2,454 matches
-
de la un moment dat încolo totul este posibil. Pornind de la un joc de cărți și de la o datorie, filmul progresează aproape de la sine pe principiul bulgărelui de zăpadă. Peliculă se poate termină oricînd sau, la fel de bine, poate dura oricît. În pofida durității a ceea ce se întîmplă pe ecran, relaxarea personajelor este demnă de invidiat. Talentul regizorului rezidă în a crea un film distractiv, echilibrat pe baza unui material epic caracterizat de dramă și dezechilibru. S-a vorbit despre acest film ca fiind
Unde nu-i foc, nu iese fum by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17880_a_19205]
-
rănire, însîngerare. Reține din copilărie amintiri raportabile la sînge. Bunăoară operația potcovarului: "Bătrînul trece cuiele prin foc,/ Le potrivește bine și le bate,/ Iar cînd se strîmbă și ajung în carne/ Le scoate înapoi însîngerate" (Drum). Ori căutarea, alături de băieți (duritatea sugerează o asexuare), a puilor, în scorburi, cu riscul, asumat fără grijă, al rănirii: Caut cuiburi cu băieții prin scorburi/ Îngropîndu-mi mîna pînă la umăr în putregaiul gălbui,/ Înspăimîntată cînd o pasăre întîrziată/ Se zbate între mine și-ntre pui
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
în ce măsură P.D.-ul corespunde portretului-robot al celor invocați de președinte. Nu știu, cu alte cuvinte, dacă ei sunt securiști sau comuniști. Tot ce știu e că se comportă de parcă ar aparține categoriilor aduse în discuție! Rapacitatea împinsă dincolo de orice limită, duritatea și bădărănia agresivă cu care își apără privilegiile, funcțiile și fotoliile sunt de pură extracție comunistă. Ele n-au de-a face cu democrația exact cum discursul pigmentat cu pilde marinărești al d-lui Băsescu n-are de-a face
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]
-
în favoarea Chinei. În timpul procesului, lui Bouriscot i-a fost dezvăluită adevărata identitate a primadonei: ea era, de fapt, un bărbat. Din acest fapt real s-a inspirat autorul lui M... Butterfly, o piesă în care fascinația orientală se împletește cu duritatea unui sistem necruțător: comunismul. Și dincolo de toate, o întrebare obsedantă: Ce este masculin și ce este feminin? Este șocant cum un cuplu poate trăi 20 de ani fără să reușească să găsească răspunsul la această întrebare. Spectacolul se bucură de
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
E neîndoios că Vasile Proca dorește a se situa într-un spațiu demoniac. Poezia sa e una de "sfîrșit de lume" (ori măcar de epocă), în același timp ostenită și pulsînd de o sumbră energie, rutinată și spontană în accentele durității asumate. Sclipirile de fier, precum un joc de spade, și insinuările frigului ce naște cristale, albul ca simbol al imaculării inițiale ori redobîndite prin sacrificiu, aproximează atmosfera ei ce nu o dată năzuiește a se rosti pe un ambițios ton oracular
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
familia Reich, astfel că pentru a asigura educația băiatului, l-au trimis la niște rude din Berlin, mai bine situate. Înscris acolo la școală, odată cu bucuria de a-și continua lecturile în limba germană - de pe atunci o pasiune devorantă - descoperă duritatea educației germane. "Trebuie să existe ordine și disciplină", era lozinca. Atunci a început experiența acelui amestec de "fericire a contactului cu muzica și literatura germană" dar și "frica de nuiaua germană, de lagărul german de concentrare, pe scurt, de barbaria
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
suprarealism și expresionism. Din cel dintîi extrage libertatea halucinanta a asociațiilor, din cel de-al doilea suflul cosmic, acea absurditate stihială care umflă pînzele de corabie ale dezolării sale programatice. Notațiile suprarealiste poartă în genere pecetea unei încrîncenări, a unei durități ce le reduce gratuitatea plutitoare, vagul în care visul Neantului s-ar putea zbengui în voie. "Dicteului automat" i se adaugă, reflex, reacția obsedanta de criză a identității: "mi-am împrăștiat moartea pe drum/ cum lași noroiul de pe tălpi pe
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
este lumea și care este umbră să fixată pe o peliculă de celuloid ce se învîrtește etern în măruntaiele unui aparat gigantic" (Oglindă). Pe planul expresionismului, Gabriel Chifu are puncte de inserție evidente în discursul saizecist: puștiul, solitudinea, spaimă, disperarea, duritatea materială, de rocă, a peisajului universal, drumul trudnic, sisific, în fine Neantul ruralizat sînt elementele de reper ale unei tradiții mai recente a liricii noastre, reluate aci. Notă sa personală consista într-o mai atentă lucrătura imagistică, în densificarea texturii
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
