81 matches
-
-și pune într-un sistem experiența de cititor profesionist, devenită „viziune”. Sigur că experiența sa, de exeget și monografist al lui Călinescu, a fost o ocazie fericită de a se confrunta cu un mare autor de texte critice, în continuă ebuliție, și că ea a funcționat ca o sfidare: dar nu e mai puțin adevărat că și „candidatul” beneficiază de calități importante, între care ușurința de a se mișca între abstracțiuni și siguranța frazei nu sunt cele mai mici. La treizeci și cinci
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
își trăia cu anticipație drama creației și părea să intuiască „poezia lucrurilor” pe care urma să o scrie (p. 145). O posibilă salvare în vis este premonitorie pentru cel care avea să devină cel mai important poet oniric. Se manifestă ebuliția imaginarului derutat, setos de literatură, dar încă neexperimentat. „Iadul iubirii”, neliniștile, durerea și suferința stimulează senzualitatea, dezamăgirea face să se prăbușească lumile, iar viziunile să devină sumbre: „Am visat un cer de culoarea ametistului. Și în fiecare colț al lui
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
Suciu et. comp., toți, inocenți ca niște nou-născuți. Calomniile lor și limbajul suburban sunt trecute sub tăcere. Cu ce mi-am atras ura lui Suciu, mă întreb și mă întreb. Sau pe a lui Mircea Cipariu, aflat într-o permanentă ebuliție fără legătură cu literatura. Sau pe a Aurei Cristi, care a făcut mai mult rău decât oricine cu campania din „Contemporanul” pe tema pierderii Casei Monteoru, obligându-ne la eforturi considerabile spre a repara ce s-a mai putut repara
Ura noastră cea de toate zilele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5444_a_6769]
-
a fi al poeziei lui Mircea Dinescu, o poezie care își trage sevele din relieful contorsionat și policrom al spațiului balcanic, în care contrariile se împacă molcom, iar exuberanța vorbei nu este concurată decât de verva unei gândiri în continuă ebuliție. Nicolae Manolescu sesizează, în Istoria critică a literaturii române, două vârste ale poeziei lui Dinescu, una provenind dintr-un amestec de „vitalitate a simțurilor și de predispoziție elegiacă”, cealaltă caracterizată prin „negativism, revoltă și, în general, prin orientarea întreagă a
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
unghi cinematografic, Igor Isac și-a făcut un ideal din a le călca pe urme măcar în năzuința de a trăi total arta. Toate aceste date exterioare reprezintă chenarul unei vieți care, pe dinlăuntru, s-a petrecut într-o uimitoare ebuliție sufletească, a cărei intensitate a fost sporită de vocația basarabenilor pentru tente patetice. Cine s-a născut în Basarabia are o umoare încinsă de sfîșiat de viu, un patos al suferinței care-i răzbate în gînduri și gesturi. La mijloc
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
lui Carol al II-lea cu a lui Ludovic al XIV-lea, nu numai Sadoveanu, dar și Camil P. (de Cezar P. ce să mai vorbim) care teoretizează asupra "statorniciei" regimului lui Carol al II-lea într-o Europă în ebuliție. Și cîți, cîți alții. Poate că mai mult decît pentru opera lui îi sînt recunoscătoare tatei de a nu-l fi găsit în acest număr, de a ști că niciodată nu ar fi putut semna așa ceva". Concluzia nu poate fi
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
care, în mare parte, nu și-a pierdut actualitatea: nu atât pentru judecățile în sine, rezumate în marile sale sinteze, cât pentru spectacolul ideilor în chiar procesul emergenței și cristalizării lor, al unei minți strălucite și imprevizibile în curs de ebuliție, al unei vaste culturi folosite inteligent și uneori busculate creator, deci pentru pedagogia actului critic. Mai puțin, desigur, pentru morala actului critic, despre care colegii săi aveau încă dinainte de război o părere destul de modestă (Sebastian îl consideră „muncit adesea de
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
conștient în tragicul nostru". Sînt cuvintele autorului Schimbării la față a României. Nerăbdarea, anxietatea, spaima subiacentă caracterizează starea de spirit a lui Noica. Conștiința sa nu cristalizează într-o ideație ne varietur, ci se prezintă ca un proces agitat, în ebuliția căruia se ivesc elemente contradictorii. Chiar "eternitatea" e abhorată și absolvită în același timp: "Neamul nostru rămîne pentru că și el participă, în felul lui, la eternitatea ființei". Preocupat a descrie "coborîrea românească în istorie", Noica alege trei "momente culturale", care
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
