434 matches
-
rolul lui Mihai de Giulești. Nu am prejudecăți. Am emoții. Oricum, contele nu are emoții. Dacă chiar vrei să știi, și d-ta figurezi pe lista lui neagră. Vei urma nu peste mult timp, la eșafod. Vrei să ajungi la eșafod? Pronunța cuvântul eșafod exagerat, ironic, cântat și teatral, ca și cum ar fi vrut, așezat într-un genunchi ca la o declarație romantică, de dragoste, să facă vocalize) Povești. Cu dovezi: înregistrări. Nu înregistrări. Comori. Așa că fă, domnul meu, ce-ți dictează
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de Giulești. Nu am prejudecăți. Am emoții. Oricum, contele nu are emoții. Dacă chiar vrei să știi, și d-ta figurezi pe lista lui neagră. Vei urma nu peste mult timp, la eșafod. Vrei să ajungi la eșafod? Pronunța cuvântul eșafod exagerat, ironic, cântat și teatral, ca și cum ar fi vrut, așezat într-un genunchi ca la o declarație romantică, de dragoste, să facă vocalize) Povești. Cu dovezi: înregistrări. Nu înregistrări. Comori. Așa că fă, domnul meu, ce-ți dictează vremurile... Hai să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
s-ar fi născut, de asemenea, ca rod al iubirii dintre Împăratul Huayna Capac cu o băștinașă, Prințul Atahualpa, care mai tîrziu avea să-i fure tronul fratelui mai mare, Huascar. Huascar avea să moară de mâna lui Atahualpa, pe eșafodul lui Pizarro, Pizarro - Înjunghiat de pumnalele ucigașe ale partizanilor vechiului său prieten Almagro, care la rîndu-i fusese asasinat mai Înainte de Însuși Pizarro. S-ar fi spus că acel lung lanț de sînge, morți și violență marcase În chip tragic orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cititori. Cititorii îl remarcă, într-adevăr, dar îi și aruncă, îngroziți, cartea din mâini. Cum ar putea rămâne indiferenți când descoperă, în aproape fiecare poem, imagini de o mare cruzime, evocând Evul Mediu: „femeia urâtă cu sânii uscați / zace pe eșafodul / din fața porții în așteptarea / celui ce va ridica piatra“; „cu limba scoasă de un cot / îți retez carotida / să simt otrava / ca pe bunavestire“ etc. Cât privește lirismul, el a fost de multă vreme strangulat de autor. Dulcegarii Cartea de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Încurajeze În felul său gândul de veghe. „Asta e ca și cum un nefericit e gata să se Înece și prietenul său de pe mal Îl Învață cum să dea din mâini. Aruncă-te În valuri, prietene, și salvează-l!” „Voi sta pe eșafod lângă tine, vecine. Să nu duci nici o grijă”. „Îți mulțumesc, Întâi pentru că m-ai ținut de vorbă și am ajuns deja aproape de spital. Și apoi pentru promisiune. Numai că n-aș vrea să se adeverească spusa: deșteptul promite și prostul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
concurs să fie câștigat de elevii Institutului Anastasie Bașotă... Cu alte cuvinte, acolo se făcea școală serioasă. Prins de aceste dezvăluiri ale profesorului, Gruia a ieșit complet din chingile emoțiilor. Uitase complet unde se află și că se Îndreaptă spre „eșafod” - cum a calificat acest examen gândul de veghe. Profesorul a privit discret ceasornicul. Se apropia ora stabilită pentru Începerea examenului. Drept urmare, a pornit cu pași măsurați către sala de consiliu a Rectoratului, unde urma să aibă loc marea Încercare. Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cochetat apoi fericit cu legile fizicii, a revenit pe un gen de verticală nesigură și a-nceput să caute, meticulos, lovitura de grație. Mă așteptam să mă lovească oriunde. Cei din clasă aveau moacă de ființe obligate să privească spre eșafod. Eram hotărât să nu accept formularea ultimei dorințe și nici proverbiala cârpă neagră pe ochi. În viața mea nu mai văzusem un erou ca mine. Pitico-pedofilul a ridicat sabia în aer și a lovit: "Mătăluță trebuie să știi că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
falca vreunui adversar. Eram fricos, neputincios, speriat, inert... Cum stăteam rătăcit într-un colț, a venit o ceată de fete, cu glas disperat: "Z, numai tu poți să..." M-au luat pe sus. Era ca și cum m-ar fi dus către eșafod. Chiar încercam să caut o rugăciune finală. Știam că mă vor face flenduri. Când m-am apropiat de viermuiala aceea în care se împărțeau pumni, picioare și reteveie, am auzit vocea Marelui Bronz: "Îi poți salva!" Atunci, ca prin minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întru totul ție. Poftim, meditează. Pe urmă, alege. Eu mi-am terminat treaba aici! Și, sfârșindu și lunga tiradă pe un ton triumfător, Luiza, nemaiașteptând vreo posibilă replică din partea celeilalte, ca un călău care și-a încheiat misiunea sa pe eșafod, ieși în grabă din cameră și, pe urmă, din locuință, închizând după ea ușa cu zgomot. În urma ei, rămase Adriana, dezorientată și de-a dreptul distrusă, ca fărâmată în bucăți. Mai mult pentru dânsa, ea rosti șoptit aceste cuvinte la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
