13,416 matches
-
poți. Care scriitor își permitea, în 1982, să-l sune direct pe Nicolae Ceaușescu?” Urlă, dar nu mă insultă: „Ce mijloace, ce vreți să spuneți, doamnă, ce sînt fiul nu știu cărui potentat, ca să am mijloace, l-am ajutat că m-a durut, că mi-a păsat de scriitorii din această țară.” Aici să fie buba? Fiul vreunui potentat, asta să fie durerea lui Adrian Păunescu? Să fi avut el, cel căruia nu-i place „gloria împăturită”, dorințe mai mari decît părinții dați
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
trebuia Octavian Paler, care era redactor-șef de ziar, să-i dea lui, Adrian Păunescu, telefon? „Ce, eu eram mai redactor-șef de ziar decît el? Puteam pentru că am vrut, puteam fiindcă m-am implicat în mod serios, m-a durut de cauza breslei din care fac parte. Sorescu umbla prin curte pe aici, răvășit, speriat, era ca-n versul lui Bacovia, omul începuse să vorbească singur.” Și aici, cu o notă de amărăciune sinceră: „Ăsta e avantaj? Ăsta e privilegiu
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
carte. Îmi pare foarte rău, în schimb, pentru cărțile pe care le scot la "Apostrof", bune, dar care n-au parte de comentarii. Sau mă întristează că rămîn nebăgate în seamă cărțile unor oameni tineri, foarte buni, din universitate. Mă doare sufletul, pentru că mă gîndesc că eu sînt lansată, pe cînd ceilalți sînt încă tineri și chiar au nevoie de încurajare. D.P.: Ai scris eseuri, ai abordat multe genuri literare... M.P.: Eu public puțin, Dora, nu știu dacă se vede asta
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
în minte): «Aveț cuci/ nenumăraț», i-am spus, în doi/ peri, într-o seară. «O să rîdeț,/ da-s număraț: noozejdoi»". Sau un joc potolit de lumini, ca un danț pictural: Lumina albă, în reflux,/ filtrată printr-o copertină,/ ca să nu doară la retină,/ făcea cleriere, de un lux/ sau doi, pe pavimentul tern/ ( ca într-un pod cu obosită/ șindrilă, prin a cărei sită/ făinurile zilei cern)/ al unei mici grădini/ cu hălbi/ de bere lîncedă, pe mese,/ cu straturi de
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
Constantin Țoiu Cu Nică, băiatul nătâng al popii Oșlobanu, popa Duhu nu se are bine. El îl scoate la tablă să facă o socoteală... Dom’ profesor, mă doare capu’ trage de timp Nică, un fel de Bulă. Nu-ș cum se apleacă el, și din sân îi pică pe jos un guguloi de mămăligă cu brânză. Clasa moare de râs. Atunci, scrie Creangă parcă-l văd cum s-a
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
rece se așterne,/ noian de melancolii/ mă cuprinde./ Vreau să strig./ Răcit sunt; iară/ glasul nu este al meu/ primăvara să răsară/ din nou sufletului greu./ Aștept, albă lumină/ caldă să mă împresoare/ să redea speranța vie/ sufletului ce mă doare." Mici defecte, loc comun pe tot cuprinsul, pașnicul cuvânt noian, conform cadenței ce se impune dar nu se respectă, îl accentuați candid nóian. În privința poezioarelor, lucrurile se mai pot schimba în bine odată cu trecerea timpului, cu exercițiul asiduu și cu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
sigur și nu așteaptă de la nimeni altceva decât să fie debutați. Lăsați să treacă puțină vreme până să ne mai trimiteți alte versuri. (Cătălin Păun, București) * Dacă dumneavoastră înșivă recunoașteți că „e foarte greu să fii poet/ când inima te doare/ când vezi că rămâi singur/ cu slova de veghe rămâi față-n față/ Și inima curge, inima-ngheață", cu alte cuvinte, dacă e greu să fii poet când condițiile sunt propice și suferința își face excelent lucrul ei de la sentimental
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
care semnează, thomasmannian, Tonio, era un nume prohibit în țară), cea de-a doua, expediată 10 ani mai tîrziu, după publicarea primeia în Apostrof, e deja un document de utilitate publică. „Scrisoarea spaniolă" e un text puternic, un text care doare prin intensitatea dramei unui om care simte - știe - c-a pierdut definitiv ceva din el însuși și acceptă acest fapt nu ca pe un accident al destinului nedrept, ci ca pe o alegere personală. Cît de intimă e această scrisoare
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
făcut?". "Cuțit!" - riposta scurt medicul, adăugând ironic spre copil: "Ești brav, mein Junge, îți dai ochiul pe mâna mea, nicht wahr? ". Doamna Sibyle îl strânse ocrotitor la piept șoptindu-i: Doctorul glumește, e o nimica toată, crede-mă, nu te doare deloc". Coborâseră în salonul întunecos, unde se aprinseseră lumânările electrice dintr-un candelabru așezat pe lacul negru al pianului. La lumina acestuia, privirea scrutătoare a medicului remarcase de îndată micul nodul din pleoapa copilului. Cercetându-l, mirosul său de spital
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
