656 matches
-
-o dintotdeauna; e drept că În ultimul timp ne cam lipsește și asta, a devenit articol de lux: cu atâtea noutăți cu câte vă fată mintea nu mai avem nici timp să gândim, de libertate... ce să mai spun? Vorba „dulăului”: „Eu voi egalitate, dar nu pentru căței!” Și uite-așa nu mai avem nimic. Și nu știu dacă ați observat, dar „simplul cetățean” asta vrea: libertatea de a munci În ordine și disciplină și de a fi recompensat conform capacităților
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
zbura binișor spre cine știe ce cuibușor bine pregătit din timp cu bănuții voștri. Ce dacă-s munciți ? De ce ați vrut să vă Îmbogățiți peste noapte ?! Ce, voi vreți să vă comparați cu noi ?! Ei, asta nu se poate, că nu sunteți dulăi, sunteți și voi, acolo, niște bieți cățeluși care hămăie, dar asta nu deranjează, că tot nu vă aude nimeni. Și apoi nu vedeți cât avem de muncit și de gândit : vă intoxicăm de vre-o săptămână cu vești despre război
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
tot român! Nu se pleacă la stăpân. Plânge, geme, suduiește, Însă tot în Sus privește. Nu mai cere îndurare Pentru mic și pentru mare. Cheamă oastea cea cerească Ca să se milostivească Să coboare la ai săi, Să-i alunge pe dulăi. Cheamă sfinți și sfinte mari, Cheamă domni și oșteni tari. Să-l ajute-n marea luptă Să-și apere țara ruptă De haini și de lichele, De bogați și de belele, De ură și nesimțire, De dorul de 'navuțire Fără
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
timp de așteptări, Ghiță din nou la domnul, cu plaivazul. Alo! Da! Să trăiți! Sunt tot eu, Ghiță, sunteți la birou? Da. Pot să vin până la dumneavoastră? Da, te aștept. Alo, domnul, fiți bun și veniți la ușă, aveți un dulău de mi-a înghețat sângele în vine când l-am văzut. Aa, este Max, cățelul nostru. Cum al nostru? Ce vreți să spuneți, că e și al meu? Asta-i bună, e câinele din curte! Hai în birou. Bine v-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ajunse într-un suflet la poarta Ilincăi. Fără Ilinca putea să găsească o sută de comori și altele pe deasupra, că tot n-ar fi avut nici o valoare. S-a urcat pe gard și s-a uitat în curte. Nimeni, nicăieri. Dulăul, care-l mai mușcase o dată de picior, dădu glas de primejdie. Virgil cobori de pe gard și se piti după poartă. Cîinele însă îi descoperi mișcarea și începu să latre și mai avan. Țibă, drace! se zborși Virgil la el. Degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lăsa mîncat de lupi! Încordarea acelei situații se spulberă repede, deoarece nu departe de ei se arătă neînfricatul Napoleon. Zic "neînfricatul", deoarece nu Napoleon era fugăritul, ci cel care fugărea. Și, în goana lui, ținea capul sus, cu mîndrie de dulău sadea, iar coada o flutura ca pe un steag. Un ied! Un ied! strigară cu toții ușurați de povara fricii. Napoleon fugărește un ied de căprioară! Într-adevăr așa era. La cîțiva metri în fața lui Napoleon abia mai putea alerga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aristocrată în gesturi, nemulțumită de actualul soț, profesor de sport al cărui vocabular se reduce la terminologia de specialitate: bec, half, stoper, ofsaid și celelalte. În plus, nu iubește pechinezii, pretextând că el a fost obișnuit de acasă numai cu dulăi ciobănești. Și, culmea! Dorește mai curând un copil decât un câine de rasă... Numai tovarășu’ Căpuștean a înțeles-o dintr-odată: avea și el un Setter. Și mai știe să se îmbrace atât de...șic! Mereu la costum și cravată
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
tare, ca să atragă atenția colegelor (I. G. L. L. înseamnă Întreprinderea de gospodărie locală a locuințelor). De aceea, o vară întreagă a citit numai Caragiale. Și în toamnă „a luat” ! Con brio! S-a mirat și directorul Gavrilă Strat, poreclit „Dulăul”, fiindcă atunci când vorbea părea că hămăie printre ostrețele gardului. Tot elevul Perju îi scosese porecla... Ehei! Ce timpuri! Rozându-și (cu discreție!) unghiile și ascultând părerile „colectivului” despre el, ȘEFUL, un zâmbet vag îi luminează fața. Hm!... Obișnuita ședință pentru
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
II. Cheia se răsuci în yală.Din interior cineva răspunse zgâriind ușa. -Trebuie să fie Onix,câinele lui Nic. Ușa se deschise și Onix ridică botul spre ei. Emil își aduse aminte de versurile lui Heine și recită: „...m-a-ntâmpinat un dulău Mândrețe de câine altădată. Azi colții îi cad,știrbește de tot... Doar udă copacii și latră”. Onix ascultă impasibil tirada.îi mirosi,apoi linse mâna Alintei.Aceasta îl mângâie pe urechi și pe urmă,îl expedie în bucătărie. -Să ne
