136 matches
-
apare și în scrieri de graniță de tip memorialistic). Narațiunea este esențială în operele epice tradiționale, dar își pierde relevanța în epica modernă, devenind adesea un pretext. - Seria de evenimente (fabula, istoria) este definită prin temporalitate, fiindcă întâmplările au caracter durativ și se succed pe o axă temporală. Reperele temporale multiple sunt, așadar, un indice al narativității; lor li se asociază repere spațiale unice sau multiple. - Discursul narativ se organizează ca structură sintagmatică, cuprinzând: nucleele narative (episoade, evenimente), personajele (actanții implicați
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
motive literare: toamna, nostalgia, scrisul, cartea, suferința creatoare, demonul interior etc. 6. dimensiunea temporală: pe la mijlocul lui octombrie; zile de toamnă, ceasuri întregi etc. 7. Valoarea expresivă a verbelor la indicativ imperfect constă în capacitatea de a sur prinde un proces durativ, în desfășurare. Încadrate în „rama“ unor serii de verbe la perfectul compus, verbele de aspect imperfectiv creează un plan de adâncime care pla sează momentele de evocare a procesului creator (mă reîntorceau, îmi redeșteptau nostalgii, simțeam, știam, scriam, cunoșteam etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
literare: orașul, drumul 6. secvențe care fixează dimensiunea spațială: Strada Rahmaninov; spre lacul Floreasca; pe drum [...], dinspre strada Băneasa Ancuța 7. În textul citat, verbele la indicativ imperfect au o dublă valoare expresivă. În pri mul rând, imperfectul reliefează caracterul durativ al situației descrise (starea deplorabilă a cartierului de periferie, condiția socială precară a grupului de muncitori). În al doilea rând, verbele la imperfect surprind, în desfășurare, acțiuni trecute./ Valoarea expre sivă a acestui timp verbal este dublă: imperfectul descriptiv (imprimând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
perspectivă narativă internă, subiectivă. 5. motive literare: muntele, drumul, călăuza, folclorul, satul de munte 6. secvențe care fixează dimensiunea temporală: ceasuri întregi; seara, când am poposit 7. Valoarea expresivă a timpului imperfect constă în capacitatea de a exprima carac terul durativ al acțiunii, plasândo într un trecut apropiat de momentul narării. 8. O trăsătură esențială a genului epic este prezența în text a instanțelor narative, nara torul și personajele. În fragmentul dat, se remarcă prezența unui narator homodie getic care are
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
respectiv viitoare, față de prezentul povestirii, Bal utilizează termenii mai puțin pretențioși de retroversie și anticipație. Exemplele comentate ilustrează funcția explicativă sau cauzală a evenimentelor povestite în anacronie, iar posibilitățile taxonomice sînt multiplicate prin discutarea anacroniilor obiective și subiective, punctuale și durative, complete și incomplete, și detalierea analizei distanței în timp a anacroniilor și a duratei lor. Autoarea ilustrează de asemenea limitele analizei centrată pe aspectul temporal al evenimentelor, mai ales în romanul postmodernist, oprindu-se asupra efectelor elipsei și paralipsei. Ea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
propoziție există o prezentare a unui eveniment narat. Un nou actor apare: primarul. El se confruntă cu un alt actor, cuplul de miri. Această confruntare are un aspect temporal care va fi explicat în capitolul următor. Deși actul primarului este durativ, necircumscris în timp, din rîndurile care urmează pasajului citat de noi, reiese că așteptarea trebuie văzută, fără îndoială, ca un eveniment. Primarul se înfurie pentru că trebuie să aștepte, și acționează. Ar fi naiv să presupunem că doar părțile argumentative ale
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
general, este mai interesant de notat diferența dintre anacronismul complet și cel incomplet. Totuși, există și o altă metodă de a clasifica anacronismele pe baza duratei lor, ceea ce este de cele mai multe ori eficace: adică, diferențiind între anacronismele punctuale și cele durative. Acești termeni au fost împrumutați de la distincția lingvistică a aspectelor verbale. Punctualul corespunde preteritului din engleză și spaniolă, trecutului simplu din franceză și aoristului din greacă [perfectului compus sau perfectului simplu din română]. Durativul arată că acțiunea durează mai mult
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
diferențiind între anacronismele punctuale și cele durative. Acești termeni au fost împrumutați de la distincția lingvistică a aspectelor verbale. Punctualul corespunde preteritului din engleză și spaniolă, trecutului simplu din franceză și aoristului din greacă [perfectului compus sau perfectului simplu din română]. Durativul arată că acțiunea durează mai mult: în franceză, spaniolă [și română] imperfectul este folosit pentru a indica aspectul durativ (continuu), în engleză el este exprimat prin utilizarea formei progresive. Punctualul este folosit în acest paragraf pentru a arăta că numai
