192 matches
-
care avea o zicere deșteaptă și care se pliază perfect pe temelia teoremelor lui Cantor: Substanța lui Dumnezeu se revarsă nedefinit, fără de nicio pierdere. Hei ...! Chiar să nu mai fi rămas nimic-nimic, de drincuit, pe-aicea? Și, astfel, pe această eclatantă filiație, ajungem inevitabil la problema onomatologică fundamentală: conceptul Numelor lui Dumnezeu, jubilează Fratele. Învățații Islamului și misticii arabi, sufiții, au limitat simbolic numărul acestor apelative, la nouăzeci și nouă, pornind de la Sunnah și de la Coran. Știai? Odată stârnit, turuie în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
De pildă, a aduce aportul este pleonastic. Vindicativ înseamnă „răzbunător” și salutar înseamnă „salvator” etc. Evitați poncifele. Limbajul jurnalistic uzează extrem de repede sensul anumitor cuvinte. Voit sau nu, se ajunge la un nedorit „limbaj de lemn”. Goana ziariștilor după adjective eclatante, dar și mimetismul lor verbal pot duce la o cumplită monotonie de limbaj: megastar, superstar, galactici, atmosferă incendiară, stare conflictuală, descoperire macabră, aleșii poporului, a demarat în trombă (oare ce înseamnă trombă?), a dat cu subsemnatul, culmea disperării etc. Clișeele
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și acțiunilor lor politice. Cred că este necesar ca viitorii politicieni și alți vectori de opinie să se formeze și la școala unor gânditori și politicieni cu convingeri democratice, precum Virgil Madgearu, Petre Andrei ș.a., chiar dacă aceștia nu sunt la fel de eclatanți precum cei enumerați mai sus. Ideea europeană în imaginarul românesc postcomunist Ceea ce se înseamnă astăzi europenitatea poate fi înțeles lecturând preambulul Tatatului de la Lisabona (ce menține formulările din tratatele precedente), care precizează printre altele că "inspirându-se din moștenirea culturală
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
-și pot explicita codul și nu se pot legitima singure, trebuie 132 căutat meta-discursul legitimator, care definește criteriile și convențiile în diferite practici ale cunoașterii. Cunoașterea științifică nu poate arăta că are dreptate fără a recurge la narațiune. Cea mai eclatantă și citată consecință a analizelor sale este aceea potrivit căreia "metanarațiunile" nu mai legitimează, în societatea postmodernă, cunoașterea. O dată cu modernitatea, marea povestire legitimatoare - speculativă sau despre emancipare - și-a pierdut credibilitatea. (Pierderea sensului, pe care mulți o deplâng în postmodernitate
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
domeniu fiind infinit mai rare decât în alte genuri de proză. Puțini scriitori români au cultivat epistola ca literatură, ca artă literară, deși, în secolul al XIX-lea, un Ion Ghica, spre a da un exemplu de notorietate, a ilustrat eclatant posibilitățile speciei. Sensibilitatea postmodernă este mai receptivă la acest fenomen, dar în practica literară din ultimii ani remarcăm literaturizarea deliberată, mistificatoare a epistolei, care-și pierde astfel autenticitatea, prospețimea, relevanța existențială. Cele mai fascinante epistolare sunt acelea în care viața
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
jupâneăse, a Maleniții, a Mâțului, a lui Diuricicu, a Ferecatului, a Comnoșenilor, mă luară iară cu iale sus să merg”, la Împărat, prezentându-i suveranului, cu această ocazie, și un scurt program folcloric, spre Încântarea acestuia. Înfățișarea lor, exotică și eclatantă, Îi impresionează, fără Îndoială, pe oaspeții austrieci, pentru că, spune cronica, „la iale mânecile cămeșilor cu aur cusute flori, laibere, copce de argint și aurite, capu bicule, căpițe de aur, păpuci nalți, cu aur cusuți”. Dar, dincolo de pitorescul imaginii, prezența lor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Există Însă și o diferență, poate mai importantă, datorată sistemului de referință la care se raportează Ürmösy, În privința tipului de civilizație. Pentru el, progresul de tip occidental, al cărui cult Îi este inculcat prin educație, chiar dacă, poate, nu se manifestă eclatant nici În Transilvania, reprezintă Însă etalonul de bază cu care măsoară și judecă realitățile pe care le vede. În măsura În care nu reușește să sesizeze aceeași tendință În Muntenia, este evident că aprecierile sale vor fi foarte critice. În plus, În conformitate cu optica
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a face cu un evantai de teme, probleme, dileme. Vom Încerca să le luăm pe rând. Mai Întâi, vorbeai de perioada tulbure care a premers alegerile din 2000. În general, claritatea morală și politică nu a fost una dintre caracteristicile eclatante ale tranziției postcomuniste din România. Au existat și există foarte multe zone obscure, de unde și starea de neîncredere În guvernanți, În clasa politică, observabilă mai cu seamă În rândurile tineretului, dar nu numai. Sunt deficiențe și la nivelul clarității morale
