567 matches
-
că a trecut iar în incarnațiune! (se apropie de Efimița, cu pași rari, se apleacă și îi urlă în ureche) Scoală Mițule că-i revuluție, luptă mare afară. EFIMIȚA (sare ca arsă): Ce-i ?!? LEONIDA (izbucnind în rîs): E repausul duminical, domnule! (rîd amîndoi) Strașnic tachinez! (Efimița îl pupă pe frunte) EFIMIȚA: Aferim! (ridicîndu-se) Ei? Ce e nou? LEONIDA: Bravos! Eu te-ntreb pe dumneata, nu dumneata pe mine! EFIMIȚA (fără transă, simplu): Șeful era bine dispus. LEONIDA: Frate... E-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Bisericii Scientologice nu face decât să confirme această situație, jucând rolul de simbol.) La fel ca în cazul oricărui tip de cler, există și pentru oamenii de știință forme specifice de contact cu mulțimea, articolele sau prelegerile luând locul slujbelor duminicale. Există și aici "preoți" aflați în slujba oamenilor cu bani (sau a banului) și "preoți" care urmează în mod liber glasul conștiinței. Cele mai durabile construcții sunt realizate în gândire ori prin intermediul ei; chiar și piramidele, spre exemplu, își trag
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
la ansambluri folclorice etc. Scriitorul, un prozator ingenios dublat de un sociolog speculativ, e cu adevărat cuceritor când descrie plăcerea de a trăi din anii '60, reflectată în ofertele de mici și bere ca "ofrande ale trupului carnavalesc", în "reveria duminicală a individului domestic", printr-o relație specială dintre omul social și omul festiv (în capitolul 3 din primul volum). Al doilea volum, consacrat anilor șaptezeci, înseamnă o revenire subtilă a criticului literar Petru Poantă, ce se insinuează sub masca sociologului
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
mai demult...”, constată el în gând, la un moment dat, puternic amărât, văzând cum toate parcă se întorc de la sine împotriva sa. Într-o duminică, mai pe la orele amiezii, Șerban tocmai începu, încetul cu încetul, să se pregătească pentru liturghia duminicală, la care era neîncetat silit de către Victoria să participe și la care el se ducea mereu fără niciun pic de tragere de inimă. Despre asta, am mai vorbit mai devreme. Totuși, întro discuție mai veche a celor doi, el aproape
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
argumente și mai zdrobitoare, pe care să le folosesc abil, ca s-o dobor! Foarte ciudat, dar, mai mereu, după fiecare ceartă sau neînțelegere, ajung să trag concluzia asta și deloc nu-mi place, fir-ar să fie!” După ce liturghia duminicală se încheie, Șerban, ieșind de la ea, se îndreptă cu pași repezi, dar dezordonați tare, înapoi spre casă. Era în întregime buimac și cu mințile împrăștiate, stând mereu cu gândul numai la problemele bănești, pe care trebuia să le rezolve cât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de la biserică. Bunica, dăscălița Ilinca, voia ca nepotul ei să se facă preot ca vărul bunicului Costan, Nicolae, ajuns mitropolit. Astfel am fost dus de mic la biserică și obligat să învăț Crezul, pentru a-l rosti la sfârșitul slujbei duminicale; Tatăl nostru îl știam din fașă. Era doar încălzirea pentru slujba mea religioasă ce o oficiam acasă în căsoaie, asistat de vădanele familiei în frunte cu bunica, surorile bunicii: Tasâia Călinescu și Maria lui Toader Axinte, cumnata bunicii, Domnica lui Luca
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
rochia de seară Balenciaga! Bijboaca asta exhibiționistă, sinucigașă, cu câlți în cap! Nici o grijă, când o să se sinucidă, o să aibă grijă să iasă bine în poză - ca o reclamă pentru lenjeria de damă. Va apărea, ca de obicei, în revistele duminicale - dar, de data asta, moartă! Trebuie să mă-ntorc până să-mi încarc de-a pururi conștiința cu această sinucidere caraghioasă! Ar fi trebuit să-l sun pe Harpo! Nici nu mi-a dat prin minte - am fugit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În legătură cu Hunter. Îl iubeam la nebunie, dar Îl cunoșteam cu adevărat după numai șase luni? Hunter era plecat doar de vreo săptămână, dar puteam să am Încredere În el? Pe măsură ce trecea timpul, simțeam cum mă scufund Într-o groaznică depresie duminicală. Nici măcar telefonul voios ca un ciripit din partea lui Milton, prin care mă anunța că găsise cel mai frumos candelabru vechi la Les Puces, nu a avut darul să mă Înveselească. Cui Îi mai păsa de corpuri de iluminat din cristal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Dacă mai exista un viitor - și o cruce strălucitoare și roșie ca să-l anunțe -, el trebuia să mai aștepte. Cam până ce după-amiaza apărea grăsună după un colț, căscând și frecându-se la ochi, toropită de nemișcare și de inutilatea albumului duminical, trimițându-i pe frații mai mari la un fotbal în curtea școlii, iar pe cei mijlocii până la scara B, etajul 1, în fața ușii unui băiat pe care-l chema Radu. Despre acest băiat Radu s-ar putea spune că, în lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
