118 matches
-
produs al unei imaginații nestăvilite". După cum de-a dreptul fascinantă este interferența propusă între Luceafărul eminescian și celebrii eroi al lui Cervantes și Flaubert: "Hyperion este Don Quijote al nostru. Idealul său de cavaler rătăcitor se concentrează în iubirea pentru noua Dulcinee Cătălina. Izbucnirea dorinței metafizice în Luceafăr la vederea fetei de împărat este, firește, una din amintirile lui Hyperion cel din final, începutul bătăliei cu morile de vânt tipică dorință triunghiulară, în care astrul întrupat în demon ia "castronașul de bărbierit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
resortul lui vital se frânge."191 Suntem în fața unei reprezentări arhetipale a morții ca panaceu al bizarei tulburări mintale. În aceeași logică a faptelor, nuanțăm o altă reprezentare, cea a femeii iubite, dar care nu știe că este iubită. Atât Dulcineea del Toboso cât și d-na T. s-ar încadra perfect în toposul "nu știe că nu știe." Asocierea se susține și din perspectiva unei aserțiuni aparținând lui Miguel de Unamuno: "Și după asta caută domnița pe care s-o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
îndrăgească. Și imaginea Aldonzăi Lorenzo, țăranca tânără și foarte chipeșă de care el fusese o vreme îndrăgostit, deși fata, se înțelege, habar n-avusese vreodată și nici nu-l băgase în seamă, deveni pentru el întruchiparea Gloriei și o numi Dulcineea del Toboso."192 Din ce anume derivă simetria Don Quijote-Ladima? Explicația, primă și evidentă, ar fi că ambii eroi sunt incapabili să interpreteze corect realitatea, fiindcă sunt măcinați de pusee halucinatorii. Într-un binecunoscut studiu consacrat scriitorului iberic, G. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Afirmând răspicat celor din jur că El este Fiul lui Dumnezeu, Christos se plasa (intenționat?) într-o postură ridicolă. La fel, Quijote, a cărui umilință mergea până la agonie când cei din jur refuzau să vadă într-o fată urâtă pe Dulcineea lui, se situa și el în plin ridicol. Astfel, a demonstra pregnanța arhetipală, cristică și quijotescă, în scrierile, cu un caracter intim, ale lui Mihai Eminescu și Camil Petrescu (Patul lui Procust, este, să ne reamintim, și un jurnal de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o hotărâre soră cu nebunia, luată probabil sub influența vinului și a prostiei, pentru că drumul până acolo, peste câmpuri înzăpezite, trecea pe lângă o pădure de unde ne au dezmierdat auzul urletele unor lupi, iar familia Vornicu din Dimăcheni, unde se afla dulcineea pentru care venisem, avea luminile stinse și porțile ferecate. A fost un act necugetat care se putea sfârși dramatic pentru noi. După decembrie 1989 căminele culturale au fost abandonate, au dispărut ca instituții, clădirile lor au început să se degradeze
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
lingvistic de a rosti cuvinte românești după sonorități franceze. De asemenea, pline de verva sarcasmului sunt observațiile privitoare la exacerbarea artificială a suferințelor datorate iubirii, neapărat neîmplinite: "Pieptul dumnealui zice că este ocnă de dureri" cauzate de vreun "fel de Dulcinee, un fel de leliță." Rândurile prin care este înfierată maniera de a transpune poetic peisajele acumulează, în fapt, deosebirile esențiale între viziunea clasică și cea romantică: "Apoi de este să descrie natura în simplitatea ei (cu toate că domnului niciodată nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Don Quijote " Care tot citind bucoavne/ Și-a scrântit amarnic capul", versurile introductive îi alătură și comparația cu lumea ficțională a lui Ariosto ("Arme, cavaleri și dragosti/ L-au înnebunit cu totul/ Ca pe-Orlando furiosul/ Ca și-Orlando-namoratul/ Și-a-nchinat pe viață brațul/ Dulcineii din Toboso"), care va fi reluată pentru a dezvolta semnificații suplimentare în diferite momente ale textului. În privința atributelor livrești ale operei sale, Cervantes îi pasează responsabilitatea personajului principal care, suferind un proces de transformare subtilă, devine singurul vinovat de "erudiția
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
al escapadelor erotice prin țară, precum și al câtorva urmăriri, anchete politice și execuții sumare. Tomàs dă o variantă neretușată a acelor sângeroase fărădelegi, fără să uite de comportamentul aberant al lui Domnu față de Milà, pusă să joace rolul unei penibile Dulcinee, conform scenariului scris de un psihotic megaloman ce nu știa să piardă. Și totuși pierde, așa cum odinioară o pierduse pe Isabel. Șocat în viața privată, șocat de istoria Portugaliei ce-l elimină definitiv, pe el și toată clica puterii bazate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și să cobori exact cum face Norma! Dacă vii cu o voce de Ulrica, nu iese. Rămâneam o mezzosoprană pură, dar cu altă culoare, altă luminozitate. Frumusețea unui interpret stă în puterea lui de schimbare. Nu aș fi putut face Dulcineea ca pe Azucena! Aș fi fost o matroană penibilă, nu un filigran. — Azucena cred că vă era foarte confortabilă... — E un terțet acolo împuțit rău, dar Azucena rămâne unul dintre rolurile mele cele mai dragi. În Ulrica, unde toată lumea ciulește