din răspunsuri nu e decât votul preelectoral negativ al nemulțumiților tranziției și, daca fatalitatea va decide și scrutinul propriu-zis din 2000, aceiași pedeseristi să fie convinși că nu dragostea pentru ei a contat, ci votul negativ al celor ce suporta duritățile reformei.) Că alegerile bat la ușă, e doar o figură de stil. Pentru că până la momentul lor e un răstimp an care forțele democratice din țară ași pot eșalona strategiile an așa fel că lovitura - ultima, speram - dată reziduurilor comuniste să
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
o solidaritate istorică, nu de "gașca" ori de "mafie", a unui neam năpăstuit de istorie), munca acerbă - a brazdei iubite -, cinste - an cadrul obștii țărănești, studiate și explicate de Școală D. Gusti -, punctualitate și exigenta (față de altii - cotata azi că "duritate" - și față de sine - apreciată acum că "prostie"), calitate de om inimos (cam cu ironie evaluat, anca din "anii de aur", ca "sufletist")? an locul lor: "Să moară capră vecinului!" (mai nou: "Să moară vecinul!"), da la cap celorlalți, fură cât
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
recunoștință i-a părut insuficient arătată în niște simple dedicații care puteau trece drept convenționale. Cartea, scrisă în anii maturității cînd înțelegerea lucrurilor este autentică, nu vrea să fie expresia unui sentimentalism ieftin, dar nici să se ascundă în spatele unei durități "masculine", nici să-și rețină ipocrit trăirile "feminine". Sinceritatea, franchețea sînt armele (cu două tăișuri, ce-i drept) pe care scriitoarea le mînuiește în încercarea de a face să învingă sentimentul datoriei și al iubirii pentru familie și orașul a
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
toți oamenii de știință adevărați. Probabil că această idiosincrasie a inaugurat-o cu adevărat Stalin, un diletant megaorgolios, în carnea căruia de timpuriu a crescut bronzul statuii. Înscris în piatră cu degetul lui de fier, orice adevăr trebuia să aibă duritatea și rezistența eternității, devenind imuabil ca Decalogul. După dispariția lui, s-a înfiripat un curent de contestare a dogmei, oprit însă în stadiul declarativ. Domina teama că dacă se mișcă o cărămidă din turla ideatică, se prăbușește tot templul. Doar
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
a epocii, cel puțin la fel de interesantă ca aceea a marilor decizii, a bornelor politice, care jalonează perioada, dar nu-i pot controla întreaga complexitate, pentru că aceasta ține de varietatea caracterelor umane, imposibil de egalizat de către nici un regim, niciodată, indiferent de duritatea metodelor folosite. Cei care servesc exemplar și zelos Partidul în paginile „Gazetei literare” sînt puzderie, dar să recapitulăm actorii principali. Protagonistul indubitabil al primei jumătăți din existența revistei este Mihai Beniuc. Acesta dă tonul încă din primul număr al revistei
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
criticului, scoasă la iveală în 1942, n-a fost nicicînd invocată ulterior în discuțiile privind editarea maioresciană a poeziilor lui Eminescu. Dar suspiciuni de același gen fuseseră formulate cu mult înainte, primul care a cutezat să le exprime, cu o duritate frizînd injustiția, fiind I.L. Caragiale: „mai tîrziu, pe cînd artistul era cu mintea bolnavă, s-așuț făcut în opera lui publicată în volum îndreptări, purgări și omisiuni cu desăvîrșire arbitrare. Eu crez că asta trebuie relevat.” (Două note, 1892) După mai
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
draga-i soțioară. Dar ce mînca grasone al nostru de arăta ca protopărinții săi mitologici? Căci de mîncat mînca ceva în fiecare seară, la televizor, ceva! Ce?" Ca și următoarea insultă moale precum o pastă, acolo unde ar trebui o duritate de cremene: "Dar tocmai cînd moara de vînturi părea că expiază, cu o ultimă zvîcnire zvînturaticului îi cășună pe Sadoveanu, Călinescu, Arghezi, Preda, Barbu, Stănescu... Porcul metaforic îi îngălă cu grele batjocuri (ticăloși, obedienți), încercînd astfel să-și sporească prestigiul
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
este mai precis și mai tranșant în exprimarea unor păreri, mai deschis cînd vorbește despre sine. Deși bolnăvicios, are o anume robustețe pe care nu i-o ghicești la prima vedere. Foarte sensibil, atent, prietenos, dar capabil și de unele durități (cînd e cazul!)". Se simte victima unui mediu neprielnic, a unei anomalii istorice pe care nu se sfiește, în anii totalitarismului, a o indica în realul său teratologic: "Asta e viața pe care o duc, banală și mizerabilă. Și în
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