1918) rămîn fără ecou, Fundoianu continuă să facă risipă (și paradă) de idei literare și teme diverse în reviste ca : Rampa, Adevărul literar și artistic, Contimporanul, Sburătorul literar etc.. Negativist cu hrană piezișă din spiritul de frondă personal și din ebuliția polemică a epocii în căutare disperată de „diferențieri”, Fundoianu publică în 1922 Imagini și cărți din Franța. În stilul său agresiv, juvenil arogant, pe care E. Lovinescu îl ironizează cu eleganță, observînd că „ferocele” colaborator oficiază „ca și cum zarafi ancestrali i-
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
cu formele și ritmurile ei, răsfrângând noile procese și noul climat social. Este o vreme a "carierelor fulgerătoare", a marilor averi făcute rapid, a "numelor noi ce urcă furtunos pe «cerul public»". Pus pe mari fapte, în contextul acesta de ebuliție, unul din eroii romanului remarcă surescitat: "Asta e viață sută la sută, dinamită socială, cum apare odată la o sută de ani". Asemănarea cu lumea lui Balzac i se impune ca de la sine eroului brebanian care, la fel ca mai
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
prezent în fotografie, Noica făcea parte din grup. Între cei patru exista o veche relație de prietenie, în pofida deosebirilor de natură intelectuală, ideologică și, mai presus de toate, de fire. Eliade și Noica erau firi pozitive și active, în permanentă ebuliție intelectuală. Cioran avea aceeași fire, dar și-o ascundea sub un pesimism cronic și cinic, de care făcea caz până pe culmile disperării. Ionesco era artistul grupului: sensibil, fantasc, prăpăstios și panicos. Politic, el s-a dovedit totuși cel mai lucid
Cei trei din Piața Furstenberg by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3618_a_4943]
-
loc trei, plus medalie de bronz, bronz care, se știe de la Horațiu, este mai puțin durabil decât monumentul� poeziei. Cum vă pare poezia tânără, cum ați vrea să fie, ce așteptați de la poeții tineri? Poezia tânără este un fenomen în ebuliție, e greu să ai o imagine coerentă a ei, pentru că, în primul rând, nu poți citi miile de volume ale tinerilor debutanți sau la a doua carte. De la cei tineri nu aștept altceva decât de la cei maturi sau foarte maturi
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
îi plăcea să se amuze, să spună "minciuni", să se joace (și când era matur), chiar dacă, din "greșeală", se întâmpla să lovească un prieten. Meritul său e că, de regulă, își cerea iertare. înzestrat cu o imaginație bogată, în permanentă ebuliție, își compusese o biografie spectaculoasă, și Adela se contaminează de la el. Ne vine greu să credem că studentul recalcitrant l-ar fi înjurat, fie și în șoaptă, pe profesorul George Ivașcu la un examen, iar acesta, drept "recompensă" l-a
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
viitorul romancier învățat după război la școală este același paranoic etern frustrat de mai târziu, când va avea motive cu adevărat temeinice să-și strige insatisfacția de a nu i se recunoaște valoarea. La sfârșitul anilor ’20, este în plină ebuliție noocratică. Visează la o științifizare (e cuvântul lui!) a, nici mai mult, nici mai puțin, vieții sociale. De aici până la etatizarea tuturor domeniilor, nu mai e decât un pas: „Spre deosebire de alte partide - în special de partidul socialist - cred că toate
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
o putem învesti în raportul cu ceea ce ne precede. * Vechiul conține totdeauna un sîmbure de tragism. Trecutul e în sine o ficțiune tragică. * A gîndi la rigoare precum Celălalt, a simți fatalmente ca tine însuți. * Lirismul: conștiință în stare de ebuliție, degajînd imagini. * Tot ce e delimitat prin organizare (structură) presupune un procustianism. Numai increatul sau haosul beneficiază de o deschidere infinită. * Talentul conține și puterea de-a jertfi o exactitate minoră, de tipul fișei statistice sau al imaginii fotografice. * Omenirea
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
volumul Nietzsche și Marea Amiază, și în cazul eseului de față, am fost cu adevărat uimit de îndrăzneala și de priceperea, de insistența instinctivă - deoarece avem de-a face, în cazul Aurei, cu un poet de prima mână, în plină ebuliție creativă! - cu care autoarea s-a apropiat de misterul și hățișurile, paradoxurile și îndrăznelile tipologice nemaiauzite ale științei personajului la un Marcel Proust, fapt ce a făcut ca până azi, chiar și în lumea profesionistă a scriitorilor - francezi, nemți sau
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
care studiază la microscop o lamelă cu celule canceroase fără ca să fi văzut în carne și oase bolnavul din trupul căruia provine tumora, Duquesne vorbește de proliferarea demonică fără să fi simțit sub nas adierea Dracului. Rezultatul e erudiția fără ebuliție, adică șarm savant fără fior de zdruncinare. De la un cap la altul cititorul vede cum un savant enumeră cunoștințe despre un motiv religios în a cărui realitate autorul nu crede defel. Căci Diavolul din cărți e pretext lexical și nimic