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
notare - credo correttamente - che în quel torno d'anni Croce potesse solidarizzare con i socialiști perché ancoră îl conflitto sociale non era così pericoloso da mettere în forse le istituzioni. E tuttavia îl tono delle parole di Croce è veramente eclatante. Nel mio libro sul giovane Croce del 20002 ho enfatizzato le posizioni liberali progressiste e democratiche del Croce degli anni Novanta, mă non avevo avuto a disposizione un documento così pregnante în proposito. Și să come quella fu la fâse
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
risipit în lumină tăcerea" (Lumină vie)8; " Întunecimea aripează alb" sau "Nemărginitul se înstelează argintiu" (Cântec de noapte la mare)9. Se devoalează prin corpul scriiturii demantelate, devenită "scriitură spartă" (écriture éclatée, în ambele sensuri: dezmembrată, dislocată, fragmentată, dar și eclatantă, strălucitoare, luminată de ceea ce iese la vedere, proiectându-se pe ecranul ei)10. Ceea ce trece dintr-o stare în alta apare și dispare, nu se risipește în adevăratul sens al cuvântului 11. Sunt "forme și figuri ieșind din invizibil prin
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pozitivă, absolut adecvată"22 a lumii. Deși istoria lor nu înregistrează un autentic progres în sensul apropierii de "revelarea misterului" pe cale pozitivă, teoriile științifice favorizează totuși un progres. Este vorba despre progresul tehnicii. După expresia lui Blaga, el se manifestă "eclatant, continuu, liniar" în practica științifică. Dar autorul ține să precizeze că aceasta nu înseamnă că "izbânzile practice ale <<teoriei>>" constituie și "dovezi pentru virtuțile ei cognitive în <<absolut>>"23, fiindcă astfel de reușite rămân doar la nivelul empiricului, fără să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
erau pur și simplu complici cu ei). Fapt este că, odată salvat din captivitatea (consimțită) în care l-au ținut în Crimeea complotiștii (salvat prin acțiunea lui Elțîn), Gorbaciov nu mai era decât un cadavru politic. Lucrul acesta a apărut eclatant, printr-un strigăt al inimii, când, în Parlamentul Rusiei, încolțit de Elțîn să citească numele celor numiți de el în ultima vreme în posturi de răspundere și care s-au dovedit a face parte din tagma puciștilor și partizanilor lor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui apar la cele mai mari edituri din lume și sunt traduse în toate limbile. Obiectiv, și în timp și în spațiu, activitatea lui din străinătate o depășește pe cea din țară. De fapt nu a făcut decât să confirme eclatant, la scara mapamondului, ceea ce acel enfant prodige din anii treizeci nu doar promisese, dar chiar realizase strălucit acasă. Eu unul, dacă mi se admite să-mi spun părerea, găsesc în Mitul reintegrării, în Comentarii la legenda Meșterului Manole, în Cosmologie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vădit handicap natural. În improvizațiile lui strălucitoare și de regulă scurte, Nichita rămânea captivul câte unei silabe prelungite, din care se libera cu un efort (poate și jucat, dar totdeauna, în ultima clipă aproape insuportabilă, biruitor în chip nesperat și eclatant) ; era momentul când cel mai adesea se producea efectul marii inspirații. Marea inspirație, firește cu hiatusurile inerente, era regimul lui natural. Va fi liniște va fi seară Un vers de Virgil Mazilescu : „vorbește limpede și vei fi mâine stăpânul lumii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
chiar de canalii, aceștia sunt cu adevărat „flexibili”, „imaginativi” - În sensul că-i anticipează dorințele și reflexele! -, și nu vechii tovarăși de luptă care au „neobrăzarea” de a aclama idei sau persoane dispărute când au În față expresia cea mai eclatantă a „ideii” - persoana Însăși a Șefului, care, În marea sa generozitate și forță, se lasă mumificat În viață, intrând În pielea acelei „statui vii” pe care o visează popoarele. Despotul asiatic, e drept, dar, În fapt, orice despot adevărat care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În sensul ei simplu, Într-adevăr, la noi nu a existat samizdat, ca la Ruși, tot ce a apărut, bun sau prost, a fost cu „voie de la poliție”, cu acordul oficialității de resort. Dar a face amalgamul atâtor situații uneori eclatant diferite, contradictorii chiar, cum a făcut-o de exemplu Petru Dumitriu În dialogurile sale cu E. Simion sau cu Pruteanu, afirmând că „totul a rămas neschimbat din clipa plecării sale În anul ’60”, În sensul rigidității sistemului de cenzură, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
