doi pași mari, ieșind în priveliște. Cine a putut să observe și să analizeze figurile domnilor oameni politici prezenți la sărbătoarea literară a regelui, a plecat cu o duioșie în suflet neuitata. Lungă convorbire a suveranului cu scriitorii i-a impresionat; acești domni nu mai înțelegeau rosturile statului, aproape compromis de niște rosturi ce ar putea să fie și literare". N-am putea avea îndoieli esențiale față de spusele poetului
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]