35,511 matches
-
creator moștenirea culturală a grupului de la 1898, precum și a generației lui Ortega y Gasset, Cela a fost cel mai european dintre scriitorii postbelici, un adevărat clasic, în înțelesul cel mai nobil al cuvîntului, care, printr-un subtil și mereu schimbător echilibru între distanțare și implicare, pendulînd între compasiunea neputincioasă și caricatura atroce, a pus în toate cărțile sale adevărul profund și dureros al vieții, fiorul tragic reținut și deghizat în forme superior umoristice. Un sentimental deghizat în umorist, s-a spus
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
motivul derapajului de la propria identitate, rămâne totuși un optimist: viața e în mâinile noastre. O croim cum vrem. Avem mereu de ales. Avem însă nevoie de timp pentru a ne evalua faptele, pentru a gândi asupra lor, pentru a păstra echilibrul. Fiecare își percepe și experimentează propria realitate (cum nu putem experimenta durerea de dinți a altcuiva); fiecare trăiește singur. Nici măcar îndrăgostiții nu se pot contopi. Nici în iubire, limitele, singurătățile, nu dispar. Fiecare își va croi deci singur morala și
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
conducerii unui oraș". Au fost cazuri când "politică" a fost considerată și activitatea albinelor sau furnicilor, ori aceea din utopii. Definirea "politică" a utopiilor ar presupune însă evoluția, dinamica a lor, nu doar înscrierea în plan static, asemenea unor edenuri. Echilibrul lor perfect nu "duce" în realitate decât pseudoimaginea societăților totalitare ("unanimitatea" cu care ar fi susținuți dictatorii, "veșnicia" ori măcar durata existenței acestora: Hitler susținea în Mein Kampf că dă o soluție pentru 5000 de ani). Pe înțelesul tuturor sunt
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
a acceptat o "ordine") și de abstracțiune, o abstracțiune în care plusează o luciditate ce are tactul de-a nu trece în grila unei conceptualizări oneroase, rezumîndu-se la fulgurații care îngînă natura insolită a jocului concret. Textul ia naștere din echilibrul acestor alternanțe, care e însăși miza lirismului în cauză: "Aș putea întinde o mînă,/ Te-aș putea atinge. Te-aș putea păstra./ Mirosul devine mereu mai important./ E o plăcere nemărturisită a stării de ființă./ O simplă reflecție.// Acum nu
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
minciunii, al cărei prizonier s-a trezit a fi în realitate. Fără să aibă pretenția că joacă într-un mare spectacol, fără să încerce ostentativ să ne convingă că acesta este rolul vieții, Petru Ciubotaru își înnobilează personajul cu credință, echilibru și rigoare, vindecîndu-l pe Sganarel cel prea plin de el însuși, autosuficient și sigur pe el, prin însăși modestia actorului. Un transfer de personalitate, cum ar spune Dumitru Solomon. Am ținut să scriu aceste rînduri ca semn de prețuire pentru
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
problematică, solicită o rezolvare pe planul pianisticii și al gândirii expresive specifice, nu am sesizat nici un traseu comod, nici cu o formulă prea mult uzitată, în afara ideii de alternare expresivă a atmosferei celor patru opusuri. Pentru Beethoven, Toma Popovici supune echilibrul unei filtrări subtile a nuanțelor, asemenea unei lecturări menite să-i descopere perindarea imagistică a semnificațiilor narațiunii. Literatura sonatelor beethoveniene este extrem de generoasă în această privință, permițând abordări diverse și interesante, ceea ce ne-a atras atenția asupra maturității atinse în
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
Liviu Dănceanu Este astăzi totul în muzică posibil? Unii ar răspunde: din fericire, da; alții: din păcate, este. Și unii și alții își dispută la mustață atitudinea, cei care văd jumătatea plină a paharului fiind într-un relativ echilibru cu cei ce văd jumătatea goală. Cineva spunea însă că doar lumea materială se bazează pe echilibru; lumea morală - pe echitate. Echilibrul devine astfel o virtute ursuză și întunecată, opunându-se formal noțiunii de înțelegere (cu sensul de apropiere întru
Plictiseală generalizată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14501_a_15826]
-
din păcate, este. Și unii și alții își dispută la mustață atitudinea, cei care văd jumătatea plină a paharului fiind într-un relativ echilibru cu cei ce văd jumătatea goală. Cineva spunea însă că doar lumea materială se bazează pe echilibru; lumea morală - pe echitate. Echilibrul devine astfel o virtute ursuză și întunecată, opunându-se formal noțiunii de înțelegere (cu sensul de apropiere întru refacere). Atunci când optimiștii, pe de o parte, și pesimiștii, pe de alta, se află în proporții sensibil
Plictiseală generalizată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14501_a_15826]
-
și alții își dispută la mustață atitudinea, cei care văd jumătatea plină a paharului fiind într-un relativ echilibru cu cei ce văd jumătatea goală. Cineva spunea însă că doar lumea materială se bazează pe echilibru; lumea morală - pe echitate. Echilibrul devine astfel o virtute ursuză și întunecată, opunându-se formal noțiunii de înțelegere (cu sensul de apropiere întru refacere). Atunci când optimiștii, pe de o parte, și pesimiștii, pe de alta, se află în proporții sensibil egale, vrând-nevrând se instalează o
Plictiseală generalizată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14501_a_15826]
-
vecinului tău de atelier, 10. să nu dorești stilul confratelui tău, nici cromatica lui, nici cumpărătorii lui și nici măcar junele pe care el le pregătește pentru admitere. Confortabil sau nu, acest strat artistic este vital ca aerul. El ține în echilibru arta însăși, aruncă în slavă marile energii și protejează în permanență ochiul de zoaiele corozive ale imposturii.
