461 matches
-
pe podea, un țipăt scurt. Și, încovrigată pe linoleumul rece, printre nestematele sparte și bucățile din Patrick, zice: — Carl? Își duce mâna la gură, pipăie pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede dulăpiorul de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai întâi vede brațul cel mititel și albăstrui. Apoi picioarele. Capul. Și zice „Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
animalele pe care le prinde somnul. E un cântec nostalgic și sentimental; îmi simt fața lividă și înfierbântată de hemoglobina oxigenată în timp ce spun poezia cu voce tare sub lumina de neon, în timp ce Helen îmi atârnă inertă în brațe, proptită de dulăpiorul de oțel. Patrick e plin de sângele meu, de sângele ei. Gura ei stă întredeschisă, dinții ei sclipitori sunt diamante adevărate. O chema Helen Hoover Boyle. Avea ochii albaștri. Treaba mea e să observ detaliile. Să fiu un martor imparțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pușcărie. O să pledez vinovat pentru toate. Mi-am omorât soția. Mi-am omorât copilașul. Eu sunt Waltraud Wagner, Îngerul Morții. Omorâți-mă, ca să pot fi cu Helen din nou. Si dom’ sergent zice: — Trebuie să ne grăbim. Se duce la dulăpiorul de oțel. Scrie ceva cu pixul pe un carnețel. Rupe foaia și mi-o dă mie. Mâna zbârcită i-e pătată de negi și acoperită de peri cenușii. Are unghii groase și galbene. „Vă rog să mă iertați că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din școala primară declarase cândva că ar fi făcut parte din personalitatea lui Carol, dar care, cel puțin din câte știu eu, nu se manifestaseră până atunci -, începu să se evidențieze și în alte privințe. Dan plănuia să facă un dulăpior pentru CD-uri și aparatura video. În marțea de după prima ei întrunire de la Alcoolicii Anonimi, Carol plecase de dimineață să cumpere un pistol cu bolțuri și bucățile de PFL de care aveau nevoie de la un magazin din Wood Green. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Toată treaba era programată să înceapă sâmbătă dimineața. Cu ocazia drumului la Wood Green, Carol a făcut încă un lucru pe care și-l dorea de mult. S-a înscris la școala de șoferi. În sâmbăta aceea, în timp ce Dan schița dulăpiorul pe hârtie, cu un creion special, Carol bălmăjise speriată ceva și se dusese să se ascundă la etaj, în pat. O înspăimântase un interviu de la televizor, dat de tatăl lui Julio Iglesias, un ginecolog spaniol de renume. Fără să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pusese o pereche de chiloți bărbătești care se curbau ușor peste pubis, numai că tot nu avea bijuteriile necesare ca să îi umple. Cel puțin asta credea Carol văzându-și imaginea reflectată, de la mijloc în jos, în ușa de sticlă a dulăpiorului pentru CD-uri pe care îl construise Dan. Se plimbă prin camere, răsucindu-și șoldurile, cu picioarele depărtate și fesierii încordați. Se aplecă spre ușă, încercând veselă câteva croșee. Afară se auzeau roțile grele ale tomberoanelor pline cu deșeurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
simțind că scula pricăjită i se scoală și cere acțiune. Ar fi fost și mai surprins să afle că și Carol simțea același lucru. Trilurile celor două păsări erau dublate de acordurile de la Whiter Shade of Pale, care răzbăteau din dulăpiorul construit de Dan. Carol își strecură un umăr alb afară din rochița neagră. Dan i-l umplu de bale, dar Carol își dădu silința să nu se arate scârbită. Mâna lui îi căută un sfârc - simțise o arsură pe areolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fereastră, o țepușă cu kofta kebab de porc făcea o piruetă onctuoasă. În fapt, restaurantul nu ieșea cu nimic în evidență. Pe tejghea erau borcane cu diferite chestii puse la murat. În spate, dominând șirul de recipiente, era amplasat un dulăpior luminat, cu fotografii stridente ale unor meniuri nedigerabile. Printr-o deschidere boltită, Alan vedea câteva mese mici, acoperite cu fețe de masă stropite din abundență cu pete de ulei. Nimeni nu mânca acolo. În partea unde se putea comanda mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îndrăzneala de a căuta melci sub fereastra balconului lui. De astfel de miracole care te anunță ceva ce nu poți să eviți. De vise în care o vezi pe mama alunecând cu capul în jos de-a lungul culoarului, pe lângă dulăpioare și uși, venind, și de tovarășe de grădiniță care spun „doarme ca un înger să nu-l trezim“, iar mamele pleacă, noi ne trezim, iar visul se confundă cu realitatea dacă cineva nu ar spune că așa ceva e imposibil atât timp cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