obișnuită. Fanfara cînta În lumina caldă a asfințitului, alămurile străluceau ca printr-o ceață, iar fețele atîtor fetișcane necunoscute se amestecau cu figurile familiare: doamna Troup, patroana băcăniei, care ținea și oficiul poștal din localitate, domnișoara Savage, Învățătoarea de la școala duminicală, nevestele de cîrciumari și de clerici. În copilărie, se oprea cu maică-sa la toate dughenele, unde se vindeau haine de copii, pulovere roz, vase artizanale sau, și mai bine, elefanți albi. Îi plăcea Îndeosebi taraba cu elefanți albi: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
provoca o asemenea uimire, ricana Adrian, care își câștigase cândva existența că romancier. A renunțat Jeffrey Archer la titlul de lord? Sau Richard Branson a călătorit cumva cu unul din trenurile sale? — Cică-i un interviu cu Șam în suplimentul duminical al lui Sentinel, îl lămuri Eleanor. Luat de Fanny Tarrant. — Aha, făcu Adrian. Eleanor îl privi surprinsă: — Vrei să spui că știai de el? — Păi, oarecum. M-a sunat țipă asta, Tarrant, în legătură cu el. — Nu mi-ai spus nimic. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ȘAM 1? o întreba Adrian. Eleanor sări că arsă și fugi la fereastra să se convingă cu ochii ei. — Doamne sfinte, e chiar Șam! zise ea. Se repezi spre ușa, se opri, se-ntoarse și-i dădu lui Adrian suplimentul duminical al lui Sentinel. — Ia-l și ascunde-l undeva, apucă ea să-i mai spună. — De ce? replică Adrian. Se auzi soneria de la intrare. — Poate că el n-a apucat încă să-l vadă. — Unde? — Oriunde. Soneria se auzi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se poticni o clipă Șam. Adăpostul e un text inclus în programa de bacalaureat. — Și mi se pare normal să fie așa, spuse Șam, recăpătându-și stăpânirea de sine. Totuși Adăpostul a fost publicat acum aproape douăzeci de ani. Suplimentele duminicale vânează de obicei subiecte mai de actualitate. Ce pretext a folosit Fanny Tarrant în cazul tău? — Pretext? — Da, pretext. De pildă, îl lămuri Șam, parcă explicându-i ceva unui copil, pretextul interviului meu este difuzarea pe post a filmului Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
toate țările, uniți-vă! N-avem nimic de pierdut, în afară de regulile lui Queensberry, urma Șam, trăgând câțiva pumni în aer. — Nu fi prostuț, Șam, spuse mămoasa Eleanor, de parcă i-ar fi vorbit unui copil mult prea neastâmpărat. Adrian lua suplimentul duminical al lui Sentinel și dădu să se strecoare spre ușa. — Hei, încotro? îl interpela ea. — Cu permisiunea dumneavoastră, la buda, răspunse Adrian. — Iei cu tine chestia aia? îl întreba Șam, arătând spre ziarul din mâna lui. — Să am ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trebui să știi și tu de ce, spuse Eleanor. Adrian apăru din hol tocmai la timp ca să prindă și el remarcă ei. Purta un trening și pantofi de sport, în jurul gâtului avea înfășurat un prosop și într-o mână ținea suplimentul duminical al lui Sentinel. — Ce să știe? întreba el. — Nimic, răspunse Eleanor și își făcu de lucru, punând pe o tavă veselă folosită la micul dejun. Șam îl măsură pe Adrian din cap până-n picioare. De ce ți-ai pus treningul? — Duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
timp de sauna înainte de pranz. — O să-ți pară rău. — Nu, n-o să-mi pară. Îți promit. O săruta pe obraz, după care ieși. Eleanor privi o clipă în gol, cu un aer necăjit. Apoi se așeza la masă, despături suplimentul duminical al lui Sentinel și se apucă să citească articolul lui Fanny Tarrant din punctul în care o întrerupsese vizita lui Șam Sharp. 2 Peste o săptămână, într-o dimineață târzie de luni, Adrian aștepta sosirea lui Fanny Tarrant. Era singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