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
Cristinei Dumitrescu a fost ediția de acum trei ani a festivalului, proiect pe care l-a imaginat în mii de feluri și pe care l-a gîndit în detalii, dar pe care n-a apucat să-l mai vadă concretizat. Echilibrul, eleganța și umorul lor le regăsesc din ce în ce mai rar în jurul meu, ca și vociferările lor amicale. Mă aflu după opt zile, încărcate aproape pînă la refuz, ale Festivalului Național de teatru organizat de Ministerul Culturii și Cultelor, Uniter. Co-organizator a fost
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
anuale, constituirea unui fond de pensii pentru scriitori și, în unele cazuri, pentru urmașii acestora (văduvele scriitorilor căzuți în război). După cum vedem, preocupările S.S.R. au vizat prioritar aspecte sociale și profesionale, aici aflându-și, "după vreo zece ani de șovăire", "echilibrul", cum constata Liviu Rebreanu în 1919: "A renunțat de a mai râvni să fie o nouă academie. Se mulțumește anume să devină ceea ce trebuie, într-adevăr, o întovărășire pentru ocrotirea intereselor profesionale ale scriitorilor". Istoria S.S.R., în cei patruzeci de
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
mine. E de ajuns să încep să-i povestesc tot ceea ce construiesc zilnic, fiece plan, chiar și cele mai neînsemnate și în care este mereu prezentă. Înțeleg că nu va mai veni. O aștept încă, deși așteptarea mi-a răsturnat echilibrul, starea mea de siguranță nemaiexistând. Înainte de a întreprinde cel mai mic lucru, de a face cel mai mărunt gest, mai aștept un moment. Poate că Maria va veni totuși și nu vrea să mă găsească ocupat. Ar pleca imediat, pretextând
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
în chiar anul de după apariție. Nu ar fi fost o simplă datorie a unui ziar-organ al Partidului Național Liberal - ce ar fi trebuit plătită unei mlădițe aparținând unei vechi și renumite familii liberale. Toate articolele semnate de N. Papatanasiu denotă echilibru, pertinență și un spirit critic uneori chiar ascuțit ș...ț" în următoarele două-trei numere ale Drapelului nu am găsit, așa cum ne-am fi așteptat, o erată cu scuzele de rigoare pentru accidentul tipografic și, eventual, cronica trunchiată publicată integral de
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
sonoră bine proiectată, Alexandru Agarici și Paul Basacopol. Cam ezitant, corul de femei. În fine, am remarcat cu satisfacție excelenta pregătire a orchestrei de la care tânărul dirijor Cristian Orășanu a obținut o participare deosebit de bună: omogenitate, precizie, calitate sonoră. Păstrând echilibrul între voci și simfonie, el a parcurs cu muzicalitate evoluția texturii orchestrale de la transparența filigranată a primelor pagini la coloritul sumbru al finalului, într-o lectură sensibilă și totodată bine controlată. Prestația lui ne lasă să întrevedem un foarte promițător
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
chiar deloc, un temperament exploziv și un regizor dezlănțuit al materiei cromatice, așa cum avea să devină. Chiar și după ce descoperă, într-o etapă ulterioară, voluptățile culorii și energiile expresive pe care substanța le depozitează în ea însăși, păstrează încă un echilibru, uneori de o mare fragilitate, între tentația descriptivă și somațiile irepresibile ale tonului cromatic. Peisagistica lui din această perioadă, interioarele și naturile statice, cu toate că sînt protejate în absolut ca niște repere cu o anumită identitate, în economia strictă a imaginii
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
artificială a condiției umane, menită a o agrava pe cea intrinsecă. Marginea, în acest sens malefic, e vicleană și vorace, provocatoare de dezechilibruri: "știu că de mult marginile mă așteaptă flămînde/ și fac obositoare și complicate calcule/ pentru fărîmitura de echilibru" (o durere cu degetele-nfipte în ziua de mîine). O purtătoare de vești funeste: "tot mai triste vești/ de la marginile imperiului/ tot mai tîrziu și tot mai triste/ vești de la marginea imperiului" (o spaimă născută în somnul bătrînilor barbari). O formă
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
