232 matches
-
De fapt, personalitatea lui reală se definește exact doar la intersecția obiectului cu ficțiunea, a realului cu imaginarul, a spațiului ferm cu proiecția utopică. Între sculptură și fotografie, în acest interval atît de ferm polarizat, el nu face doar o echilibristică riscantă și spectaculoasă, un fel de sistematizare sofistică a unei indecizii schizoide, ci și un enorm efort de conciliere interioară a unor limbaje care, printr-un exces de autonomie, tind să fragmenteze, după scheme minore, însăși realitatea. Sculptura și fotografia
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
literarității lui se face într-un mod care lasă să se întrevadă existența cu adevărat a unei intenții în acest sens, fără ca prin aceasta cititorii de foiletoane și cei îndrăgostiți de sport să fie deziluzionați (și îndepărtați). Probă dificilă de echilibristică. Astfel, în incipit, se reafirmă încadrarea în genul romanesc ("E un roman din viața curselor de la Băneasa și Floreasca..."), dar se subliniază, nu fără o doză de precauție, și un motiv secund de prețuire, întîietatea lui măcar la nivelul intenției
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
de fapt, că întreaga sănătate a sa este retrogradă? Răspunsul, din nefericire, este total afirmativ și, de aceea, iată și motivul pentru care, la fiecare scandal cu Victoria, Șerban, pus foarte greu în încurcătură, efectiv era nevoit să facă multă echilibristică, pentru ca și el să obțină ceea ce-și dorea (arătând, astfel, că are și dânsul voința și tăria lui și că nu vrea, cu niciun preț, să se subjuge pretențiilor maică-sii), dar și maică-sa să nu aibă prea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
spre colega mea, care dădu din nou drumul la curent. Cinematograful amuți. O femeie râse, ceea ce Îl determină pe Otto să cânte pe un ton mai strident. Filmul putea să Înceapă. — Ceai cu gheață? Ajunsă lângă chiuvetă, Else Oloaga făcea echilibristică cu paharele și ceștile de porțelan. Cu ceva timp În urmă Stegemann instala frigidere În foaier. (În timp ce colega mea stă cu spatele la mine, mă grăbesc să adaug că Justus Stegemann este proprietarul cinematografului Apollo. Ca tip, este prusacul pur-sânge: punctual și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-i degetul Întins, ci spre un băiat care stătea pe un birou, plutind liber În noapte. Spre mirarea mea, am descoperit că eram chiar eu. Apăru și un reflector și mi-am dat seama că eram acasă, În Viena. Făcând echilibristică pe masa din sufragerie, am Întrebat-o pe maică-mea ce Înseamnă numele nostru de familie. — Bucură-te că ai așa ceva, Îmi răspunse de pe scaunul ei, scrâșnind din dinți, fără a se deranja să ridice privirea, ca să te poți executa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mână-n mână. Acolo Greta Își dădu jos chiloții decorați cu o fundiță roșie, pricepută și rapidă, apoi Își dădu jos și ciorăpeii. Apoi Își ridică uniforma școlară, ținând tivul cu bărbia. Și ca s-o văd mai bine, făcu echilibristică pe o bucată de lemn - surprinzător de Îndelung, mă gândeam, Înainte să-mi dau seama că voia să-i admir perișorii blonzi care se ondulau ici-colo Între picioarele ei. Eram pe punctul de a Întinde mâna când Greta ezită, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar Dora Își ridică doar mâna și Începu s-o ia calm de-a lungul unei crăpături care Își croise drum printre pietrele de pavaj. — Măcar așa văd unde pun piciorul. Plasând un picior În fața celuilalt, ca și când ar fi făcut echilibristică pe o sfoară Întinsă, se deplasa cu grijă, dar eficient. Apucându-mă din nou de picior, mi-am frecat genunchiul. — Încearcă și tu, spuse Dora, schițând un gest cu mâna, ca și când ar fi vrut să scoată o pereche de pince-nez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi se păru că rezultatul arată rău; și nici tremurul din șale când m-am ridicat nu m-a speriat. Dintr-o dată, m-am trezit că plutesc la câțiva centimetri deasupra pământului, probabil, cei mai importanți din viața mea. Făcând echilibristică și sprijinindu-mă pe partea din față a piciorului meu, am simțit că degetele mi se Înghesuie și genunchii se freacă unul de altul. Dacă eram o femeie oarecare, cum o fi arătând femeia absolută? Fără Îndoială, creația supremă, acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vor găsi decât dosare de urmărire. Și chiar dacă s-ar demonstra că C.V. Tudor a fost informator al Securității, în actuala stare de lucruri, asta nu-i va diminua capitalul politic, dimpotrivă. Oricum, C.V. Tudor și Adrian Păunescu fac o echilibristică morală uluitoare pentru a-și umfla capitalul politic: pe de o parte, adună voturi cu retorica nostalgică naționalist-ceaușistă, pe de alta, își compun și niște figuri de persecutați de Securitatea lui Ceaușescu! O specie aparte de demoni, incub-sucub, violatorul sodomizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