a crea o contrarealitate compensatorie care să amintească de formele și culorile unei lumi normale". Acum înțelegem mai bine de ce A.E. Baconski l-a poreclit pe inofensivul său confrate... Kafka! Dar Victor Felea e capabil el însuși de "anume durități", într-un registru critic activ pe care nu l-am fi putut deduce, în ruptul capului, din exegeza sa antumă, de-o politețe și de-o benevolență cvasigenerale. Personajul "șters", care se ferește a contraria, "poetul leneș" face loc unui
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
singurătate și tristețe. Corcolit în copilărie, a avut parte de o existență mereu șchiopătîndă de licean (ca, de altfel, și ceilalți doi frați; ceilalți cinci copii fiind fete). Corcolirea din anii copilăriei și ai adolescenței l-a făcut vulnerabil la duritățile vieții, dezabuzîndu-l prematur, nepăsător la eșecuri (a fost mereu corijent în liceu și chiar repetent), tratate - toate - ca elemente firești ale unei existențe de damnat irevocabil. Era atît de delăsător și dezabuzat încît a trăit, în Bacău, aproape patru decenii
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
palme", "făcută din jeguri de fetru", o simplă "viață de bloc, noroc de prostie: șunci și destine de porc/ viața pe cancioc și mistrie/ meserie care se sparge în zidire de viu și de morți". Bășcălia balcanică și umorul negru, duritatea și tragismul cuvintelor se traduc în imagini ale prozaismului și banalității alienante, imagini ce amintesc de Ezra Pound și de alte influențe de peste ocean. Cu o mai profundă și mai clară raportare a sinelui la universul de kitsch postmodern al
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
cel puțin pentru unii vorbitori (tot mai mulți, tind să cred), cuvîntul e pus în legătură cu engleza, reprezentînd de fapt engl. fresh: "Pompierii spălau, de zor, barba și sabia domnitorului Al. I. Cuza, de stratul gros de găinaț. Deosebit de anevoioasă, datorită durității sedimentelor, acțiunea a durat ore în șir. În final, Al. I. Cuza, făuritorul Unirii, arăta fresh" (EZ 176, 1993, 1).
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
pact social necondiționat. Și atunci trebuie identificate coordonatele autenticității teribile a textelor poetei. Biografismul pe care și l-au adjudecat mulți poeți ai perioadei capătă la Mariana Marin un accent complet diferit. Ironia (din biografismul altor optzeciști) este înlocuită de duritate în stare pură. "Felia de viață" nu mai este programatică - nu mai avem de-a face cu un pact metonimic: "felie" pentru întreg. Ar fi vorba mai mult despre o aducere la același numitor a celor două dimensiuni, biografică și
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
o confesine care nu dorește absolvire) - pentru poeta noastră înseamnă eliminarea "evoluției" poetice, eliminarea "etapelor" ("E greu să fii copilul pocit al lui Darwin"). Poemele Marianei Marin sînt extraordinare de la debut pînă acum, fără sincope. O altă sursă importantă a durității este distrugerea imaginii tradiționale a feminității: "De-aș avea și eu o traumă ca pojarul, / o răpăială de ploaie de vară, / o nevroză ca o mătase, / după care ești și mai iubită; / o nevroză ca un abur de mușețel, / după
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
de articole atîrnă foarte greu în bibliografia autorului. în primul rînd, este scrisă pe un ton dur, ca să folosesc sintagma lui Virgil Nemoianu. Există o vioiciune în scris care depășește tonul temperat, echilibrat, rațional din cărțile care l-au consacrat. Duritatea vizează intelectualul român pe care Nemoianu îl acuză indirect de foarte multe eșecuri. în al doilea rînd, într-un plan mai general, Tradiție și libertate exprimă o contradicție între spiritul extrem de viu al autorului său și lipsa de replică. încă
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
dezbatere culturală o discuție cu date și răspunsuri concrete. Am inventariat numeroase astfel de mingi ridicate la fileul intelectualului român care, din cîte știu, au cam rămas fără răspuns. în cele ce urmează voi încerca să schițez cîteva caracteristici ale "durității" lui Virgil Nemoianu. Au fost cîteva voci care susțineau că Virgil Nemoianu își asumă o mai mare libertate (și în sensul rău al cuvîntului) cînd publică în România. Probabil, multora li s-a părut că li se dă lecții; complexul
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
în România. Probabil, multora li s-a părut că li se dă lecții; complexul care ar putea fi numit "vine ăsta din America să mă învețe pe mine?" face, se pare, încă multe victime. Aceasta ar fi prima caracteristică a durității tonului. A doua este răutatea, o răutate gratuită pe care mi-a fost greu să o înțeleg: După cum se știe, sau poate se știe mai puțin printre intelectualii români, Ernst Jünger este un autor foarte controversat încă" etc. Dacă în
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]