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
după căsătoria cu Emmanuel Bon de ville în 1974, Viorica a întruchipat la Palais Garnier, într-o ma nieră aproape referențială, câteva dintre personajele marelui repertoriu, alături de cei mai mari cântăreți ai timpului. A fost superbă în dificilul rol al Dulcineei din Don Quijote de Masse net, cu Nicolai Ghiaurov, în regia discutabilă a lui Peter Ustinov. Pentru publicul parizian și cel al marilor teatre din Franța, a fost Dalila, Azucena, Carmen și Eboli de bază. A mar cat amin tirile și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Ustinov! — Rus de origine, avea un extraordinar simț al umorului, doar că, în acest Don Quijote, s-a înșelat puțin. A luat partea burlescă, dar a făcut total abstracție de romantismul și frumusețea sufletească ale acestui om și chiar de ale Dulcineei. În operă, ea singură recunoaște unicitatea lui Don Quijote: C’est un fou sublime! Altfel, se lucra divin cu el, într-o atmosferă delicioasă și nu lăsa nici un detaliu să-i scape. În toate spectacolele, șeful bandiților era el. și muzica
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
dacă amplitudinea și viteza mișcărilor executate erau o trăsătură firească a capacității sale de luptător redutabil și invincibil sau dirijarea unei orchestre uriașe văzute și auzite numai de timpanele lui. El știa. Era înalt, slab și puțin aplecat, asemenea iubitului Dulcineii din Toboso, cu o tufă bogată de materie piloasă, crescută nestingherit sub organul olfactiv, a cărui tubulatură era de dimensiuni apreciabile. Mustața era, totuși, așezată cuminte, "pe oală", și nu agresivă, țepoasă și provocatoare, ca a distrugătorului de mori nevinovate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
totuși, așezată cuminte, "pe oală", și nu agresivă, țepoasă și provocatoare, ca a distrugătorului de mori nevinovate. Brațele lungi prindeau furca în mână și începeau activitatea prozaică pe un fundal muzical auzit și înțeles numai de el și de frumoasa Dulcineea. Mai întâi, înfigea furca "fortissimo" într-o grămadă de paie, pe care o așeza la capătul căpriorului, pe lețuri. Apoi, cu o mișcare "largo", lua pale din grămada respectivă și le întindea pe lețuri, spre vârful căpriorului, cu mișcări "larghetto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Și nici umorul ca să propună arme... nucleare... Recorduri: în Rusia, contele Fiodor Tolstoi a ucis, în duel, 11 ofițeri, iar în Japonia s-au operat 20 de arestări pentru duel în... 2005! De cele mai multe ori, pricina a fost aceeași: onoarea Dulcineii. În poezia "Duelul", Topârceanu pune să se bată crâncen doi cocoși, " Dar n-au motiv de sfadă / Căci nu se știe a cui e vina / Misteru-nvăluie pricina / Deci: căutați găina!" Duelul de la Iași, evocat și-n cartea "Trăitori sau trecători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
abordat de V. este comedia de moravuri și de situație, acțiunea pieselor fiind plasată în ambientul lumii cotidiene. Logodnicul (din volumul Luna de pe cer) aduce în scenă personaje din zilele noastre, identificate cu nume ce le dezvăluie cu ușurință trăsăturile: Dulcineea Mentosan, Micu Dodolici, Ticu Tabacu etc. și implicate în mici „drame” de familie. Dragoste la prima vedere este o comedie având în atenție diferența dintre dragostea adevărată și așa-zisa „dragoste la prima vedere”, bazată pe interes - în acest caz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290497_a_291826]
-
se și nimerește). El își păstrase până târziu o credință semeață și candidă în triumful poeziei (cu P mare), al artei, al moralei greierului. Arbora credința aceasta ca un panaș, așa cum arbora Don Quijote credința în triumful cavalerismului rătăcitor, în frumusețea Dulcineei și în „istoricitatea” lui Amadis de Gaula. Dar poate că, totuși, „formica lume” nu va reuși, în cele din urmă, să corodeze fără de rest esența „cicadică” a vieții. Și Ezechiel întrevedea o reînviere a Ierusalimului, după prăbușire, printr-o radicală
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
revin de 2-3 ori asupra unei probleme. Din poeziile lui Eminescu sau Coșbuc recitam ore Întregi. După Îmbolnăvire trebuia să recitesc poeziile, Înainte de a le face cunoscute celor din jur. Menționez din această perioadă și naivitatea dulceagă a primei iubiri. Dulcineea? Sanda Axente, o blondină, cu patru ani mai mică decât mine. Acordul părinților de-a face facultatea În București și nu În Cluj, unde nu cunoșteam pe nimeni, a fost o bucurie pentru amândoi. Dar ca numeroase iubiri ale altora