amețit în scaunul oftalmologului. Spre sfârșitul operației, care durase doar câteva minute, transpirase puțin ca atunci când i se făcea rău. Soția medicului îi ștergea fruntea cu o batistă parfumată de mătase și îl întreba: "Nu-i așa că nu te-a durut deloc?". I se părea că totul se petrecuse demult sau că visase toată operația. Nu vedea nimic, căci i se pusese și pe ochiul neatins un tifon, dar auzea în jurul său vocile, puternice, de parcă ar fi răsunat lângă bazinul de
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
declin, ca să mă mențin în bună stare pe măsură ce trec anii. Sora nu părea să dea prea mare atenție cuvintelor mele, poate nu le înțelegea; și - trebuie s-o spun - îndeplinirea datoriei ei profesionale a lăsat mult de dorit: m-a durut destul cînd mi-a băgat acul, chiar dacă m-am abținut să mă plîng, punînd toate astea pe socoteala nervozității vădite. Femeia a ieșit la fel de brusc pe cît intrase și eu m-am întors la pat. O fi fost poate frica
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
ști să facă cu mine. Da, am o fiică, și am un acoperiș. Dar vine rar pe la mine, și-mi ia tot ce am. Și ciorapii din picioare mi-i ia. Matale ce zici de asta? Sunt necăjit și mă doare"... Îi pun bănuțul în mână, și el se tânguie cu lacrimi adevărate și multe, mulțumește cu o recunoștință cum n-am mai văzut. În timp ce mă îndepărtez și traversez spre Lupoaică, încă îi mai aud glasul ireal de dulce, ca al
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
tare pe convingerile sale, ar fi ajuns, probabil, politician marcant în PRM după o eventuală escală în FSN-ul anilor '90. Acesta e, dacă vreți, paradoxul Merce, fost ofițer superior de Securitate, care e membru în Parlament, fără să-l doară capul, în timp ce foștilor informatori li se clatină statutul, de nu mai știu cu ce să-l proptească. Dar, în timp ce informatorii pică și sînt siliți să demisioneze din funcțiile lor, nimeni nu se revoltă că securiștii care i-au recrutat, direct
Dana a ucis-o pe Mona by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10361_a_11686]
-
cred că este un mare dezavantaj. Cei care nu pot să "citească" sunt convinși că nici nu este necesar să învețe să o facă. Da, am făcut acest gen de experiențe... R.B.: Nu v-a fost din cînd în cînd dor și de unele situații, împrejurări sau locuri pe care le-ați trăit, pe unde ați călătorit sau unde ați dori să călătoriți? Care au fost acestea? R.W.: Sigur, au fost destule locuri în care mi-ar fi făcut plăcere
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
pământ la brâu, cu un cordon./ ceilalți umpluseră, sporovăind, sacoșele,/ eu leneveam, gustând/ de pe fiecare rug. priveam rugii și bălăriile fantastice:/ trăiam o bucurie exasperantă,/ plantele erau eu erau mintea mea, peisajul ei reprezentat în concret./ știam asta și mă durea să n-o pot pune în cuvinte.// L-am descoperit într-o grădină, pe tijele uscate/ ce susțineau inflorescența unei buruieni./ întins, în toată splendoarea, în rețeaua anume/ compusă de el./ se deschidea ca o floare a venerii în brațele
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
pentru uzul familiar-argotic contemporan sînt diminutivul răbluță și formația glumeață rablament. Valoarea afectiv-ironică a diminutivului se asociază mai ales cu sensul "mașină, automobil": "timp de o oră - o oră jumătate stăteam pe lîngă mașini și discutam fiecare ce-l mai doare la răbluța, zambilica, carolina sau grăsunicaťlui" (daciaclub.ro); "neapărat carnet și după aia o răbluță la mîna a 2a" (romanian-portal.com). La cuvîntul rablament - "un om la 65-70 de ani, care are de drămuit o pensie și de condus un
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
munte, care se pricep la cățărat... Și, bineînțeles, lume ca în cartierul brașovean Răcădău dintr-un reportaj teve... Până se află că e vorba despre un motănel... ZICERI TV ALE UNOR DEMNITARI -Mona Muscă la Realitatea Tv (11.07): Mă doare-n cot de orice funcție... (v.și Dumitru Dragomir, tot parlamentar român: "Mă doare-n pălărie..."); -Mircea Geoană, de ziua domniei sale: "-Dimineață fac ceva la partid..." Haralampy, bine abțiguit cu ambrozie de Bistrița: -Schiuză-mă: n-am perceput: face ceva la
Miroase groaznic a stereotipie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10444_a_11769]
-
dintr-un reportaj teve... Până se află că e vorba despre un motănel... ZICERI TV ALE UNOR DEMNITARI -Mona Muscă la Realitatea Tv (11.07): Mă doare-n cot de orice funcție... (v.și Dumitru Dragomir, tot parlamentar român: "Mă doare-n pălărie..."); -Mircea Geoană, de ziua domniei sale: "-Dimineață fac ceva la partid..." Haralampy, bine abțiguit cu ambrozie de Bistrița: -Schiuză-mă: n-am perceput: face ceva la partid sau pe... ? Io, beat ? Adică cum ?