inspector George Stan. După cîteva clipe de meditație, îl usturau pleoapele și vedea în întunericul lor două lumini intermitente, portocalii, trebuiau să fie semnele unei fluctuații de tensiune, aproape că era cu un picior în groapă și îi ardea de echilibristică!, ridică receptorul telefonului și chemă prin ofițerul de serviciu pe domnul Stan. Acesta încă nu avea telefon și probabil multă vreme nici nu va fi cazul. Îl tolerase în Serviciu din cauza unchiului său care era director general, nu-l deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care nu are nici un principiu moral. Poate are, cu siguranță are principii după care se conduce, dar este evident că nu fac parte din categoria moralei." Pangratty se arătă convins de seriozitatea și îngrijorarea directorului. Știa și el că toată echilibristica, toată diplomația și "șmecheria" lui Mihail nu va mai avea nici o valoare, nu va mai însemna absolut nimic dacă la cârma țării va veni Caraiman. În definitiv, Mihail știa să fie abil într-un joc ce se conducea după anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cui să-l citească. Fu întâmpinată cu aceeași plăcută cordialitate, cuvinte simple, alese exact pe măsura vanității fiecăruia, făcute să te urce în proprii tăi ochi cel puțin cu două treapte mai sus și să te oblige, printr-o periculoasă echilibristică, să te menții acolo, cu orice preț. Uite cine a venit, izbucni Nina, mimând cu multă dezinvoltură surpriza. Profesorul ocoli biroul și înaintă, fără să se grăbească, de-a lungul camerei către hol. A, micuța noastră înțeleaptă, defini omul ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu tot dinadinsul să ne facă să-l îngurgităm pe nemestecate pe unul care reușește să deruteze pe mulți prin felul lui de a fi, o face pe drăcosul, mușcă în dreapta și-n stânga, atacă, se zvârcolește, aruncă venin, face echilibristică pe o muchie de cuțit, se leagă de unul, de altul, nimic nu-i convine, nimic nu-i priește, face o mie de coțcării, fără răsunet, cu gândul că nu-l știe nimeni, împroașcă, lansează fel de fel de zvonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sub tăcere acest trist adevăr, fiindcă altfel ar însemna să nege utilitatea propriei lui întreprinderi. Și, probabil, ar pierde simpatia autorilor în cauză, de colaborarea cărora are nevoie pentru organizarea obișnuitelor manifestări culturale locale. Drept urmare, el practică un fel de echilibristică, încercând să comenteze respectuos și încurajator cărți plicticoase. Cel mai neinspirat se arată a fi atunci când recurge la metafore pentru a evita să formuleze un verdict critic tranșant: „Doi crescători de cuvinte într-o fermă a memoriei. El, Valeriu Corocea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
istorie. Revoluție! Sub acea vestimentație sărăcăcioasă se ascundea un copil scund: părul creț, capul plecat, umerii lăsați, palmele mărunte, privirea tristă, buzele cărnoase, mereu uscate, obrajii alungiți, tot mai alungiți. Un copil parcă coborât dintr-un Renoir, pentru a face echilibristică pe o balustradă de pod deasupra Senei. (Intenția spărgea cercuri concentrice.) Nostalgia adâncului sfredelea cerul. Gândurile încețoșau oglinda, țăndări de apă pe un cadran de ceas fără timp. Cercurile se destrămau dintr-un punct, se spărgeau în memorie, se împrăștiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că duci soarele de mână, că-i speli picioarele de nisip, îi răcorești buzele, îl hrănești ca pe un balaur cu felinare aprinse, îl... Infantilisme de condimentat clipele, pipăi bordurile cu bastonul ziua-n amiaza mare și spui că faci echilibristică pe o muchie ascuțită de lume. Domnule doctor, cât de complicate îți sunt vorbele și totuși cât de sumară îți este simțirea! Nu înțeleg, îți bați joc de mine, servindu-mă cu două cafele fără zahăr sau și acest truc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