face umbră erau de-acum inofensivi sau morți. Foștii lui protectori, ducele de Uceda și fray Luis de Aliaga, favoriții regelui anterior, se aflau În exil; ducele de Osuna era În dizgrație, cu proprietățile confiscate; ducele de Lerma scăpa de eșafod numai datorită purpurii de cardinal - Îmbrăcat colorat, să nu fie spânzurat, zicea refrenul popular -, iar Rodrigo Calderón, un alt personaj proeminent al domniei anterioare, fusese executat În piața mare. Nimeni nu mai stătea În calea acestui bărbat inteligent, cult, patriot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
înaintea și înapoia parantezei, ambii termeni - pasibil de balcanism. Cele două volume de Opere (respectând, de bine-de rău, în premieră pentru colecție, succesiunea edițiilor) confirmă în amănunțime dubletul de atribute, de la primul, care cuprinde Însemnări din Sodoma, Drumul, Republica pe eșafod, Ziua mâniei și Manualul întâmplărilor până la cel de-al doilea, alcătuit, scurt, din Sara, Tobit și Fric. Limita maximă la care tinde, cronologic, Agopian nu înaintează dincolo de 1916. Granița, situată în plin belle époque provincial, e mateină. Iar teritoriul, aproximativ
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
incomozi). Autorii lor se aseamănă ca prezență activă în schimbările contemporane. Cinghiz Aitmatov este binecunoscut cititorului român prin două romane zguduitoare, apărute până în 1989, și reeditate ulterior: O zi mai lungă decât veacul (traducere Ion Covaci și Denisa Fejes) și Eșafodul (traducere Nicolae Iliescu). Romanele sale spărgeau coaja realismului socialist, iar scriitorul a fost o personalitate angajată în ieșirea la lumină a marelui colos sovietic: consilier al lui Mihail Gorbaciov, ambasador al URSS la ONU, al Rusiei la Bruxelles, pe lângă UE
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
cimitir. Făcînd abstracție de atitudinea noastră rațională care, de altfel, nici nu mai contează acum foarte mult, trebuie observat că formele care populează piața prelungesc și conservă, prin natura și prin expresia lor, funcția dublă a acestui loc: aceea de eșafod și de spațiu al eliberării. Acestor expresii brute și manifestări spontane li s-a asociat, în mod legitim, și arta propriu-zisă. Platoul din fața Teatrului Național a găzduit repetate intervenții ale artiștilor plastici. Instalații cu suport textil, rea-li-zate de studenți sau
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
în octombrie 1789, fuseseră la Versailles să ceară pâine și primiseră răspunsul devenit celebru („N-avem pâine? Dați-le cozonaci!”) și tendențios interpretat ulterior („N-au pâine? Dați-le cozonaci!). Mitocănia populară n-a prins la Marie-Antoinette. Urcându-se pe eșafod, îl calcă din greșeală pe picior pe Sanson, călăul. „Je vous demande pardon, Monsieur”, se scuză ea politicos. Acestea sunt și ultimele ei cuvinte.
Note disparate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4909_a_6234]
-
se pună bine cu ea... Oamenii te lasă complet pe mâna ei... Îi recomandă să te înșface bine, să nu-ți mai dea drumul... să țină seama că ei sunt șacali... Pentru ca moartea să-i vadă cu ochi buni! iar eșafodul să fie pentru tine! Doar pentru tine! Iar ei să vină să aplaude în jur, entuziaști... Fiindcă sunt adepți ai supliciului tău!... Ah dar o oră în plus din viață! pentru ei!... Iată pactul Instinctelor! Tâmpit ăla care nu spală
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
general pedeapsa capitală și diferitele modalități de administrare a morții - avea să fie marea problemă a vieții mele.” Șocul a survenit la vârsta de cinci-șase ani, când mama lui l-a dus să vadă filmul Afacerea curierului din Lyon. Scena eșafodului l-a chinuit în somn luni de-a rândul. Se trezea înspăimântat că i se tăia capul sau că era despicat de-a lungul trupului. A trăit toate decapitările reale de mai târziu ca pe niște coșmaruri, n-a putut
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
asta cărți. |sta e curentul viitorului, care va deveni ceva mortal după care ni se va interzice să scriem într-o altă manieră! Acest fel de a scrie are toate semnele inflației, limba devine un impostor care se consumă pe eșafodul cotidianului. Există o modă, o cultură populară la începuturile mișcărilor muncitorești care era în acel timp socialismul care avea ideologia emancipării culturale. Vroiau ca oamenii să-l citească pe Tolstoi etc. Mulți scriitori au fost autodidacți dar la ora actuală
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