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
el.Și se mai Întreba de ce pe pământ sunt oameni răi. Dar bine că pe pământ mai sunt și oameni buni și corecți.Așa cum era șeful de post.Acesta Îl ascultă pe copil cu mare atenție, apoi călare și cu dulăul după el, porni În direcția unde dispăruse hoțul. Hoțul nu ajunse prea departe și când auzi vocea groasă a șefului de post și lătratul dulăului, se sperie.O luă la fugă pe câmp, căci nu vroia să ajungă la spânzurătoare
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
șeful de post.Acesta Îl ascultă pe copil cu mare atenție, apoi călare și cu dulăul după el, porni În direcția unde dispăruse hoțul. Hoțul nu ajunse prea departe și când auzi vocea groasă a șefului de post și lătratul dulăului, se sperie.O luă la fugă pe câmp, căci nu vroia să ajungă la spânzurătoare pentru o pâine de secară.Își aminti Însă că șeful de post vine călare și imediat Îl poate ajunge din urmă, așa că speriat la culme
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Întâmplase? Din pâinea pe care o Îngropase hoțul, Încolți o nouă plantă, numită grâu, din boabele căreia gospodinele să facă multă pâine așa Încât nici un copil să nu mai sufere vreodată de foame. Șeful de post făcu un semn din cap dulăului, iar acesta Începu să sape și să scormonească, scoțând din groapă pâinea furată. Și uite așa hoțul a fost dat În vileag, pentru că, Întradevăr, nici o faptă rea nu rămâne ascunsă. POVESTEA LUI MOȘ CRĂCIUN Se povestește că la Începutul Începuturilor
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
aproape de amiază, când ieși cu Toni pe portița din vale. Toni parcă înnebunise de fericire, că-i scos la plimbare alerga prin zăpadă, făcea tumbe și pe urmă sărea pe Petre, mai-mai să-l pună jos. Crescuse, se făcuse un dulău de toată frumusețea, blana îi lucea de sănătate. "Să-i mulțumesc lui Carmen, își spuse, l-a hrănit bine și a avut grijă de el." Ajunse la meșter, intră în casă și lelea Maria, nevastă-sa, îi spuse că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
actele pregătite, zbură la București, lăsând-o pe Ana iar în paza lui Toni și Pic cel mic, care, între timp, mai crescuse și trăgea tot timpul cu ochii la Toni, pentru a afla cum trebuie să se comporte un "dulău de pază"! La PNDR fu primit de conducere, discuția a fost pe probleme de proiecte și management, în final fiind anunțat că Proiectul lor fusese aprobat și finanțarea deschisă la BCR. Cui putea el să anunțe primul vestea cea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și gesturilor absurde ca și naratorul. Uneori, din conversații aparent lipsite de sens se ivesc posibile răspunsuri la obsedanta întrebare "cine sunt eu?": Am înțeles atunci că pe femeia aceea o tulbura vanitatea câinilor și m-am simțit ca un dulău care, privindu-se în oglinda de la cuier, se descoperă din întâmplare bărbat." Dialogul cu vânăta este de-a dreptul savuros, prin amestecul de seriozitate mimată și de umor absurd, demonstrând, o dată în plus, abilitatea scriitorului de a născoci "greguerías" (termenul
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
animale. Un profesor genevez publică un articol despre inteligența animalelor, pătruns de multe îndoieli. Lucrul îi dă, scriitorului care-l citește, prilej să caute în sertarul cu jivine. De la amintiri impersonale, ca acelea despre credințele indiene, cîinii Constantinopolului, mîrțoagele și dulăii literaturii, ajunge la Tuturuguță, pechinezul care lua o dulceață cu oamenii casei, pe urmă la foxul unui prieten, la corcitura din gara Sinaia și la animalele de București. Din viața colorată a orașului n-au lipsit asemenea "mascote", care s-
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
se ajută, se sprijină și se consolează reciproc. În schimb, Mite nu reușește să se lege pentru totdeauna de ceva sau de cineva. Amușină, ca un câine mare, mușcă sau schelălăie pe drumurile vieții, privește uneori cu ochi injectați, de dulău turbat, ori se gudură pe lângă o nouă fustă, cu speranța că aceasta va cădea cât mai grabnic. E un animal, deocamdată, fericit, cu atâția pumni încasați în ficat sau în figură, dar cu un tonus foarte bun; un fel de
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
acea intersecție. Doar o asociere de imagini, avînd savoarea întîlnirilor-surpriză. Transpunerea unei morale onorabile, în felul ei, într-un detaliu de salon care-i schematizează procedeele: bunăstarea burtăverzimii lui Caragiale se bizuie pe imaturitatea unor căței în care doar simțim dulăii. Vremurile care au urmat i-au adus, pe acești servi încă inocenți, la vîrsta ferocității lor depline.