eclipseze pe Dumnezeu, bătrânul suferea de strabism cosmic. Verdele din perfuzia de 0,500 un decupaj al edenului. La marginea întunericului, puțini se încumetau să bată de două ori. Pe câte o bordură de lumină, sub grinzile cerului, liliecii făceau echilibristică. Ghearele spintecau razele lunii, viscol cu îngeri blonzi la fereastră. Dumnezeu, în postul Paștelui, mătura cerul de stele, mamiferele își ancorau zborul de alt cer. Dumnezeul nebunilor, închide ochii cât să înfigem pioneze în tavan! La noapte întunericul va ermetiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un suflet pustiu. Avalanșa propriei gravitații prăbușea nimicul sub pardoseala cimitirelor. Plumbul statuilor în inima făurarului. Nimicul, precum o desagă de pământ împrăștiată sub tălpile lui Dumnezeu. S-a ridicat greu, piciorul stâng, piciorul drept pe dușumea două urme. Nicio echilibristică nu încăpea imponderabilitatea omului singur. S-a așezat din nou pe scaunul invalid, încet, cu grijă, parcă pentru a nu strica muchiile imprimate în zăpada pardoselii: Nu, sigur nu sunt urmele mele, de-a lungul și de-a latul fiecăreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dintre semifidelitate și semiinfidelitate. El era „sfâșiat de raționamente contradictorii (enantiais krisesi)”; nu L-a trădat „cu tot sufletul” pe Isus, dar nici nu I-a fost discipol „cu tot sufletul”. A ezitat mereu între Bine și Rău, practicând o echilibristică de oportunist. Sărutul final este, după Origen, dovada cea mai clară a respectului pe care ucenicul I-l păstrează Învățătorului său până în ultima clipă. „El avea în suflet ceva amestecat (ti anamemigmenon)”, un „rest de bunătate”. Spre deosebire de alți Părinți, Origen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sănătate a sa este retrogradă? Răspunsul, din nefericire, este total afirmativ și, de aceea, iată și motivul pentru care, la fiecare scandal cu Victoria, Șerban, pus foarte greu în încurcătură, efectiv era nevoit să facă multă Istorisiri nesănătoase fericirii 189 echilibristică, pentru ca și el să obțină ceea ce-și dorea (arătând, astfel, că are și dânsul voința și tăria lui și că nu vrea, cu niciun preț, să se subjuge pretențiilor maică-sii), dar și maică-sa să nu aibă prea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că, după aprecierea dascălilor mei, sintetizam ceea ce, până atunci, fusese risipit în zeci, în sute, în mii de maeștri ai penelului. Un alt frate, Mijlociul - eu fiind primul născut -, era un acrobat fantastic. Realiza, tot la patru ani, numere de echilibristică nemaiîntâlnite. Momentul de vârf era mersul pe un fir de păianjen. Traversa, la nivelul etajului șapte, un bulevard! S-a crezut că e vorba de un fir de oțel. Veșnicele atacuri ale incapabililor. Mezinul compunea poezii. Numai sonete. Pe la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Mircea Mihăieș Din punct de vedere filosofic, doliul reprezintă o formă de cunoaștere a limitelor vieții. A fi în doliu înseamnă a fi pe prag, a face echilibristică între neant și existență, între acea totalitate și acel infinit în revoltă teoretizate de Jankélévitch. Încercarea morții celuilalt", susține Ric�ur, "e pândită de inautenticitate: mărturisirea secretă că moartea care ne-a răpit ființa cea mai dragă ne-a cruțat
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
neașteptat de bine, gama de imprecații operaționale. Capitolul al șaisprezecelea, Accidentul, ar fi putut deveni, separat, o foarte izbutită nuvelă. În timpul unei petreceri studențești, un tânăr euforizat de alcool se prăbușește de la balcon încercând să facă, pe balustradă, exerciții de echilibristică. Singurul om care l-ar fi putut salva - și care, în consecință, repovestește totul sub imperiul remușcărilor - e plecat, însă, în tot timpul acesta, după țigări. Continuând să trăiască, cu această poveste în minte, în restul cărții, el devine, în
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
sau alt ropot, nici unul nu aude ce spune acela de alături, dar auzin-du-se mai clar pe sine în sporovăiala de nedeslușit a vecinului. Se naște astfel un glas deasupra, care îi poartă pe amicii noștri spre aflare." Acum, cu toată echilibristica frastică făcută aici, paragrafele sunt destul de clare. Nu ridică probleme. Rămân accesibile. Avem în fond două poeme în jurul unui ritual de colaborare imaginară. Tipicul acestora ne duce cu gândul mai degrabă la manierisme (chiar dacă de factură suprarealistă) decât la suprarealism
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
din punctul de vedere al performanței interpretării. Ceea ce s-a și întîmplat. Într-o încăpere mică și meschină se consumă o poveste de iubire, o înfruntare violentă de orgolii și inocențe. Teribilismele și înfierbîntarea "furioșilor" tîrăsc sentimentele și tensiunea aproape de echilibristica dintre viață și moarte. Mi se pare că regizorul și trupa sa au simțit bine nuanțele ratării personale, a celei de cuplu, apoi, dar și expunerea grăbită la eșec într-o societate care desconsideră emoția. Trebuie să fii cool ca să
Fețele iubirii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7551_a_8876]