discută, zise Adrian. Se stabilește o comuniune tăcută cu dogoarea. Putem discuta după aceea. Fanny rămase tăcută. Îl privi, încercând parcă să-i citească gândurile. De ce vă temeți? o întreba Adrian. Doar n-aș riscă să fiu demascat în suplimentul duminical al lui Sentinel drept un obsedat sexual, nu? — Știți, mi-ar fi de-ajuns și această propunere ca să fac tămbălău, îl preveni ea. — Da, v-ar fi de-ajuns, recunoscu el. „Adrian Ludlow m-a invitat să vizitez sauna aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Arată-mi și mie! o ruga Șam. Încă n-am articolul. De-aia m-am sculat cu noaptea-n cap. Aștept să sosească ziarele de duminică. — De unde știi c-o să apară-n ziarul de azi? — A fost anunțat în suplimentul duminical de săptămâna trecută: „Fanny Tarrant ia urma lui Adrian Ludlow și-i descoperă adăpostul“. Sună bine, isi dădu Șam cu părerea. S-ar putea să iasă o chestie drăguță. — Ba n-o să iasă, zise Eleanor. — De unde știi? — E-o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cu veselă și tacâmuri. Zărindu-l pe Adrian, încremeni. — Ziarele n-au sosit încă, în caz că le căutai, îl informa ea. Adrian n-o bagă în seamă. Se apropie de suportul de ziare de lângă șemineu și lua de acolo un supliment duminical mai vechi. Se așeza într-un fotoliu, prefăcându-se că vrea să citească. Eleanor își văzu de treabă și descarcă tavă pe masă. — Pun de cafea și fac pâine prăjită, spuse ea. Vrei și tu? Adrian continuă s-o ignore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
că te-ai răzgândit. Acum îmi pare rău că n-ai făcut-o. — Ție îți pare rău? — Păi, de la mine a pornit totul. Mă simt vinovat. Atunci poate ai vrea sa rezolvi problema, îi propuse Adrian. Cumpăra toate exemplarele suplimentului duminical al lui Sentinel de azi și ocupă-te de incinerarea lor. Străbate toată țara, mergi din ușă-n ușa și răscumpără la un preț fabulos toate exemplarele deja livrate. Administrează-le medicamente ce induc amnezia tuturor celor care au apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fi un loc potrivit pentru o viață liniștită, cum Își dorea Marta. O viață clădită pe mezelurile cumpărate de la Vesö, mirodeniile de la Horacsek, pantofii sport de la Friedmann sau Dermata de la Radó, pălăriile doamnei Klein, prăjiturile de la cofetăria Scheip și plimbările duminicale de pe Câmpul Gâștelor sau al Claustrului, toate acestea urmând În mare un plan al orașului de la 1935 pe care familia Morar-Koblicska Îl păstra cu sfințenie sub o folie de plastic În chip de tablou. Cam În dreptul Casei Minoriților, Coriolan desenase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În rest, nici o potrivire. Când trăirile și senzațiile dispar sau doar se estompează, apar cuvintele și, odată cu ele, formule jalnice de tipul: Tu, semnul meu de a fi! Citat din volumul niciodată publicat al unui celebru poet local și cenaclist duminical Înrăit. Dar, se Întreba, nu era el Însuși un joc de cuvinte, o găselniță verbală? Evanghelist al exilului! Replică târzie a unui fost propagandist hazliu și deconcertant al socialismului cu față umană, cum cu atâta convingere Îl descria tovarășa Csiki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
descoperită de Grațian Într-un anticariat din Piața Carolina. Paragrafe, pagini, cuvinte, spații albe chiar erau citite Într-un fel care le aprindea privirile și deregla pulsul. Într-o zi, gesturile precipitate, mângâierile furișate sau grăbite lăsară loc unei visări duminicale. Culcați unul Într-altul, savurând contopirea lentă a trupurilor lor, păreau o rachetă de croazieră pe care el o urmărea hipnotizat de strania ei suficiență și indolență. Zborul acesta lin a durat vreo trei ani. A urmat o perioadă scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai rămas din sendvișuri și să-i hrănești, dacă vrei. Zâmbi din nou. Și poate aduci și niște înghețată? Așa îmi dezumflă Clio accesele de panică, aducându-le înapoi în aceeași lume familiară a datului cu aspiratorul și-a emisiunilor duminicale de televiziune. Fiind drăguță și făcând apel la copilul din mine - nu face nimic, uite ceva distractiv - făcând călduroase trimiteri la lucruri sigure și fericite. Profunda și sincera bunătate a lui Clio - îi puteți spune chiar instinct matern - e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Întrevăd eu un posibil profit al comunității de pe urma mea, asta dacă satul s-ar fi Încumetat să treacă peste un anume prag de neîncredere. Le aș fi putut lămuri informațiile politice de la Radio Europa Liberă și Vocea Americii, jucînd rolul duminical al lui Moromete În curtea vreunui Iocan local. Idealizez fără-ndoială și-n acest punct. Bătrînul sergent austro-ger man Johann Costin o fi avut În vedere numai o soluție de ultimă instanță, dacă nu m-ar fi ajutat statul, dacă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]