visul, văzutul și nevăzutul într-o demonică "prezență" finală. Tromba vitalității rebele are un caracter iluzoriu, nefiind decît un act agonic: "așa ne-a fost dat nouă/ să ne naștem între două căderi/ aflați totdeauna în dosarele călăilor/ victimele necesare echilibrului// visurile noastre/ sunt insomniile gropii/ umbra îngerului/ și confidenții negației suntem/ de la o vreme numai asfințituri// prezenți la ora aceea/ cînd se toarnă moartea în lucruri" (prefață). Mircea Măluț e un meditativ dens, a cărui formație de matematician îi determină
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
dar și o comunitate de destin prin care Sud-Estul Europei poate activa ca voce separată completînd paradigma vestică. Asemănările țin de particularitățile geopolitice ale zonei (spații de turnantă, cu granițe laxe de-a lungul istoriei, destine politice, inclusiv postbelice, similare, echilibru politic instabil, exacerbări etnice și conviețuiri), de stratificările culturale și modernizarea tîrzie (de aici coabitarea, în mentalitatea comună, a straturilor arhaice și medievale cu cele moderne și păstrarea legăturii dintre cultura scrisă și cultura orală), de referință la ortodoxie și
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
și cu tineri din alte medii. - Foarte multă vreme s-a păstrat această mentalitate conform căreia politica era treaba boierilor. - După părerea mea, de la primul război mondial încolo, după întregirea țării cu Transilvania, Banat, Basarabia Bucovina s-a schimbat complet echilibrul clasei conducătoare de la noi; și totuși continuă, pe nevăzute, legături cu vechea aristocrație de conducere; vă dau vreo patru nume dintre oamenii cei mai distinși dintre cele două războaie (1920 - 1940), despre care ai crede că sunt nou veniți: Titulescu
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
atomice manifestată de către toată suflarea omenească, oprobiul public față de ea, a făcut ca americanii să nu îndrăznească niciodată să mai amenințe cu așa ceva până când au devenit posesori ai bombei atomice și adversarii lor, moment în care s-a creat un echilibru al terorii care ne-a impus o pace de patruzeci și cinci de ani, dăunătoare pentru nenorociții ocupați de sovietici. Asta este istoria! Dar să nu se mai spună că am fost vânduți la Yalta! - Mi-a plăcut o observație
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
polimetrie!!) ca să nu mai vorbim de celebra Fugă finală a întregului ansamblu. Fără îndoială, conducerea sa dinamică a transmis discursului impulsul energetic necesar și simfonia a fost foarte prezentă, chiar prea, obligând cântăreții la efort sau pe alocuri acoperindu-i. Echilibrul între fosă și scenă se poate remedia pe parcurs, și este important cu atât mai mult cu cât scriitura instrumentală este extrem de plastică, mobilă, aerată - mulți au văzut în ea chiar o filiație mozartiană, un spirit cameral. La reușita spectacolului
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
de la toate vârstele, a lui Marin Sorescu, dependent mereu de fratele mai mare George, care s-a și îngrijit să i-o publice. De aici îi conturează portretul, nu ferindu-l de indiscreția ochiului criticii, ci alegându-i cu știința echilibrului calitatea interlocutorului, conjuncția preocupărilor distincte cu ordinea ideilor constituite într-o scenografie de la imagini gingaș capricioase la un sistem de alcătuiri complicate și totuși atât de familiare ale înțelegerii sufletului. Eugen Simion are astfel toate elementele alcătuirii biografiei lui Marin
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
vieții trec, rămîne expresia sentimentelor noastre, fie ele și de rușine: "Dragă Luci, te-am asemuit întotdeauna cu un fluture care se zbate într-o colivie de sticlă, scrie de pildă Dimov. A fost de ajuns o singură turburare a echilibrului tău cotidian, o singură întoarcere pe dos a firescului cu care erai obișnuită, ca să începi să faci gesturi dezordonate într-un spațiu mort sau chiar ostil." Sau: Reiau monologul meu asupra iubirii. Iată toate antenele sînt frînte, toate tentaculele tăiate
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
al cărei punct final este epura geometrică, Gili Mocanu își face, implicit, un autoportret de o remarcabilă autenticitate și pregnanță. Unul așezat pe valori polare, dar a cărui unitate profundă rezidă tocmai în capacitatea artistului de a găsi punctul unui echilibru dinamic și fertil.
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]