submarin cu formă de pahar, ca să nu mai vorbim despre atâtea și atâtea specimene care au servit cercetărilor medicale într-un sens strict chirurgical, bașca acelora care au folosit drept tapet în cele mai neașteptate locuri (perdele, oglinzi, ferestre, dulapuri, dulăpioare, cărți), nemaipunând la socoteală cohorta celor care și-au dat duhul în temnițele de plastic ale cutiilor de vitamina C, neînfricatul erou blond a trebuit să se recunoască, dacă nu înfrânt (lucru incompatibil cu natura de erou care exclude prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe vremuri. — Cine? Întrebă Digby, cu inima bătîndu-i să se spargă. — Nu-ți spun. Vreau să descoperi singur. — Știu că sînt ridicol, dar parcă m-a apucat un leșin. — E firesc, Încă nu te-ai Înzdrăvenit Îndeajuns. Și deschizînd un dulăpior, doctorul scoase o sticlă de sherry și un pahar. Băutura asta o să te Întărească, zise el. — „Tio Pepe“, exclamă Digby sorbind din pahar. — Vezi? Amintirile Încep să-ți revină. Mai vrei un păhărel? — Nu, mulțumesc. E un sacrilegiu să bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din mariajul organelor noastre genitale cu husa elegant lucrată a lentilelor. Le ascultam pe surori cum se ceartă în camera personalului. Iar Catherine venea în vizită. De obicei, își săpunea mâna cu calupul mic de toaletă din farfurioara udă dinăuntrul dulăpiorului meu, cu ochii stinși pierduți dincolo de fereastra plină de flori în vreme ce mă masturba, în mâna stângă cu o țigară de-o marcă necunoscută. Apoi, fără să i-o cer, începea să vorbească despre accident și despre cercetările poliției. Descria starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
atât copii, cât și prunci la sân, răni provocate de proteze ortopedice, răni înregistrate în mașini dotate cu comenzi pentru invalizi, răni complexe și auto-amplificatoare ale persoanelor cu unul sau două membre amputate, răni cauzate de accesorii speciale precum casetofoane, dulăpioare pentru cocteiluri și radiotelefoane, rănile provocate de simbolurile cromate ale producătorului, pinioanele centurilor de siguranță și încuietorile gemulețelor laterale. La urmă venea grupul de răni care-l preocupaseră evident cel mai mult pe Vaughan - rănile la nivelul organelor genitale înregistrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cobora din limuzina cu șofer în fața unui hotel londonez. Gândindu-mă la această nouă algebră a poziției piciorului și punctul de rănire pe care-l calcula Vaughan, i-am căutat coapsele și rotulele, cadrele de crom ale portierei și capacelor dulăpiorului pentru cocteiluri. Am presupus că Vaughan ori subiecții săi voluntari i-ar fi așezat corpul în cele mai bizare poziții, ca un șofer acrobatic dement, și că mașinile folosite de ea ar fi devenit mijloace de exploatare a oricărei posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care traversau pavajul familiar precum codurile coregrafice ale unei complexe înfruntări armate, diagrama unei încercări de asasinat. Vaughan, dimpotrivă, stătea aplecat pe geam, cu ambele brațe pregătite parcă să apuce unul dintre cadavre. Într-un spațiu liber sau într-un dulăpior de lângă bancheta din spate găsise un aparat foto, care-i atârna acum la gât. Privirea i se muta cu repeziciune de la un vehicul accidentat la altul, ca și când ar fi fotografiat fiecare amănunt cu propria-i musculatură, pe retinele albe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
era mai lung. Când m-am întors în sufragerie, Manson dăduse drumul la televizor. - Voiam să văd cum mai stă bursa, se scuză el. - Și? Cum stă? - Bine. Te fac un FIFA pe Playstation? - Sigur. Manson scoase instalația dintr-un dulăpior și băgă niște cabluri în diverse mufe. El era SUA, eu Anglia, că România nu era în joc. Evident, l-am bătut cu 12-8. Am mai jucat o dată cu echipe de club, el era ManU, eu Real. L-am bătut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în Franța, ia-l pe Călinescu, n-am ce să mai fac cu el... și covorașul ăsta, poate-ți trebuie, ce număr porți la pantofi?”, „Mi s-au aprobat actele pentru Noua Zeelandă... uite-aici, televizorul, e încă în garanție, un dulăpior, îi pui tu mânerele, sunt în pungă, o