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
buni toți oamenii, Hlibocene! Is buni atunci când se înțeleg. Altfe... - i-a întărit spusa Ion Cotman cel tăcut, semn că îi stăruia în minte încă discuția dintre Gheorghe Amnar și Alecu Slobodă. Când au oprit în poarta Crâșmei din drum, dulăii lui Costache au început să latre ca la om străin. Dar, când au auzit glasurile lui moș Dumitru și al lui Pâcu, s-au liniștit ca prin farmec. Crâșmarul a ieșit în ușă și s-a minunat: Măi, să fie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ceas pe la dumneata. ISPAS: Ei, și de ce n-ai intrat? Tu stai aici, Anisia de ceea parte a gardului, vă bate soarele-n cap, treabă-i asta? DĂNILĂ: Cumnata Anisia mă tot îndemna să intru, da' n-aveam chip de dulăi, că ei n-au știință nici de frați, nici de cumnați, și dau de-a dreptul. ISPAS: Asta-i altă minune! Și leac pentru cotarle nu cunoașteți? Se apleacă, aruncă cu o piatră spre colțul casei. Schelălăit de câine.) Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
roata și mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău! ANISIA: Da' carul cu boi, bărbate? ISPAS: Lehamite și de car, și de boi, și de-așa om. Să nu-ți mai calce piciorul pe-aici, Dănilă, c-asmut dulăii; tot te hârâie ei de-o vreme. Așa să știi! (intră în casă, împreună cu Anisia) DĂNILĂ: Cu alte vorbe, ia-ți tălpășița, frățioare! Iaca-i bun! Da' parcă zicea ceva de-o iapă și de-un mut. Mutu' ca mutu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
toată livada), de care bunicul sprijinea mereu aracii gata ascuțiți, pe care-i folosea primăvara În vie. N-am observat că la baza copacului, umbrit de țăruși, dormita un câine mare, cumpărat cu bani frumoși de la niște țigani străini. Un dulău rău, pe care ai casei Îl țineau tot timpul legat, pentru că fuseseră avertizați de foștii săi stăpâni de fioroșenia sa. Mi-am dat drumul pe spate, chiar În preajma acestuia, rotindu-mi cu frenezie brațele, căutând să scot Îngerul la iveală
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
existat cazuri când vecinii s-au dat în judecată din cauza gălăgiei și mirosurilor de la animalele și păsările din curte. De altfel, asemenea zgomote și mirosuri sunt produse și de unele animale de apartament(câini, pisici și nu numai), îndeosebi de către dulăii de curte Ținuți în același spațiu cu proprietarul, care generează dispute interminabile între proprietarii vecini. Conflicte între vecinii din bloc determinate de alte cauze Natura și modul de manifestare a acestor conflicte diferă de la caz la caz. Numeroase conflicte au
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
lăsat împins în căciula de miel în care era băgat. și, stăpânul, s-a dus cu el acasă, unde l-a pus într-un coteț, cât toate zilele, zicând: o să ieși, de pe mâinile mele și din acest coteț, cât un dulău bun de pus la păzit oile. Doar,că, în loc de păzit oile, tu o să devii pachețelul meu zilnic, pentru câteva luni, pachețel, care, la fiecare amiază, îmi v-a domoli foamea. Ăla, mic și animal, cum era, n-a înțeles nimic
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cântă „Trăiască Regele” și-i pune la gât lui Șarik, în loc de jujeu, Ordinul Muncii Socialiste, clasa I, și zice: „Să vă puneți în genunchi și să-l pupați sub coadă, că el e simbolul clasei muncitoare...”? Și n-a fugit dulăul și l-a căutat Petrache, că-l pârâse unu’ că-și bate joc de distincțiile și de decorațiile poporului. Noroc că nu s-a rupt sfoara și-a recuperat tinicheaua, că altfel pușcăria îl mânca. Și noroc că Iancu, șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]