plecat în Uniune fără să știu ceva concret, numai din auzite, că ar fi un rai pământesc". Iar Rolland îi răspunde: ,,Să nu-mi vorbești mie despre revoluție". în timpul celei franceze, în departamentul de unde era originar, a fost adusă la eșafod o familie de burghezi: bărbat, nevastă și un copil de șase ani. Au fost mai întâi decapitați tatăl și mama, pe urmă s-a citit actul de acuzare al copilului, condamnat la moarte fiindcă supsese din laptele reacțiunii. Când s-
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
pe străzile pe unde trcea altădată aclamată de lume... Strigăte o întâmpinau acum cu Vive la Republique!... Jos tirania! O mare de 300.000 de oameni umplea Piața Revoluției. Toți erau cu ochii ațintiți spre regina ce se îndrepta spre eșafod... Ea urcă impasibilă cele trei trepte ale podiumului. Când ajutorul de călău vru să-i scoată vălul ce-i acoperea capul, ea făcu un pas îndărăt și se izbi de călăul care aștepta nemișcat. - Scuzați-mă, n-am vrut să
Nefericirea unei regine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6646_a_7971]
-
spuse ea. Acesteau au fost ultimele ei cuvinte... La ora douăsprezece și un sfert capul ei se rostogolea la picioarele Libertății. " Așa a murit - exclama liric Lamartine în Istoria Girondinilor - această regină lejeră în prosperitate, sublimă în dezastru, neînfricată pe eșafod: un idol al curții mutilat de popor. La Cimitirul Madeleine, unde trupul ei decapitat a fost aruncat peste alte cadavre, Maria-Antoaneta a rămas trântită în iarbă de la 16 octombrie până la 1 noiembrie, când un gropar a azvârlit peste ea câteva
Nefericirea unei regine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6646_a_7971]
-
dezastrul politicilor din sănătate și incompetența factorilor decizionali. A preferat să rămână acolo fără a fi afectat de morțile evitabile din mandatul său care se adauga celor 60000 de morți evitabile datorate organizării sistemului pe care l-a condus spre eșafod. Moartea copiilor de la maternitatea Giulești, moartea pacienților din fața spitalelor desființate sau sincopele mortale ăn tratamentul pacienților incluși (sau excluli?) în programele naționale de sănătate (oncologici, HIV/SIDA) nu dus la demisii ci la noi tăieri“, comentează deputatul Ciuhodaru demisia ministrului
Deputatul Tudor Ciuhodaru: Ministrul Sănătăţii ar fi trebuit să-şi dea în fiecare zi demisia () [Corola-journal/Journalistic/47922_a_49247]
-
vindecat. Găurile de proiectil în acoperișuri au fost reparate cu țigle noi. Sensul sobru al vieții, propriu sașilor de odinioară, a făcut loc aerului sudic, meridional. O mică fântână se pierde în spațiul pieței, pe locul unde se înălța cândva eșafodul, unde s-au rostogolit capete, unde au fost arse vrăjitoarele pe rug. Clădirea Forumului German strălucește într-un galben-portocaliu, iar în zile senine azurul cerului bate în Piața Mare, pe care în alte vremuri o împodobea și un parc. Aici
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
ar cunoaște bine limba rusă, dânsa nu a mai deschis dicționare, gafând la transpunere de sensuri, dar și sub aspect stilistic. Elementar, tradusese elvețian!, când de fapt la Ahmatova nu e vorba decât de un... portar, un ușier; buștean, în loc de... eșafod!; torțe petersburgheze, când de fapt e vorba de pavajele de lemn de pe unele străzi din acel oraș nordic. Gafează la traduceri de titluri, noțiuni mai speciale, confundând „a omagia” cu „a cinsti” (turnându-se în pahare). Ba mai mult, la
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
testimonii ca parte activă a misiunii sale poetice: „vorbesc/ după noaptea de foc/pe care Prutul/a înfruntat-o// despre sălcii pletoase/ despre cărți însângerate/ care au amuțit cântecul privighetorilor/ despre steaua galbenă/ pentru care murim secundă de secundă/ pe eșafod// despre trandafiri/ nu vorbesc// pierdute/ pe o funie de aer/ europa america europa// eu nu locuiesc/ eu trăiesc”(scurtă biografie). Istoria este neîndurătoare, fără nici un fel de învățătură: „Au venit/ cu steaguri ascuțite și mitraliere/ au furat stelele și luna
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
arestat pe Tătărescu, pe Bejan (unde cina regulat într-o vreme), și peste câteva luni, pe toți liberalii." Cu un sânge rece, de criminal, ne spune și Petre Pandrea, "și-a denunțat soțul ca troțkist și l-a trimis la eșafod. Și-a arestat toți amanții, căpătând titulatura de incoruptibila comunistă." E doar un eșantion. Structură prin excelență democratică, spirit boem, autorul volumului Noaptea Valahiei își desenează un semnificativ autoportret moral: "Eu nu sunt om de cafenea. Nici de restaurant..." "Eu
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]