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
corespunde preteritului din engleză și spaniolă, trecutului simplu din franceză și aoristului din greacă [perfectului compus sau perfectului simplu din română]. Durativul arată că acțiunea durează mai mult: în franceză, spaniolă [și română] imperfectul este folosit pentru a indica aspectul durativ (continuu), în engleză el este exprimat prin utilizarea formei progresive. Punctualul este folosit în acest paragraf pentru a arăta că numai un moment din trecut sau din viitor este evocat, momentul în care rana i-a fost provocată lui Ulise
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
continuu), în engleză el este exprimat prin utilizarea formei progresive. Punctualul este folosit în acest paragraf pentru a arăta că numai un moment din trecut sau din viitor este evocat, momentul în care rana i-a fost provocată lui Ulise; durativul presupune că o perioadă ceva mai lungă este implicată, zilele de convalescență care au urmat. Deseori, un anacronism punctual amintește un eveniment scurt dar important; această importanță justifică apoi anacronismul, în ciuda duratei efemere. De obicei, anacronismele durative schițează o situație
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
provocată lui Ulise; durativul presupune că o perioadă ceva mai lungă este implicată, zilele de convalescență care au urmat. Deseori, un anacronism punctual amintește un eveniment scurt dar important; această importanță justifică apoi anacronismul, în ciuda duratei efemere. De obicei, anacronismele durative schițează o situație care poate sau nu poate să fie rezultatul unui eveniment amintit într-un anacronism punctual. Uneori această distincție o acoperă pe aceea dintre anacronismele incomplete și complete, ca în f). Prezentarea căsătoriei dintre Mary și John este
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ca în f). Prezentarea căsătoriei dintre Mary și John este atît punctuală cît și incompletă. Cea care urmează, situația lui John, care după perioada lunii de miere se simte neglijat de soția sa ambițioasă, poate fi etichetată ca fiind atît durativă cît și completă. Dar durativul și completul nu coincid numaidecît. În Of Old People, amintirea crimei este ea însăși o retroversie punctuală (subiectivă); cea a perioadei următoare, neliniștea și sentimentul de vinovăție sau șantajul doctorului, este o retroversie durativă (subiectivă
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dintre Mary și John este atît punctuală cît și incompletă. Cea care urmează, situația lui John, care după perioada lunii de miere se simte neglijat de soția sa ambițioasă, poate fi etichetată ca fiind atît durativă cît și completă. Dar durativul și completul nu coincid numaidecît. În Of Old People, amintirea crimei este ea însăși o retroversie punctuală (subiectivă); cea a perioadei următoare, neliniștea și sentimentul de vinovăție sau șantajul doctorului, este o retroversie durativă (subiectivă), dar incompletă. Aceste posibilități pot
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
atît durativă cît și completă. Dar durativul și completul nu coincid numaidecît. În Of Old People, amintirea crimei este ea însăși o retroversie punctuală (subiectivă); cea a perioadei următoare, neliniștea și sentimentul de vinovăție sau șantajul doctorului, este o retroversie durativă (subiectivă), dar incompletă. Aceste posibilități pot determina, într-o foarte mare măsură, "stilul" narativ al autorului și pot oferi o bună cunoaștere a perspectivei sale asupra vieții. Folosirea frecventă a anacronismului punctual se poate îndrepta uneori către un stil "de
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
într-o foarte mare măsură, "stilul" narativ al autorului și pot oferi o bună cunoaștere a perspectivei sale asupra vieții. Folosirea frecventă a anacronismului punctual se poate îndrepta uneori către un stil "de afaceri"; combinațiile sistematice de retroversii punctuale și durative pot crea sau, cel puțin, se pot adăuga la impresia pe care o dezvoltă povestirea conform unor legi clare, cauzative: un anumit eveniment cauzează o situație, ea face posibilă un alt eveniment ș.a.m.d. Dacă retroversiile durative sînt dominante
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
punctuale și durative pot crea sau, cel puțin, se pot adăuga la impresia pe care o dezvoltă povestirea conform unor legi clare, cauzative: un anumit eveniment cauzează o situație, ea face posibilă un alt eveniment ș.a.m.d. Dacă retroversiile durative sînt dominante, atunci cititorului i se insuflă rapid impresia că nu se întîmplă nimic spectaculos. Narațiunea pare a fi o succesiune de situații inevitabile. În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust folosește intens posibilitățile oferite de aceste două forme. Destul de
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