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
retrăgînduse într-un gineceu afectiv. Acum, femeia poetă poate păși cu siguranță pe un culoar propriu, avînd un simțămînt de independență a vitalității ce-i aparține. Calea a fost deschisă la noi de Maria Banuș, cu Țara fetelor, jurnal al ebuliției emoțional-senzuale juvenile, căpătînd în zilele noastre o caracteristică ilustrare sub condeiul mai multor autoare, de la Angela Marinescu la douămiistele uneori emancipate pînă la rostirea porno. Dar pe cînd acestea aduc în scenă o dezlănțuire totală, un elan ce frizează nu
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
a unei iluzii? Și să fie o victimă interesată doar literar, nu și politic? Mă întreb cât de adevărate și cât de iluzorii sunt unele dintre suferințele actuale diagnosticate. Scrisul? Dar "în lumea literelor românești nu mai există o veritabilă ebuliție" (35). Cititul? Aici îl citează pe F. Pessoa: portughezul prefera, într-un moment, observarea vieții directe, cărților care nu-l învățau și nu-i produceau plăcere (34). Chiar literatura română rămâne o idee cam forțată. Scrisul românesc constituie o literatură
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
care au consolat pe tatăl tău și pe mama ta și le-au ușurat ceasul greu al morții? Pentru o femeie toți bărbații sunt bărbați, afară de acela pe care nu-l mai iubește. La furie, mintea celui inteligent intră în ebuliție, a prostului se sleiește. În gelozie superioritatea adversarului triumfător te umilește, inferioritatea lui te coboară. Mai multă încredere am în reformatorul social condus de ambiție și de vanitate, decât în acela condus de iubirea de oameni, pentru că cel dintâi este
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
agresiv, Radu se instala pașnic și nemilos Într-un discurs fermecător precum ceaunu-n care-i fiert În ulei la foc domol samuraiul privit de șogun pînă la lăsarea serii, un fel de orație funebră cu care-l distrugea prin rafinată ebuliție pe debutantul din care la sfîrșit nu mai rămînea nici umbra debutului. După cei doi, practic, procesul de salubrizare literară era Încheiat, oricine mai avea ceva de spus o și făcea, dar fără să mai atingă nivelul letal al radiației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu uităm ne previne un Kellner atent la nuanțe -, nu este pur și simplu un instrument de dominare ideologică (într-o accepție consensuală). Fiindcă, azi, pe de o parte, ne confruntăm cu o diversitate de opțiuni (vezi culturile alternative în ebuliție) iar, pe de altă parte, cu rafinate metode de supraveghere și manipulare. În alt sens, într-o epocă de mare confuzie culturală, marcată de teamă, insecuritate și instabilitate, cultura media anihilează energiile politice. Divertismentul ține afișul ofertei mediatice și deturnează
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mental pe care actuala tendință de "coafare a limbajului" - tendință, din nefericire, manifestă - nu face decât să o agraveze. Am trăit sub acțiunea unui mecanism anihilant al cărui singur scop era măsura creatorului său: imbecilizarea. Am trăit! Privesc cu tristețe ebuliția momentului (rezultat cumplit al strivirii autenticului spirit civic) și cu sentimentul incomod că nu mai avem cu adevărat resorturi ale bucuriei. Și e explicabil! În vacuumul cultural dirijat - decenii! - de către Putere și de către agenții ei, structurile reale ale civismului și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
urmași au fost studenții români de azi -, îmi repetam: libertatea și democrația se cuceresc! Se învață pas cu pas și se poate spune, cred, cu îndreptățire: adevărata democrație e rezultanta unui proces de restructurare, nu ipoteza lui! Din haos și ebuliție nu există decât o singură ieșire: reinstaurarea societății civile - singura în stare să fundamenteze, de acum înainte, un dialog cu puterea. Structurile acestei societăți civile (de la civitas) vor trebui formate de acum încolo. Numai așa se va institui deschiderea procesului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
specia listă în studiul adumbritului Cioran și în înțelegerea lui Ionesco, experți ai negației și ai contestării radicale. Important este însă că ea structurează și articulează cu finețe o voce distinctă din România intelectuală a zilelor noastre; una în plină ebuliție, despre care mărturiresc deplin și paginile introduse de modestele rânduri ale celui care semnează Ovidiu PECICAN Cluj-Napoca, 8 februarie 2014 1. Studii și eseuri Locuri și nelocuri ale francofoniei Francofonia nu este doar o vocabulă politică, ideologică, instituțional corectă, port-drapel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]