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
iar soliditatea ei prozaică, nu prea impresionabilă (dar nici nesimțitoare), scoate și mai bine în evidență absurditatea lirică a efuziunilor lui Maurice. Nimeni nu e mai conștient de absurditatea asta decît Maurice însuși. Un băiat ? Ce băiat ? , își iscodește el dulcineea, gustînd din plăcerea geloziei ca dintr-un vin vechi. ̨ n cel mai uimitor moment al filmului, el se învoiește să și pună apartamentul la dispoziția lui Venus și a băiatului respectiv, apoi se gîndește mai bine și hotărăște să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ar fi fost să pornească tocmai el la atac, cu o sabie în mâna dreaptă - și cu aparatul agățat de gât, hai, potolește-te -, urlând din toți rărunchii, decis să lupte până la epuizare pentru țară, pentru rege, pentru regină, pentru Dulcineea sau Mirandolina sau... nu-i mai veni niciun nume în minte, clic, clic, clic, văzu o altă cetate asediată, iar el, cu aparatul pus pe trepied, le cere soldaților să se oprească, pentru a-i surprinde cât mai bine, decorul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
culorile, oferit de trecătoa- rele miloase În cinstea „Înmormântării“ dulcii vieți de celibatar În brațele viitoarei soții. De gât purtau atârnate pancarte colorate care anunțau : „Futur mari !“. — Spre dimineață vor ateriza prin vreun club de striptease sau În brațele cine știe cărei dulcinee plătite de prieteni, ne-a explicat André, amicul lui roberto, cu care acesta colindase barurile din Amsterdam la Întoarcerea dintr-o misiune de prin Africa. Asta e proba de foc de dinaintea căsĂtoriei : dacă viitoarea nevastă va rezista acestei ultime intemperii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
practicase, în copilărie, îndeletnicirea de covrigar la Stambul, ajungând apoi boier muntean, și pe Născocor de Cârlibaba, căpitan de țigani din Moldova, ins fudul și țâfnos, care călătorise până în Țara Românească „pedestru”. Și aceștia doi aspiră la cucerirea farmecelor unor dulcinee autohtone, Smaranda și Chirana. Un episod avându-l drept erou pe Becicherec Iștoc face parte din prima variantă a Țiganiadei, nu și din cea de a doua. Țiganiada, această „izvoditură noao și orighinală românească”, reprezintă una dintre operele fundamentale ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
îi e greu sa faca o selecție obiectivă, preferă să citeze întregul dosar al chestiunii: Lăură Grünberg: "...un feminism diversificat și fragmentat" (p.3); Florin Dumitrescu: "Pentru stratégii consumului mondial, sexul majoritar a devenit minoritar" (p.3); Mariana Net: "Nici Dulcineea nu e chiar o donna angelicata" (p.4); Cecilia Ștefănescu: "Dragostea, cu toată recuzita ei, a devenit puțin cîte puțin necreditabilă" (p.4); Liviu Papadima: "un crîmpei din marele discurs amoros" (p. 5), la care se adaugă teribilele selecții pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
al XVII-lea: Ia spune-mi, dragă scutierule, stăpînul acesta al tău nu e unul despre care se află tipărită o istorisire numită a Iscusitului hidalgo Don Quijote de la Mancha și care are drept doamnă a inimii sale pe o anume Dulcineea din Toboso". Merită citată și interpretarea dată de Valeriu Gherghel acestui fragment: ,În romanul Don Quijote al lui Cervantes, un personaj sau mai multe (vînătorița cu șoimul și soțul ei, ducele) pretind că au auzit despre cavalerul Don Quijote, un personaj de
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
Cervantes, cavalerii interesau, măcar, ca personaje ridicole, care îi amuzau pe privitori. Azi, "timpul înseamnă bani" și sunt alte gusturi. De ce l-ar urmări "cu răsuflarea tăiată" contemporanii noștri pe Don Quijote? Zice el ceva, picant, despre "sex"? Vorbește despre o Dulcinee cu care nu s-a culcat niciodată. Nici nu s-a apropiat de ea, măcar. E un "fraier", ar zice băieții "de gașcă". Sau spune ceva despre gloria de a avea putere și bani? Rivalizează Don Quijote, prin aventurile lui, cu
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
Fapt e că mi-a dat scutire medicală și am plecat a doua zi de pe șantier, fără nici o remușcare. Așadar, pe vremea când eu studiam hărțile Spaniei pentru a mă lămuri ce traseu a urmat Don Quijote ca să pună la picioarele Dulcineii toate morile de vânt întâlnite în drum, eu aveam o reprezentare aproximativă și a României. Iar în ce privește Europa, dispuneam de idei și mai vagi; care oscilau între ce zisese Napoleon când, tânăr general, a pornit să cucerească Egiptul, că "Europa
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]