etajeră, câteva discuri...” A, până și Alexandru, când s-a cărat în State, mi-a adus o hotă cu tot cu filtre, „băi, monteaz-o, ți se dărâmă dracului bucătăria, a-nflorit mucegaiul pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tastaturii și butonând. Bani care, invariabil, se duc pe alte obiecte ce mă vor încurca, îmi vor ocupa apartamentul și viața. Alunec pe gresie, încerc să mă sprijin de mașina de spălat, dar tot dau cu tâmpla stângă de colțul dulăpiorului, ssss, o să-mi iasă un cucui. Tocmai la vreme, începeam să devin profund dis-de-dimineață. Carina își poartă bigudiurile multicolore și capotul de finet. - Plec două zile cu mama la Vatra Dornei! Cred că e supărată de ceva, ceea ce înseamnă c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
felul meu de două parale. Părul arămiu al lui Brandy e între picioarele mele. Rujuri de buze și pastile de Demerol, farduri și pastile de Percocet-5, farduri de pleoape Aubergine Dreams și capsule de Nembutal sunt împrăștiate peste tot pe dulăpioarele aquamarin din jurul chiuvetei. Mâna mea, am ținut un pumn de Valium atât de mult că palma mi-a devenit de-un albastru deschis Tiffany’s. Doar Brandy și cu mine toată după-amiaza, cu soarele răzbătând înăuntru în unghiuri din ce în ce mai înguste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
trebuie să am încredere în ea. Când o să mă trezsc după operație, o să am o talie de patruzeci de centimetri. De parcă n-aș mai fi auzit povestea asta cel puțin într-o duzină de alte băi. Un alt flacon de pe dulăpior, capsule de Bilax, le caut în Agenda medicală. Capsule de Bilax. Un laxativ. Poate ar trebui să arunc câteva în gura aia non-stop dintre picioarele mele. Sari la Manus care mă privește cum filmez spotul ăla publicitar. Eram așa frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
îndes pe prințesă înapoi în jacheta de la costum. Trebuie să ne plimbăm puțin înainte ca cineva s-o vadă în starea asta. Îi pun pantofii cu toc cui înapoi în picioare. Brandy se sprijină de mine. Se sprijină de marginea dulăpiorului. Ia un pumn de capsule de Bilax și se uită la ele cu ochi mijiți. — Mă omoară spatele ăsta, zice Brandy. De ce i-am lăsat să-mi facă țâțe așa de mari? Regina absolută pare gata-gata să înghită un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Folosesc o lamă ca să le radă și le repoziționează. Ăsta-i cuvântul. Repoziționare. Programul Brandy Alexander de Repoziționare a Sfârcurilor. Fratele meu mort, răposatul Shane, scutură ultimele laxative din palma ei umedă. Brandy zice: — Nu am sensibilitate în sfârcuri. De pe dulăpior, îmi iau vălurile și-mi pun pe cap strat după strat. Mulțumesc că nu mă implicați. Mergem dintr-un capăt în altul al holurilor de la primul etaj până când Brandy spune că e pregătită să atace scările. Câte-un pas odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Tot ce-ar trebui să fac e s-o pun pe Brandy ciufulită în fața puștii lui Evie. Taclale de baie. Jacheta de la costumul lui Brandy cu talia ei așa igienică și mâneci trei sferturi stil mod e încă împăturită pe dulăpiorul acvamarin lângă uriașa chiuvetă-cochilie. Iau jacheta, și suvenirul meu din viitor cade la pământ. E-o carte poștală cu ceruri din 1962 senine și albite de soare și-un Ac Spațial în ziua inaugurării. Te-ai putea uita pe geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de coasta vestică a feței sale. Blonda e doldora de perle și ceea ce-ar putea fi scânteieri de diamante ici-colo. Pare foarte fericită. Pun cartea înapoi în buzunarul interior al jachetei lui Brandy. Culeg cosmeticele și medicamentele împrăștiate pe dulăpioare și le pun la locul lor. Soarele intră prin geamurile-hublou într-un unghi jos, jos, și oficiul poștal se va închide curând. Mai trebuie să ridic banii de asigurare ai lui Evie. Cel puțin jumătate de milion de dolari, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-mi dau seama cum e pentru tine, dar eu vreau să fim o familie. Fratele meu vrea să mă ia în căsătorie. Îi întind lui Brandy mâna să se ridice. Brandy se sprijină de mine, Brandy se sprijină de marginea dulăpiorului. Zice: — N-ar fi o chestie ca între surori. Brandy zice: Încă-mi mai rămân câteva zile din Trainingul pentru Viața Reală. Să furi hapuri, să vinzi hapuri, să cumperi haine, să închiriezi mașini de lux, să duci hainele înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]