societate feminină de asistență socială și culturală, înființată la anul 1851 la Brașov. Astăzi, Federația noastră încorporează peste 100 societăți din toate provinciile României Mari. Ultimul nostru Congres, ținut în zilele de 8-9-10 septembrie 1931 la Craiova, a dat o eclatantă dovadă de importanța ce a avut acest Congres, care s-a ținut pentru întâia oară într-un oraș din Vechiul Regat mulțumită energiei și dorinței distinsei președintă a Asociației feministe din Oltenia, D-na Maria Pop, care, prin neobosita sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
Europa se va lăsa contaminată de bășcălia noastră? (Râde C.C.) Să-i transformăm noi pe ei? Nu este deloc exclus. Am cunoscut cel puțin trei persoane, dintre care un englez, un olandez și un neamț, neamțul fiind exemplu cel mai eclatant, care, veniți în România pe liniile unor organizații internaționale, au devenit mai români decât românii. În toate sensurile. Este foarte molipsitor... Suntem foarte molipsitori. Pe mine, însă, oricât ar părea de ciudat și orice s-ar vedea din cărțile mele
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ci și o secetă prelungită de povești adevărate : adevărul era picurat homeopatic înăuntrul unor șabloane și trebuia extras cu penseta, ca niște bule de esență tare în flacoane moi. Au existat, firește, și excepții ; Reconstituirea lui Pintilie este un exemplu eclatant. Au mai fost și altele (Proba de microfon al lui Daneliuc, Faleze de nisip al lui Pița...) dar, pe ansamblu, filmele erau privite știind că nu tot ce vedeai era adevărat : doar ceea ce plesnea pe la colțuri, la încheieturi... în aceste
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe Goma, la restaurantul U. Scriitorilor! - sau alții, numeroși intelectuali care, pe drept cuvânt, observau tot mai critic, mai tranșant, abuzurile grave ale regimului, Sașa Ivasiuc a găsit amici printre acei „evrei marxizanți” care încă, în ciuda unor dovezi tot mai eclatante, mai „brutale”, de injustiție a sistemului politic, continuau să „creadă”, dând vina pe unul sau pe altul dintre conducătorii politici. A făcut o carieră literară fulgerătoare, din momentul în care l-am cunoscut, în acel autocar ce ne ducea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
el un element de stabilizare dacă nu de înaintare a acelei cvasi-liberalizări care, cum o spuneam, era de actualitate în toate țările vecine nouă, de la nord. Mai mult: în acei ani, ’66, ’67, ’68, ’69, Ceaușescu avea faima cea mai „eclatantă”, mai „curajoasă”, între omologii săi din țările europene satelite Moscovei, și prieteniile sale „scandaloase” cu Willy Brand, Nixon sau De Gaulle erau o mărturie a poziției României, inedite, „între blocuri”. Ca și curajoasele sale relații cu China, cu care monstrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aparatul cultural”, dar și din cel politic, și-a avut, ca să zic așa, „porția sa de naivitate”, într-atât de șocantă, de radicală a fost „schimbarea la față” a lui Ceaușescu, anunțată cu aplomb în vara lui ’71. O dovadă eclatantă sunt primele lui victime din interiorul chiar al conducerii partidului, un Niculescu-Mizil sau Iliescu. Și, înaintea lor, în aceeași vară a lui ’71, mazilirea, cu mănuși oarecum, a lui Maurer. (Căruia i s-a făcut primul afront, în luna mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ridică 12. Toate aceste imagini, la care se vor adăuga suite întregi susținând demonstrația, trimit în prim-planul raționamentului just al lui Gilbert Durand, după care spațiul e constituțional o invitație la profunzime, la marea călătorie; un exemplu direct și eclatant: Copilul care întinde brațele spre lună are în mod spontan conștiința acestei profunzimi în vârful degetelor, și e mirat doar de faptul că nu atinge imediat luna; [...] imaginea, ca și viața, nu se învață: se manifestă 13. Descrierile sunt uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
XX, după ce s-au lăsat ademeniți de utopia revoluției. O investigație în care se regăsește și se include de la sine S. Damian, autor ce a cunoscut pe propria piele (a scrierilor din tinerețe) molima dogmatismului. Cazul cel mai ilustru și eclatant este André Malraux, focalizat de autor inclusiv prin episoade biografice mai puțin cunoscute. Celebra "Condiție umană" (1931), receptată ca un soi de biblie a elanului revoluționar până la jertfă pe altarul ideii de justiție socială, fusese scrisă fără ca autorul ei să
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
voci, la fel de vii și după moarte, nu va mai fi invitată să-și țină discursul de recepție la Stockholm. Unde e Salinger, nonagenarul a cărui operă restrânsă, dar percutantă, reprezintă însuși simbolul dialogului cultural Est-Vest? Ce ieșire din "izolare" mai eclatantă decât minunatele sale povestiri zen-budiste transplantate pe sol american? Salinger continuă să fie un autor de best-sellers pretutindeni în lume, chiar la cinci-șase decenii de la publicarea cărților. Dar probabil că la Stockholm nici măcar Salinger nu e suficient de "corect politic
De ce li se refuză scriitorilor americani Nobelul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7987_a_9312]