posibilitățile oferite de aceste două forme. Destul de frecvent, o retroversie începe într-o manieră punctuală (de genul: "Aceasta mi-a amintit de ziua cînd am intrat...") și apoi se dezvoltă într-o asemenea măsură încît se termină ca un pasaj durativ, aproape descriptiv. Se întîmplă deseori și opusul în același roman: o retroversie durativă ("Îmi vizitam mătușa în fiecare duminică") izbucnește cu atîtea amănunte încît devine inevitabil punctuală. Relatarea amănunțită face pur și simplu prea greu de crezut că asemenea evenimente
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
manieră punctuală (de genul: "Aceasta mi-a amintit de ziua cînd am intrat...") și apoi se dezvoltă într-o asemenea măsură încît se termină ca un pasaj durativ, aproape descriptiv. Se întîmplă deseori și opusul în același roman: o retroversie durativă ("Îmi vizitam mătușa în fiecare duminică") izbucnește cu atîtea amănunte încît devine inevitabil punctuală. Relatarea amănunțită face pur și simplu prea greu de crezut că asemenea evenimente ar avea loc în fiecare duminică. În acest joc riscant cu timpul, Proust
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
singură drept criminală. Ar putea, de asemenea, acum fără cuvinte, să o țintească cu arma, să furnizeze astfel o probă și să o declare criminală. Dacă introducem acum și diverse posibilități de frecvență, alte diferențieri devin posibile. Orice caracterizare este durativă, astfel că posibilitățile de frecvență se reduc la două. Caracterizarea implicită prin acțiune se poate împărți în acțiune potențială (plan) și acțiune realizată. În concluzie, diferența dintre cele două categorii de surse de informație este că prima conduce la caracterizarea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
inevitabilă, în afara cazului în care percepția spațiului are loc gradual (în timp) și poate fi astfel considerată ca eveniment. Cînd un personaj vizitează o biserică și interiorul bisericii este prezentat "în timpul" vizitei, nu există nici o între-rupere. Indicatorii spațiali sînt întotdeauna durativi (un caz extrem de iterare), mereu intră în discuție un obiect permanent. În acest sens, de asemenea, cronologia este întotdeauna întreruptă de indicații spațiale. În plus, informațiile referitoare la spațiu sînt adeseori repetate, pentru a sublinia stabilitatea cadrului, în opoziție cu
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mine)", ése "acesta (de lîngă tine sau de lîngă noi") și aquél "acela (de acolo)". La fel ca portugheza, spaniola are două verbe pentru semnificația "a fi" și două verbe pentru semnificația "a avea". Pentru a se reda o stare durativă, permanentă și esențială se folosește ser (soy enfermo "sînt invalid"), iar pentru a reda o stare trecătoare, accidentală se folosește estar (estoy enfermo "sînt momentan bolnav"). Diateza pasivă se poate forma cu oricare dintre aceste verbe. Pentru "a avea" se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a realiza distincția în modul cel mai relevant. În italiană, în spaniolă, în franceză și, rar, în română, în locul verbului esse se pot folosi, pentru a exprima valoarea pasivă, și alte verbe de mișcare, care aduc o nuanță dinamică sau durativă: fr. La conjuration s΄en allais dissipé." Conjurația era (în curs de a fi) împrăștiată".; rom. Rochia vine strînsă la gît (de fermoar). Aprecierea acțiunii exprimate de verb de către vorbitor se redă de obicei prin intermediul categoriei modului, care s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
forma verbală care exprimă din perspec-tiva aspectului acțiunea în curs de desfășurare, iar din perspec-tiva timpului simultaneitatea (măcar parțială) cu momentul vorbirii este prezentul, care continuă a fi folosit în limbile romanice cu aceleași valori din latină. Insistența asupra caracterului durativ al acțiunii, redată în limbi precum româna și franceza prin mijloace perifrastice, a fost gramaticalizată în italiană, spaniolă și portugheză, prin construcții cu anumite verbe, it. stare, sp., pg. estar: rom. Citesc o carte interesantă.; fr. Je lis un livre
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
numai haber funcționează ca verb auxiliar (hemos ventido un sombrero), în vreme ce portugheza poate uza de ambele pentru formarea timpurilor compuse (haver / ter cantado). Spaniola are verbele ser și estar, ambele cu semnificația "a fi", dintre care primul indică o stare durativă, permanentă și esențială (soy enfermo "sînt infirm"), iar al doilea o stare trecătoare, accidentală (estoy enfermo "sînt bolnav (pentru moment)"). Diateza pasivă se poate forma cu oricare dintre aceste două verbe. În mod similar, portugheza are verbul ser pentru a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
întărire (Juan es español Juan este spaniol), iar estar pentru relația circumstanțială (Juan está aqui Juan este aici). Cele două verbe pot fi folosite și pentru a stabili gradul de permanență al atributului: ser pentru o însușire sau stare permanentă, durativă și esențială (Juan es simpatico Juan este întotdeauna simpatic), iar estar pentru o însușire sau stare trecătoare, momentană, accidentală (Juan está simpático Juan este acum simpatic). La fel, în portugheză, ser este pen-tru însușiri sau stări permanente și estar pentru
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]