Miroase groaznic a stereotipie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10444_a_11769]
-
nu îi mai vedem -/ Ei sunt: aici, acolo, mai departe.../ De unul singur, mulți ori în tandem." (Norii); "Să vezi Florența e-o zădărnicie;/ Știind că nu o poți oricând vedea./ Dar poate că și ea resimte, știe/ Și-o doare dorul din dorința ta." (Florența). Poeziile sunt, după cum se poate vedea, aproape debile, inclusiv sub raportul versificației, autoarea luând - sau înțelegând - din tradiționalismul pe care ambiționează să-l continue numai aspectele exterioare. O dată găsite perechile nu/ umplu, mor/ dor, vedem
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
perechile nu/ umplu, mor/ dor, vedem/ tandem, zădărnicie/ știe, strofele sunt gata: autoarea le scrie parcă de la dreapta la stânga, umplând spațiul cu rumeguș lexical și aberații semantice. Pentru Carolina Ilica, norii care stau sunt "stătuți", iar Florența "resimte", "știe", "o doare dorul din dorința ta". Din necesități volumetrice, unele versuri reiau, pur și simplu, cuvintele, având tăietura netă a oligofreniei lirice: Se leagă, se dezleagă, iar se leagă", "ori îi vedem - ori nu îi mai vedem"... Comparațiile uimesc prin ilogismul și
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
zilei și a tiparului, Comedii la porțile orientului. Dar râsul lui e mai aproape, dacă nu cumva repetă, la modul neficțional, formula lui Caragiale. În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal problema râsului e la fel de acută ca în roman. "Râsul care doare" ritmează notațiile sintetice, "nocturne" și nu zilnice. Este radiografiat cu luciditate mecanismul sistemului în care trebuie să te ascunzi ca să poți râde. Or, asta, pentru comunicativul Gary însemna suferință. Lui îi plăcea să-i facă pe alții să râdă, urmându
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
vitalitate: "La o parte, la stînga, petuniile gingașe mă întărîtă. Îmi sug cu roșul lor nervii. Foile sînt prea late. Mă aplec; apropii obrazul, înfășurîndu-l. Crinii albi, cu polenul răvășit pe sălbioarele de frunze se abat în buchete despicate. Mă dor degetele, fiindcă n-am îngăduiala să le înmoi, să-mi mînjesc palmele, să le frec. Dalii, pretutindeni dalii. Aceeași înecare voluptoasă scutură lalelele. Bujorii, stînjeneii mă orbesc în roz, în violet. Pentru mine zugrăvesc tabloul cu flori. Alături sînt stufurile
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
și cînd colo află că, bolnavă de inimă fiind, mai are și coloana dărîmată. Sugestionată pînă la pragul mimetisului irațional, doamna încuviințează dintr-o suflare că sînt ani buni de cînd coloana îi provoacă dureri. "Dar rinichii de cînd vă dor, doamnă?" Doamna e în pragul colapsului. Bolnavă de inimă, cu coloana ferfeniță și cu necazuri acasă, telespectatoarea află că rinichii ei sînt praf și că sîngele i se îngroașă tot mai mult. Din telefon se aude un scîncet surd și
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
O, drama bătrânelor linii care-au uitat ce-i iubirea din cauza distanței mereu legale a contemplării! CERC În vuietul confuz, în întunericul analfabet, am încercat să desenăm foarte tăcuți și abia pâlpâind, un cerc. Nu-i va fi ușor. Ne doare, de pe acum, sufletul. A R L E S I A N A Ca arcurile din bolțile gotice, de piatră, e-ncovoiată și ea. Singură. Împinge încet, pe masa altarului, spre picioare însângerate, o roșie lumânare stinsă. Curbat e acum, aplecat
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
în România literară la fel cum trebuie să-ți vezi bunicii din când în când indiferent cât de departe stau texte noi țapene bine croite ca hainele cu care vei fi îmbrăcat când deschizi ușa celor doi bătrâni: i-ar durea inima să te vadă jerpelit și vai de tine din când în când trebuie să cumperi România literară de la chioșc nu să o citești doar pe internet fie și pentru că tatăl tău are debaraua plină cu toată colecția revistei ce
Doi copii, o revistă, tata, bunicii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/3777_a_5102]